zbateri de aripi

Rezumat 2011

2011-12-30T09:41:00.000+02:00

2011 a fost un an bun. Plin de evenimente si trairi, de povesti si situatii inedite. Stiam, de fapt simteam ca asa va fi. Surpiza a fost confirmarea acestor fapte.Din multe puncte de vedere am atins punctele pe care mi le-am propus. am facut cam tot ceea ce mi-am dorit, nu m-am agitat prea tare, mi-am facut curatenie in viata, mi-am gasit echilibrul interior si am trecut printr-o groaza de stadii. Chiar daca nu chiar la toate departamentele am stat pe roz, sunt perfect constienta de faptul ca nothing comes easy. in acelasi timp sunt gata sa inchei "glorios" acest an si sa il adaug in biblioteca de amintiri si invataturi. spun ca inchei glorios acest an pentru ca pentru prima data sunt implicata in organizarea petrecerii de revelion si iata ca si de aceasta data invat lucruri noi si vad noi fete ale cubului. sunt perfect constienta ca anul ce vine va aduce cu sine trairi, lucruri si situatii noi. sunt gata sa le fac fata, sa invat si sa parcurg noi etape.sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce am primit pana acum, pentru sansele de a invata lucruri noi pentru mine si pentru ceea ce am devenit pana in momentul prezent.poate ca am facut si greseli, poate nu am fost pe masura asteptarilor unora, dar asta conteaza mai putin. anul acesta am invatat in primul rand sa ma ascult pe mine, sa ma respect si sa merg pe propriul drum. si am mai invatat ca nu exista greseli sau cai gresite, exista doar modalitati de a invata. si sper ca in anul ce vine sa nu repet greseli din trecut, sa imi dau seama de propria cale in viata si sa pot trai la fel de intens fiecare clipa. *** revin asupra postarii cu linkul acesta :) - ceea ce am postat anul trecut cu privire la anul 2011. cateva puncte nu au fost atinse insa majoritatea da. iar cateva se mentin. :) good comparison.wishes for the year to come? maybe a few :)- sa traiesc la fel de intens- sa invat lucruri noi- sa imi descopar calea profesionala - sa imi iau o casa - sau cel putin sa ma apropii de aceasta clipa :))- sa fac mai mult sport- sa fiu mai aproape de izzie- sa invat o noua limba straina si sa imi sedimentez franceza- sa fac bungee jumping- sa invat sa fac paste QF- sa iau carnetul de A- sa calatoresc cat mai mult:)Sa aveti parte de un an nou bun, cu pofta de viata, curaj si good vibez.

Cafeaua de foarte de dimineata

2011-12-08T07:58:00.001+02:00

Am reincercat din pura intamplare performanta de a nu dormi o noapte intreaga si de a merge direct la munca si astazi. de data aceasta nu am petrecut bosket style, si anume cu alcool, dans sau mai stiu eu ce. am jucat Catan toata noaptea ca niste adevarati impatimiti ai board games-urilor pentru ca la ora 6 dimineata sa ne imprastiem care incotro: unii catre serviciu direct, altii catre somn, unii catre iesirea din bucuresti si asmdp. se face ca la 7 intram in casa pe intuneric si dupa ce am plimbat cainii, cautat paine, bagat o masina la spalat - activitati menite sa ma tina cat mai departe de pat si de ideea de somn,si astfel m-am decis sa ma comport ca si cand as fi dormit si evident, m-am trezit. asa ca iata-ma la masa din bucatarie - micul meu locas de cult al diminetilor felurite, cu cafeaua, tigarile si laptopul. dupa ce am creepuit cu sarg facebook-ul m-am gandit ca a scrie niste prostii m-ar putea mentine cat de cat activa asa ca exista toate sansele ca si acest post sa fie, dupa cum ne-am obisnuit, unul fara rost.pe la 7 jumatate cerul era superb, de un rosu cum numai in diminetile cand ninge este. prognoza meteo nu m-a incurajat in nici un fel in a spera la niste zapada, insa a visa nu strica niciodata. mi-e dor de zapada, mai ales la munte. de cand cu nebunia cu schimbarea anotimpurilor am ajuns sa ma tem ca nu va mai exista zapada. insa sper ca nu e atat de aproape sfarsitul iernilor clasice.habar nu am cand a trecut anul asta. a fost ca printr-un vis totul. unul frumos, plin de amintiri si trairi extraordinare. pot spune ca am facut tot ceea ce mi-am propus, ca viata mea este una frumoasa, chiar daca mai trebuie lucrat pe ici pe colo. insa cum s-ar spune, toate la timpul lor. am tras invataminte, am cunoscut oameni frumosi. suna cliseistic, insa am ras, am plans, am iubit, am trait cu adevarat. uneori ma sperie rapiditatea cu care trece timpul. nu ma face decat sa traiesc si mai insetat, real, dandu-mi seama cat de neinsemnati suntem in fata sa. as vrea ca toata lumea sa isi dea seama ca viata este menita pentru a fi traita cu adevarat, si daca am gasi cu totii o activitate care sa ne faca sa ne simtim cu adevarat fericiti lumea ar fi alta. tragand o linie pripita - nu ma grabesc sa termin anul 2011, insa sunt nerabdatoare sa aflu ce mi-a pregatit 2012 - anul acesta a fost unul extrem de frumos. incerc sa folosesc tot ce am primit pentru a nu repeta greselile din trecut, pentru a descoperi cu adevarat ceea ce imi doresc si pentru a trai cu intensitate fiecare moment.invat ceea ce inseamna un nou inceput, cu un om extraordinar care a aparut in viata mea ca o raza de lumina in cel mai neasteptat moment. in ceea ce ma priveste mi se arata un drum nou, necalcat, unde relatia capata un nou sens - de data aceasta in conformitate perfecta cu ceea ce am si sustinut a fi ideal pentru mine in posturi anterioare. nimic fortat, nimic fals, doar naturalete, fara frustrari sau mizerii. si sunt extraordinar de recunoscatoare universului pentru asta. sunt fericita pentru ca fluturii mei au din nou stomac, pentru ca inima imi bate cu putere la auzul telefonului, la citirea unui sms, la o strangere de mana, un sarut, o imbratisare, o privire. deci iti multumesc pentru ca esti asa cum esti: iubit, prieten, partener.fara sa devenim siroposi ca nu ne place :)), revenim la oile noastre, si anume aberatia de 8 dimineata. mi-am dat seama ca treaba cu scrisul chiar a functionat :). timpul, dupa cum am si spus, a trecut iarasi fara simtire, oferindu-mi momentele matinale cu care m-am obisnuit: graba.targetul pe ziua de azi? sa nu adorm, sa nu lesin de la o tona de cafea, sa fiu instare sa gandesc limpede si pana la ora 2 sa fiu inapoi acasa. cu treaba facuta, evident.have an awesome day, awesome coffe, have awesome moments! nu le mai regasiti odata ce trec:)

