poveste trista intr-un ambalaj frumos

Si ce ar fi daca oamenii ar fi putea fi cu adevarat uniti? Este atat de mult rau in lumea asta incat putin bine nu strica niciodata. insa senzatia mea este ca ne-am obisnuit sa fim delasatori si sa reactionam numai cand raul ne afecteaza pe noi sau pe cei apropiati noua.
Umblam pe facebook si am dat peste pagina http://www.facebook.com/AndreiTeodoroiu.
Citind m-am intrebat ce ar fi daca intr-adevar cei care isi permit sa ajute o vor face cu adevarat. daca chiar ar fi asa, ar putea fi mai multe minuni in lumea asta. pentru ca la infaptuirea minunilor contribuim si noi.
indiferent de motivatie, am putea face asta.

astfel fac un apel celor care isi permit sa doneze chiar si un euro din pura bunavointa. din respect pentru viata, din dorinta de a mai vedea minuni, sau pur si simplu.

"Andi este unul dintre oamenii, care si-au petrecut fiecare secunda din viata traind-o! Are 25 de ani, este absolvent al Universitatii Politehnica Bucuresti, joaca baschet de 12 ani, canta, danseaza, merge cu bicicleta, rade, glumeste, reuseste ca prin fiecare gest si vorba a lui sa alunge supararea din sufletul oricaruia, iubeste, radiaza prin intreaga lui fiinta un volum enorm de energie indeajuns sa alimenteze intregul glob, chiar si pentru o zi. El este Andi, Andrei Teodoroiu, fiu, frate, iubit, prieten. El este Andi si are cancer.

De ce? De ce el? De ce acum? De ce? Sunt intrebari fara raspuns si fara sfarsit. I se poate intampla oricui.'" (http://ianculescuhimself.blogspot.com/2011/03/sa-l-ajutam-pe-andy.html#more)

CONT LEI: RO72BRDE300SV19654493000
CONT EURO: RO89BRDE300SV81627453000
CONT USD : RO95BRDE300SV81732093000
Codul Swift: BRDEROBU
Conturile sunt deschise la BRD Ploiesti, Agentia Bahluiului pe numele Andrei Teodoroiu.



Pentru ca nu este prea tarziu sa fim mai buni

si s-a intamplat

Si s-a intamplat asa cum nu imi imaginam vreodata. S-a intamplat sa simt din nou ceea ce ingropasem adanc intr-un cufar al mintii mele,.
s-a intamplat sa mi se umple sufletul cu acel sentiment cald si linistitor, sa simt ca ard si ca doresc. si mi s-a intamplat din nou sa sper si sa realizez ca fiecare lucru se intampla cu un scop si ca fiecare piesa de puzzle se aseaza asa cum trebuie la locul ei.
si mi se intampla iar a zambi mergand pe strada sau stand si privind cerul. zambet ce completeaza fiecare particica din mine.
caci uneori simt ca te cunosc de o viata, si ca poti patrunde in gandul meu.
si nu mi-e teama desi sunt surprinsa, si am sa traiesc cat de intens aceste momente fara sa ma gandesc nici o clipa la ceea ce inseamna de fapt sau ce finalitate ar avea.
caci nu vreau sa ne materializez sau sa ne cuprind in nimic terestru.
pentru ca este prea frumos a fi numit in vreun fel.
la fel de suprinzator cum mi-ai patruns in viata, mi-ai patruns si-n suflet. si orice'ar fi, nu ai sa iesi usor.
imi place sa te descopar si sa ma descopar prin tine.




Joined at the soul with a pair of headphones, we need nobody to let ourselves go :)

Romanii nu stiu sa se distreze si Tinerii romani sunt superficiali

Really? atat de departe am ajuns incat ne aruncam la gramada in galeti de noroi si dam drumul la centrifuga? atat de mult respect de sine mai avem incat urlam in gura mare si declaram asa ceva pe postere de marimea blocurilor?
As vrea sa stiu unde traiesc cei care sunt spatele acestei campanii care mie personal nu a facut altceva decat sa-mi sporeasca pofta de tutun. ce oameni si ce tineri cunosc a.i. sa faca astfel de declaratii?
Am trecut si eu saptamanile trecute pe langa un astfel de poster. l-am privit, am strans din pumni ai am mers mai departe.
Nu stiu ce planuri au cei de la http://www.astaeromania.ro/poll/tinerii-romani-sunt-superficiali/#, insa stiu clar ca nu toti tinerii din Ro sunt superficiali. cum nu toti omenii sunt superficiali. la fel cum exista individualitate, caracter, personalitate.
Da, avem si noi, ca sa o citez pe buna mea prietena al carei post mi-a provocat si mie dorinta de a scrie in aceasta dimineata (www.upanishada.blogspot.com), ca orice padure, uscaciunile noastre. dar ce cultura nu le are? nu putem fi cu totii la fel.
insa cunosc - si sunt mandra de acest lucru - tineri, si nu numai, care scriu, citesc, creeaza, sunt activi, se implica in diverse campanii, isi urmaresc cu pasiune visurile si scopurile, se dedica cauzelor proprii si nu numai. care inoveaza, tineri care nu se tem sa fie ceea ce sunt. care nu se tem sa se exprime liber si sa lupte pentru un viitor mai bun. Tineri care continua lupta in ciuda faptului ca tot ceea ce inseamna sistem in romania le pune bete in roate. ca putini sunt cei care ajuta tinerii cu ADEVARAT. Dar sunt aici. trup si suflet. si nu am sa accept astfel de declaratii in ceea ce priveste acest lucru.
Cat despre faptul ca romanii nu stiu sa se distreze, la fel. de unde atata generalizare. si de ce? personal consider ca nicaieri in lumea asta nu ma distrez ca in romania. si romanii iubesc viata si stiu - cum nu multi o pot face, sa se bucure cu adevarat de ea.
Ca avem categoria care distreaza distrugand, e alta poveste. aici tine si de educatie si de propriul bun simt. Si in acelasi spirit sustin cu tarie ca eu stiu romani care STIU sa se distreze si stiu sa faca asta respectandu-i pe cei din jurul lor. si ca acesti oameni trebuie scosi din anonimat. nu cei cei care constituie exemplul negativ.