de ce facem copii?

2011-11-07T00:49:00.004+02:00

iata ma regasesc in nebunia si tumultul vietii, punand ironic problema clasica ce ma roade de ceva vreme: ce naibii caut eu in viata mea? dar de data asta este si mai funny, pentru ca si acum primesc ceea ce imi doresc pe de o parte si habar nu am cum reusesc sa pierd pe alta. cand aveam bani, cariera si tot rahatul de cuviinta imi lipseau fericirea si echilibrul emotional, oamenii frumosi din viata, certitudinea ca nu am sa fiu ca marea de oi ce populeaza planeta. acum ca m-am dumirit in partea asta, ma confrunt cu alta provocare: si anume cum sa fac sa impac si capra si varza? da, stiam ca blah blah nu este usor, nici nu mi-as dori sa fie astfel, insa mi se pare penibil ca la varsta mea sa mai traiesc drame adolescentine legate de colega mea de apartament actuala, si anume mama.
stau si ma intreb uneori care este mai copila dintre noi doua, intrucat situatiile de pana acum au scos la iveala exact contrariul unor asteptari clasice. personal consider ca pana la momentul actual am facut cate ceva cu viata mea, spre deosebire de alte specimene si sunt pe pace cu mine insumi in ceea ce-mi priveste potentialul. in mom in care am decis sa abandonez ideea penibila de a da bani pe chirie in bucuresti in conditiile in care mama dispune de un apartament cu 3 camere in care sta singura, si am crezut ca am ajuns in sfarsit la un consens decent cand i-am zis ca nu are rost sa isi vanda agoniseala de o viata pentru 2 garsoniere cacacioase, hop, iata si socantul adevar pentru mine. nu, dragilor, nu am facut bine. pentru ca din cele 2 femei mature care aveau o discutie deosebit de interesanta ma regasesc in fata ridicolului absolut, si anume acela de a fi tratata la "venerabila" mea varsta ca la 15 ani. si asta la nici un an de la asa zisul consens. deci, iacata-ma iar cautand in lumea asta un nou camin. si cautarea asta aduce cu sine noi intrebari existentiale. da, este greu sa reusesti pe cont propriu fara sa fii robot, insa cum mama ma-sii se face treaba asta? stiu ca anume cheia este rabdarea, insa uneori simt ca sunt cam la capatul ei. baricadarea energetica si emotionala isi are limitele ei si simt ca este din ce in ce mai greu sa evit un boom energetic.
cum te simt ca si om cand iti dai seama ca intr-un final esti singur? si ca de fapt parintii tai exista in acte sau sunt acolo numai sa iti sublinieze faptul ca tot ceea ce faci - daca nu este cum dicteaza ei sau conform proiectiilor lor - este gresit? iti aduni nadragii din vine, tragi aer in piept, si daca vrei sa nu ajungi mega frustrat si suparat pe tot ceea ce este, aduna-ti fortele si accepta-i, iarta-i. usor de zis, greu de facut atunci cand ai in mintea ta mica si bolnava numai rahaturile de care ai avut parte toata copilaria, adolescenta si maturitatea, asezonate cu o mega portie de scoatere de ochi. si atunci vin si ma intreb - ca sa continui seria de aberatii in draci - de ce facem copii? ca se ne asiguram ca are cine sa ne aduca un pahar de apa la batranete? pentru ca asa cere societatea? pentru a avea niste papusi in care sa aruncam frustraile noastre legate de ceea ce am putea deveni? desi cred ca majoritatea parintilor fac asta, vreau sa cred din tot sufletul ca nu asta este motivul real. si ca oamenii care fac astazi copii au taria de a realiza ca nu sunt decat mici porti catre aducerea pe lume a unor noi suflete. si ca decizia de a face un copil iti apartine, dar ca nu ai dreptul de control absolut. datoria unui parinte este de a ajuta copilul sa isi descopere calea, nu de a se impune absurd si obositor, de a accepta calea copilului si de il respecta. da, respectul, cuvantul cheie uitat de prea multa lume in ziua de azi. respectul si cunoasterea faptului ca nu detii pe nimeni, nici macar pe cel caruia i-ai dat viata.
cu toii ne izbim cu capul de pereti si trebuie sa facem asta pe cont propriu. si atunci de ce sa iti chinui copilul proiectand in el toate refularile tale, dorintele tale, ideile tale? de ce sa refuzi sa il cunosti si accepti cu adevarat, sa ii fi un prieten real in lumea asta nebuna? chiar nu isi dau seama ca prin astfel de comportament isi indeparteaza copiii? stiu ca au crescut intr-o lume grea si ciudata, insa avem o capacitate de adaptare fantastica. sper ca astazi parintii sa fie altfel sau cel putin sa incerce. asta implica acceptarea faptului ca acesti copii sunt unici si ca au calea lor regardless de cea imaginata de parinti.
este foarte greu in esenta sa iti controlezi si constientizezi problemele, dar pentru numele lui dzeu, fa-o pentru tine si in tine. daca ai ceva de comunicat sau obiectat, fa-o calm si asculta ceea ce ti se spune. nu fii arogant si plin de tine in impunerea (nu expunerea) de idei personale doar pentru ca esti parinte si "stii cel mai bine". este primul pas catre abisul creat intre tine si copilul tau. cred ca scriu lucrurile astea in ideea ca daca va fi nevoie candva am sa le citesc si nu am sa fac greseala aceasta cu copilul meu. si sper ca la momentul respectiv sa am suficienta minte incat sa nu ajung in punctul acesta. pentru ca personal consider ca si parintii nostri au trecut prin etapele astea insa au uitat. uitarea este ingrozitoare. cred ca uitam lucruri mai ales cand ne uitam pe noi insine. si a te uita pe sine este cel mai ingrozitor lucru pe care il poti face in viata asta.
si pentru ca nu este niciodata prea tarziu sa faci ceea ce multi considera a fi dificil, sustin ca in orice moment poti lua oglinda si sa te privesti cu adevarat. si dupa ce ti-ai gestionat trairile, deziluziile, ti-ai numarat pasii care te-au adus aici, sa incerci sa ii intelegi pe cei din jur, si mai ales pe copiii tai.
oare sunt parintii suficient de maturi incat sa isi asume responsabilitatea faptelor si sa inceteze a proiecta frustrai in cei din jur? ramane de vazut. un lucru este clar. nu vreau sa jung niciodata aici.