"Se poate inca trai frumos!"

Si spun sus si tare ca NU toti romanii sunt superficiali asa cum unii din noi stiu sa se distreze!

imi tot vine sa rad mai mereu - post fara rost

si nu stiu de ce. acum stiu. ba nu stiu. dar trebuie? :))
important e ca eu ma simt bine si asta conteaza acum.
in vertigo-ul existentei mele din ultima vreme observ ca ma surprind singura prin cat de deschisa am devenit vietii si cat de ok este. treaba asta cu lasatul bagajelor emotionale in urma chiar functioneaza pentru mine.
in limita bunului (meu) simt fac ce vreau si cand vreau, cunosc oameni noi - si imi place si vreau sa fac cat mai multe lucruri. citesc, rad, dansez, rad, si nu mai adun si nu mai las mizeriile altora sa se adune in mine sau chiar pe langa mine. am mai discutat de treaba cu tirajul. buna idee.
de lecturat am lecturat mai putin, ce-i drept, mai ales de cand nu mai am stare si nu prea stau pe acasa, insa citesc cat pot pe genunchi cum s-ar zice, acum delectandu-ma cu maestrul Plesu, si anume Despre frumusetea uitata a vietii. da, robotei dragi, viata este frumoasa si este asa cum ne-o facem. nu contest ca este si grea, dar cele mai frumoase si pline de satisfactii lucruri sunt cele pe care obtinem cu greu. da-mi-te pe tava si te voi lua cu totul, saturandu-ma intr-un final de festin. joaca-te cu mine, dezvaluie-mi putin cate putin din tine si din ce am putea fi, si te voi dori din ce in ce in ce mai mult.
„Daca iti acorzi un cat de mic ragaz, daca arunci, de jur imprejur, o privire odihnita, curioasa si nepatimasa, vei gasi destule argumente sa te bucuri. Lucrurile (inca) functioneaza. Sarpanta lumii (inca) tine. Mai exista inca oameni intregi, traditii vii, intalniri miraculoase. Traim intr-un sos toxic, dar el contine inca mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare inca sa ia in serios agitatia noastra propagandistica, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trai. Se poate trai bine. Se poate (inca) trai frumos.“
Andrei Plesu
nu citez mai mult din cartea maestrului desi spun drept ca am fost tentata, pentru vreau ca aceasta carte sa fie cumparata sau data macar din mana in mana.
am spus oare vreodata pana acum ca imi plac la nebunie oamenii nebuni? oamenii care nu se tem sa fie cine sunt, sa spuna ceea ce gandesc, oamenii care nu se tem de a fi ei insisi si care nu se ascund dupa masti? o spun acum. va iubesc, nebunilor. pentru mine mine nu sunteti nebuni, sunteti doar adevar si claritate. sunt inconjurata de frustrati si roboti, de masti care nu exprima nimic. macar daca ar rade sau plange. dar sunt beton. sunt nimic. nici pe interior nu mai stiu sa urle. sunt pietre. pietre pe usb :))) da pe usb. conectati la curent. dependenti. scoate-i din priza si ai sa-i vezi cum mor :). nu as vrea sa ii vad cum mor. as vrea sa ii vad alergand si traind. desi nu toti pot face asta.
ma multumesc sa traiesc in culori si sa fiu colorata. da, sunt nebuna si uneori vartejul mintii mele ma absoarbe atat de puternic incat nu mai stiu cine sau unde sunt. nu imi mai este frica de nimeni si de nimic. am trait pana acum suficient incat sa stiu ca cei pe care ii am lanmga mine sunt suficienti de puternici incat sa ma accepte asa cum sunt. iar eu sunt suficient de puternica incat sa ii accept si iubesc asa cum sunt ei.
pt cei nou veniti in viata mea, se stiu ei care sunt :), sunt gata sa va accept si sa va iubesc exact asa cum sunteti. si sa va cunosc. da, vreau sa va cunosc si sa traiesc si cu voi.
nu mai am feelingul pe care l-am avut, de neliniste ca se va inatmpla ceva. stiu ca se va intampla ceva. insa parca nu mai zvacnesc atat de puternic.
ua ce post fara sens. nu ma mai chinui sa ma uit in urma, nu are rost. stiu doar ca acu'mi-a sunat telefonul si mi-am pierdut ideea - ca de obicei. in fond si la urma urmei, care idee, ca habar nu am de ce scriu :))
stiu doar ca mi-am dat seama de ce atunci cand eram mai mica si-mi placea de tipii mai mari si ei ma considerau doar adorabila, eu traiam niste drame geniale. asta am aflat zilele astea. :)) dragut de-a dreptul. mi-e dor de vremurile alea in a way. everything was so exciting. si acum este insa la un alt nivel.
si acum ma opresc.
cred ca am sa va rog sa uitati ca ati citit postul asta. it doesnt make and never will make any sense