Picata de pe Marte fara nici un fel de rost

2011-10-28T16:37:00.003+03:00

De ce de pe Marte? Pt ca e planeta mea, d-aia :P. si pentru ca iar sunt mega autista, mega dubioasa. de parca universul meu interior nu se pupa deloc cu universul asta asa zis real. iarasi o zi in care planuisem migalos totul a.i. sa iasa materialele cum trebuie si in care din pacate / sau nu - ramane de vazut - am dat un mega kix. se zice de catre noi astia boemii ca are si asta un motiv, insa stau ca boul de cateva ore bune si incerc sa imi dau seama de ce nu mai ies din universul paralel in care ma aflu. exista 2 voci in mine care spun chestii total diferite dar din anume motiv ajung sa se anuleze reciproc creand ...VID. un soi de moleseala imbinata cu lene, lipsa de interes pentru orice, lipsa de intrevedere al unui final oarecare, oricare ar fi el. vreau sa ies dar nu reusesc, as zace ore in sir pe podea mergand pe valurile mintii mele semi bolnave care din cand in cand mai sunt stopate de catre un fir de constiinta care imi spune: hai, ce faci azi? iar pierzi o zi din viata ta? nu vezi ca nu ai facut absolut nimic? dar daca nu vreau sa fac nimic? poate astazi este o zi a nimicului. nimcul meu este totul, in timp ce totul meu este nimicul vostru. nu stiu de ce imi pun problema astfel, dar as vrea sa mai raman ascunsa in cazemata mea, cu riscurile de rigoare.
in acelasi timp simt in capul pieptului un soi de presiune, un fel de energie care se zbate sa iasa si nu reuseste. nu imi dau seama de unde vine si ce vrea sa faca, poate si de asta am simtit nevoia sa scriu in stilul meu caracteristic si haotic, pentru ca de cele mai multe ori reusesc sa aflu ce dzeu se mai intampla in mine. sau mai degraba sa aduc la suprafata diverse nemernicii.
nu este o neliniste concentrata intr-un anumit punct, nu este o stare provocata de ceva anume. este pur simplu. si nici macar nu stiu daca este neliniste sau o deconectare puternica de real, material, lume.
in ultima vreme am o mie de ganduri, o mie de idei, vise, sentimente trairi. m-as dispersa intr-o mie de parti si as face o mie de lucruri. cred ca le si fac cat de cat, insa in acelasi timp simt ca ma oboseste modul aceasta dual de a trai. sau nu cred ca este asta cat este lipsa unor rezultate solide. nici macar nu trebuie sa fie solide. alerg in o mie de parti si nu stiu daca alerg in directia buna, si daca este buna de ce nu simt asta? sau sunt mingea de la pinball care se izbeste de diverse chestiute si face bing bing aprinzand beculete?
sau sa fie teama ca poate drumul ales de mine nu este chiar cel bun? daca lumea robotzeilor este cea corecta? am sa fiu un misfit toata viata insa in ce conditii?
dat fiind faptul ca sunt nebuna declarata nu ma mai surprind starile ciudate si firea mea schimbatoare. acum rad si stiu exact ce vreau si cum trebuie sa obtin totul, maine s-ar putea sa ma tem si sa-mi pun alte intrebari. as vrea sa ajung la punctul in care pot interpreta semnalele mele din interior corespunzator si sa aflu exact ce se petrece.
simt ca timpul zboara, simt intr-un mod ciudat ca eu raman pe loc, dar nu in sensul in care credeti voi. raman ca si entitate energetica pe loc, totul trece ca un val peste mine; uneori ma simt ca o piatra de rau.
fiin o perioada ciudata pentru mine, cred ca uneori doar prefer sa ma ascund in gaoace si sa nu dramatizez anumite situatii in care ma aflu. cum ar face alti oameni. zeci de combinatii ca sa trec "cu bine"de luna asta, zeci de intrebari legate de ceea ce si cum fac, sau o sa fac. senzatii pe care un altul le-ar putea cataloga ca si capete de tara, nenorociri sau mai stiu eu ce alte bazaconii - vezi mama :)). nu mai vreau sa transform ceea ce se intampla in "necaz"pentru ca stiu f bine ca eu m-am adus frumusel singurica in situatiile astea prin deciziile pe care le-am luat. deci am sa stau cuminte in gaoace si am sa incerc sa trag concluziile necesare. oare am gresit undeva si daca da, de ce? am fost lenesa, comoda sau am urmat patternul prestabilit? ce este de fapt mai important pt mine? dar pot sa ating ceea ce este imp pentru mine fara calea materiala, a lor?
se spune ca totul are un pret. probabil ca asa este. un lucru este clar si sa spunem bun. ma simt calma, nu pot sa spun ca ma simt pesimista legat de ceea ce se intampla. e doar ciudat sa adun atatea sentimente in contradictoriu. pe plan sentimental propriuzis sunt chiar pe calea cea buna. cliseistic am super prieteni, cu super idei, super metode de petrecere a timpului (si nu intr-un mod superficial), am inceput sa simt din nou fluturii din stomac - sau mai bine zis fluturii mei au stomac din nou - pe scurt universul a complotat pentru mine din plin. cel putin pentru lucrurile pe care am stiut sa le cer. si sunt mega recunoscatoare pentru asta.
problema mea este pe alt plan clara: nu stiu cee ce imi doresc cu adevarat pe plan profesional. cred ca se intampla asta pentru ca am o mare problema: sunt omul bun la toate dar la nimic specific. in linii mari pot invata sa fac orice, intr-un timp relativ bun, insa eu personal nu stiu sa fac ceva anume. sa fiu buna la ceva anume. nu am aprofundat nici un domeniu cu adevarat. simt ca sunt intr-o cautare continua, si nu reusesc sa ma identific cu nimic anume. si cand am sa gasesc oare am sa am timp sa aprofundez asta? sa devin cu adevarat buna? ma simt ca o sorcova pe planul asta.
am atins un fir, pe care il urmez acum, dar din lipsa mijloacelor banesti nu il pot innoda cum trebuie. sunt o fire optimista si cred ca ceea ce simti cu adevarat si ceea ce doresti primesti, dar stiu ca si astfel de momente sunt inevitabile. cred ca am sa numesc blogul asta cum sa fii propriul psiholog :))))
este uimitor ce poti face cu un instrument de scris, o tigare, cafea, muzica buna si putin curaj de a scrie efectiv ce iti trece prin minte. si tot ce trebuie sa faci dupa asta este sa recitesti tot. primele dati te sperii de ce iti poate mintea dar dupa aceea te obisnuiesti cu propriul stil - haotic sau nu. :))
concluzia mea? so far so good, azi am facut ceea ce am simtit si am incercat sa nu ma blamez prea tare pentru asta. am sa ma duc sa manac ceva, am sa ies la o plimbare in parc si astazi am sa ma bucur pentru ca exist pur si simplu. cum se bucura ca exista nevertebratele :))) pentru ca se pare ca azi nu exist in mod clasic. poate ma reactivez cumva in cursul serii. :)) poate ca da sau poate ca nu. vedem noi.
ati urmarit un nou post fara rost.

Its all about Magic

2011-10-18T10:30:00.004+03:00

Dupa o pauza indelungata in care nu am mai simtit nevoia sa scriu, iata ca in aceasta dimineata simt nevoia sa exprim sentimente in scris. In urma unor momente de magie, iata, iar. pentru ca magia nu m-a abandonat nici o clipa.
s-au creat noi legaturi, noi sentimente, noi prietenii. am lasat noi oameni sa patrunda in existenta mea fragila si care au si ramas cu mine. pentru cat timp ramane sa vedem.
s-au reluat legaturi si s-au creat idei, s-au nascut planuri si pentru prima data simt ca ma aflu pe un drum bun.
desi pana acum viata mea a fost mai mult decat frumoasa, am fost macinata de sentimentul inutilitatii profesionale. suna ciudat, foarte ciudat, insa am fost macinata adanc de ideea ca totusi nu pot face nimic, de ideea ca nu exista nici un drum pe care sa il pot urma cu adevarat. ma simteam ca un pom de craciun, o sorcova, un calator ce a adunat in bocceaua sa cate putin din fiecare dar nimic cu adevarat. am patruns in n domenii, am incercat marea de activitati cu degetul insa niciodata nu am simtit nevoia de ma scufunda cu adevarat in adancuri. activitatea mea zilnica este in regula in raport cu timpul liber, insa nu am simtit niciodata ca este ceea ce vreau sa fac sau ceea ce ma reprezinta cu adevarat. din liceu am avut idei, pe care le-am dezbatut ardent, fara sa incerc macar sa le pun in practica, pentru ca apoi sa ma plang de anumite lipsuri din viata mea. si aici nu ma refer la lucruri materiale. lipsa dorinta de mobilizare, ca o lene ciudata ce te mananca din interior, pe care as putea s-o etichetez ca lipsa tragerii de inima. nu am negat niciodata ca sunt o fire comoda, sunt una dintre cele mai lenese persoane mai ales daca este vorba de a face ceva ce nu imi doresc sa fac. niciodata nu am reusit sa ies din sfera mediocritatii - cum imi spunea mama mai mereu - si stiam ca este pentru ca nu am gasit ceva potrivit mie - la treaba asta se pare ca seman cu tata care pana cand nu si-a urmat calea interioara nu a reusit dpv al oamenilor "normali"sa faca nimic cu viata sa.
cum un lucru clar pe care l-am invatat este acela de a ma asculta pe mine, si ca fiecare sentiment este un semn din interiorul tau pentru tine insuti, am decis sa las viata sa curga si sa vad unde ajung. asa ca intr-o seara ploioasa de octombrie, band un irish cu un suflet drag mie am ajuns sa tesem ceea ce ar putea fi cararea catre drumul nostru.
am decis sa pornim impreuna pe un drum si ne-am deschis. s-au nascut idei, vise si dorinte.si iata ca de data aceasta simt ca este drumul cel bun. poate ca nu va fi asa cum credem. poate ca va fi altfel, poate ca va fi la fel cum credem. insa este important ca am gasit impreuna acest drum, ca am pasit in acelasi timp pe el, si ca simt ca lucrurile se intaresc in formele lor.
este semnul pe care il asteptam de foarte mult timp, o zbatere ca sa ma trezeasca din punctul acesta de vedere, care sa imi dea energia sa vad dincolo. o tremurare care sa ma deschida din punct de vedere creativ, care sa ma ajute sa dau in sfarsit tot ceea ce am in mine. iar persoana cu care pasesc pe acest drum este cea mai potrivita pentru asta. pentru ca in acest moment este singura persoana care ma cunoaste cu adevarat, care a vazut cel mai mult din mine, persoana pe care o iubesc si ma iubeste, persoana care mi-a fost alaturi de cand am scos primele cuvinte si am iubit pentru prima data marea. si iata-ne din nou complice, razand si simtitnd impreuna, explorand si avand curajul sa traim. si iti multumesc pentru tot ceea ce esti, pentru ca esti, pentru ca esti langa mine. te iubesc. :)

si totusi, traiesc acum...

2011-08-18T11:32:00.004+03:00

cand totul se petrece cu un motiv, cand totul capata un sens, cand cunoasterea de sine prinde contur. cand oamenii pe care ii cunosti iti umplu sufletul. cand piesele de puzzle pica la locul lor, cand fiecare experienta vine sa te construiasca intru ceea ce esti tu. cine esti tu? cati isi pun intrebarea asta? ce iti doresti pentru tine? pentru sufletul tau, pentru personalitatea ta?
cand scoti noroiul din tine si il transformi in aur, cand experientele trecute devin semne de recunoastere pentru persoanele ce urmeaza sa mearga o bucata de drum cu tine, inseamna ca cel putin din perspectiva mea esti pe drumul cel bun. catre ce anume? catre fericirea ta.
cineva a crezut ca fug. ca am fugit. din contra, in anii ce au trecut am fugit de mine, mi-a fost frica sa ma cunosc. cu bune cu rele. am crescut, si acum ma cunosc din ce in ce mai bine. m-am privit in oglinda si mi-am invins demonii, iar acum nu imi mai este frica de nimic. si de nimeni. si am curajul sa merg mai departe. eu cu mine.
cand dai totul unui om ani de zile, si mai ales atunci cand iubesti din tot sufletul, ai senzatia ca trebuie sa oferi tot. si apoi ramai os pe os. si cand realizezi lucruri, cand iti dai seama ca nu a mai ramas nimic din tine, doare. si este normal. nu este usor sa iti dai seama ca poate nimic din ce era universul tau nu este ceea ce credeai. ca ceea ce credeai despre iubire nu este asa cum a fost atunci. si din greseli se invata, se iarta, si asta nu inseamna ca nu raman urme adanci. timpul este cheia acceptarii si vindecarii. si timpul este cheia iertarii si acceptarii de sine.
ce am invatat eu? nimic nu este aici pentru totdeauna. tot ce poti face este sa simti cu adevarat, sa nu te ascunzi si sa nu creezi povesti. cand simti ca o persoana iti face rau sa pleci. pentru ca dragostea nu este durere. dragostea nu este concesie. dragostea este libertate. cand doua suflete se regasesc in tumultul vietii, cand se cauta, cand poti sa iubesti sincer si real chiar si pentru un minut, o zi sau o ora, sau chiar o viata. cand o strangere de mana sincera iti umple sufletul.
am mai invatat ca nu trebuie sa lasi pe nimeni sa iti faca rau, sa te raneasca, sa te loveasca. cand omul de langa tine te loveste din ce in ce mai tare pentru ca nu este instare sa isi gestioneze si sa faca fata trairilor personale, trebuie sa pui punct acestui capitol. cand cel de langa tine te lasa sa cazi si te priveste de sus, trebuie sa strangii pumnii si sa te ridici.
am invatat ca sunt puternica, am invatat si mi s-a aratat ca sunt femeie. lucru pe care in trecut nu l-am simtit niciodata, pentru ca mi-au fost smulse aripile. dar pentru tot ceea ce am trait atunci sunt recunoscatoare. acum aripile mele sunt si mai colorate, ma poarta din ce in ce mai sus.
am invatat ca sunt o fire libera si ca dragostea pentru mine are alte forme si semnificatii.
mi-am dat seama ca sunt curajoasa, ca imi aleg singura calea, bazandu-ma pe ceea ce simt eu, fara sa fac concesii sau sa trag bagaje dupa mine. am fost iubita, sunt iubita si iubesc, fara contracte sau alte forme de control. fac ceea ce simt mereu si asa voi fi mereu. sunt libera.
cheia fericirii mele este confruntarea bucata cu bucata a experientelor trecute pe care nu am stiut sa le constientizez in trecut. noroiul care a iesit la iveala zilele trecute a iesit pentru ca de abea acum, dupa aproape un an de zile, am parcurs anii trecuti. cu bune cu rele, cu tot ceea ce poate simti un om poate intr-o viata. nu crezi ca este normal sa doara confruntarea cu sine? iti spun eu este. insa am scos tot ce era de scos. sunt linistita acum, sunt pe pace cu mine, sunt gata sa ard din nou, dar de data asta fara sa devin scrum. sunt gata sa iubesc real, sa traiesc fara sa ma leg, fara sa ma autodistrug.
sunt fericita ca am reusit sa ma eliberez pentru ca muream zi de zi fara sa stiu. incercand mereu sa fac sufletul de langa mine sa se gaseasca pe el. si poate am reusit pentru ca foarte multe trairi si spuse ale sale au o farama de mine in ele. asta a fost singura cale pentru ca el sa simta ceea ce simte acum.
si vama asta cu luna sa plina a fost magica, cu revelatii si trairi, cu oamenii extraordinari.
simte fara obligatii, iubeste fara sfori. respecta-te. iubeste-te. iubeste viata, respecta personalitatea oamenilor din jurul tau. nu ii polua cu frustrarile tale. sunt numai ale tale. numai tu poti sa le transformi in invataminte. numai tu iti cunosti calea. nu judeca si nu gandi pentru altii. nimic nu este usor. ne-am plictisi daca ar fi asa. nu-ti fie teama sa explorezi si sa simti, si nu iti fie frica sa fii tu cu tine. teama de singuratate este semnul clar al temerii de sine.
nu te autocenzura. este ceea ce esti, esti unic, esti frumos, esti tu. perfectiunea este ceea ce percepe fiecare. nu exista un pattern universal al acesteia.

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead."
— Charles Bukowski

"For those who believe in God, most of the big questions are answered. But for those of us who can't readily accept the God formula, the big answers don't remain stone-written. We adjust to new conditions and discoveries. We are pliable. Love needs not be a command nor faith a dictum. I am my own god. We are here to unlearn the teachings of the church, state, and our educational system. We are here to drink beer. We are here to kill war. We are here to laugh at the odds and live our lives so well that Death will tremble to take us."
— Charles Bukowski

"If you're going to try, go all the way. Otherwise, don't even start. This could mean losing girlfriends, wives, relatives and maybe even your mind. It could mean not eating for three or four days. It could mean freezing on a park bench. It could mean jail. It could mean derision. It could mean mockery--isolation. Isolation is the gift. All the others are a test of your endurance, of how much you really want to do it. And, you'll do it, despite rejection and the worst odds. And it will be better than anything else you can imagine. If you're going to try, go all the way. There is no other feeling like that. You will be alone with the gods, and the nights will flame with fire. You will ride life straight to perfect laughter. It's the only good fight there is."
— Charles Bukowski (Factotum)

"You have to die a few times before you can really
live."
— Charles Bukowski (The People Look Like Flowers At Last: New Poems)

am murit de 2 ori. si acum traiesc cu adevarat.

si inca mai....

2011-08-08T08:36:00.004+03:00

si inca ma intorc si te intorc, si simt cutite cum imi sfarteca sufletul. simt cum ma napadesc lacrimi negre, cum ma inneaca. si nu stiu de ce, nu vad cum si nu vad cand. si nu mai inteleg nimic din ce sunt si ce am fost. si daca am sa inteleg vreodata. caci iar am ramas os pe os, simt frecusul asta inconfundabil. si vreau sa scap, sa ma eliberez complet, sa pot sa simt din nou si sa nu te mai am in minte, in sistem.
caci ani grei mi-ai trait sub piele, si cu tine am invatat si aflat ce inseamna tot.
si nu te mai vreau langa mine, am zile cand imi doresc sa nu te fi avut niciodata.
as lua un baros si as darama zidurile noasre, sa nu mai ramana nimic, sa nu mai ramana nici praf. si arde tot pana la temelii si as lua-o de la cap. fara temeri, fara durere, fara amintiri ce dor.
dar stiam ca asa va fi, caci unele lucruri raman acolo adanc incrise. si astept cu nerabdare clipa in care vor ramane doar niste cicatrici fine si cand doar trecand mana peste ele am sa zambesc amar.
caci nu mai cred in juraminte, in timp, in promisiuni.
si singurul mod in care pot sa merg inainte este sa scot tot ce mai zace in mine. singurele urme de negru si noroi si lacrimi. sa iasa, sa se spele.

Magic, sea side, seagulls, chess games and lots of smiles

2011-07-26T23:14:00.003+03:00

Cred ca mi-ar lua ore si pagini intregi sa incerc sa insir si sa analizez dintr-un punct de vedere ceea ce s-a intamplat weekendul acesta. un singur cuvant l-ar putea caracteriza corespunzator: magie. viata este magie. penbtru mine cel putin. si sunt cel mai fericit om de pe pamant pentru ca pt spune asta. pentru ca acum pot intelege si valorifica darurile pe care mi le ofera viata.
inafara faptului ca marea ma primeste mereu cu drag si soare si valuri si scoici, imi ofera clipe de neuitat. stiu ca vama s-a schimbat, insa mie in acest weekend mi-a oferit cele mai frumoase daruri.
am avut prieteni, soare, clipe de calm, de agitatie, am si plans pentru ca am fost efectiv covarsita de tot ceea ce simt.
mi-am dat seama ca visul meu nu are limite si ca nu trebuie decat sa iti doresti cu adevrat ca magia sa aiba loc. si sa o vezi cand are loc.
am cunoscut oameni extraordnari weekendul acesta, cu care am trait clipe intens3. piesele de puzzle fac din ce in ce mai multe imagini ale tabloului vietii mele. si apana acum este un tablou superb. cu toate nuantele existente.
nu imi este frica sa traiesc si sa ma bucur, sa primesc tot ceea ce are viata sa imi ofere cu bratele deschise.
iubesc baile de la rasarit de soare si saruturile sarate. imi place cand pielea e zgariata usor de nisip si cand efectiv lasi in urma tot ceea ce te ingreuneaza in mod normal. ador liberatatea mea. pentru ca sunt libera. si asa voi fi mereu. si ador spiritele libere care se alatura clipelor mele.
nu stiu ce va fi, nu pot decat sa visez si sa zambesc cand vad cum sirul se modifica.
ador felul in care o simpla discutie de o noapte iti poate schimba gandurile si sentimentele. si sentimentul ca din ce in ce mai multe lucruri prin contur.
ador surprizele. si optiunile pe care mi le ofera totul.
nu imi ramane decat sa traiesc cat mai intens, dar exact cum mi-a spus cineva astazi, fara "sa pierd carma", fara sa ma uit pe mine.
ador sa dansez in ploaie si sa beau vodka la 6 dimineata dupa rasarit la stuf.
ador sa dansez in expirat si sa ma chinui sa bag sticle de vodca fraudulos acolo :)
ador sa alerg cu ruxi la 4 dimineata dupa cumparat alcool de vama :))
iubesc clatitele de vama si covrigii cu iaurt romanesc de dobrogea.
iubesc elga's punk rock hotel, camerele, curtea, cafeaua de dimineata, pe Max, si bineinteles pe cei doi oameni extraordinari care se ocupa de acest loc magic. ma faceti sa ma simt ca acasa de fiecare data.
iubesc sa trec mereu pe la pirati si sa privesc motoarele si sa vad oamenii de acolo.
zambesc mereu cand trec pe langa strada unde se afla pensiunea la buni unde am facut pentru prima data dragoste.
ador ca marea e mai mereu curata in vama si rar ploua. cel putin pentru mine; iar cand ploua e furtuna si vine la momentul potrivit.
iubesc sa gasesc jocuri de sah pe plaja si sa compar oamenii cu pescarusii.
iubesc barca de la stuf. va mai fi acolo mult timp :) cam 105 ani cel putin. :)

Balayés les amours avec leurs trémolos,Balayés pour toujours, je repars a zero.

cu fiecare zi ce trece

2011-07-13T10:52:00.006+03:00

cu fiecare zi ce trece invat si traiesc lucruri noi. mi se arata atat de multe senzatii si trairi nou noute. de parca pana acum am fost o larva adormita ce de abea in ultimele luni si-a inceput incursiunea in aceasta viata. stiu ca totusi am trait mult si pana acum, insa modul in care percep viata acum este complet diferit de tot de pana acum.
stiu ca mai am n la puterea o mie de oameni de cunoscut, lucruri de facut, locuri de vazut si ceea ce ador este ca nu ma grabesc nicaieri. nerabdarea caracteristica zodiei si copilariei mele s-au domolit. da, mai am zvacniri de nerabdare dar starea mea generala este una de entuziasm calm. astept cuminte (dar nu prea :) ) sa mi se intample povestile.
ma simt din ce in ce mai deschisa catre lume, univers, oameni, catre experiente noi si trairi inedite, fie ele fericite pe moment sau mai putin. pentru ca dupa cum am mai spus de o mie de ori fiecare experienta si are rolul ei bine definit. singura noastra "treaba"este sa invatam ceva despre noi si despre lumea in care ne aflam.
niciodata nu mi-a placut sa ranesc oamenii si mereu am evitat asta. am evitat chiar cu pretul "nefericirii"mele interioare. in ideea ca vezi doamne trebuie sa-i menajez pe cei fata de care am simtit ca am facut o un soi de promisiune nescrisa, indiferent de tipul de relatie umana de care este vorba. ca sa ma incadrez in patternul prietenei mele de-o viata Lutine (sau Lorelai, sau Alexandra, sau Sis) :), lectia recenta invatata este ca nu trebuie sa fac asta. din pacate (sau nu), viata este asa cum este si nu voi putea niciodata sa ii mentin pe toti cunoscutii mei fericiti. plus ca si nefericirea isi are rostul ei in existenta cuiva. si ca imi fac prea multe griji in legatura cu cei pe care ii las sa intre in viata mea.

da, nu spune nimeni sa calci pe sentimentele celor din jur. nu pot sa fac asta si nici nu vreau. insa nici sa mor prea mult de grija altuia.
o alta lectie este a nu mai lasa nou venitii sa patrunda adanc in viata mea pana cand nu voi fi si eu sigura de asta. insa m-am gandit de ce tind sa fac asta. adica de ce las mai ales baietii nou veniti sa patrunda mai adanc decat este cazul pentru ca la un moment x eu sa imi dau seama ca nu mai simt ceea ce "trebuie" si sa le spun ca s-a terminat si ca ar fi dragut sa ramanem prieteni (conform posturilor anterioare trebuie sa ma las si de asta pentru ca daca va fi cazul, se va intampla de la sine).
are legatura cu viata pe care am dus-o acum nici un an de zile, de faptul ca am trait legata de EL-ul meu de pana acum cu fiecare suflare. activitati intreprinse impreuna, in tot si toate, si desi ador independenta mea de acum si ca singuratatea nu mai este o problema pentru mine, ba mai mult ma bucur de ea ca si sansa de introspectie activa, exista pe alocuri reminiscente din trecut. si evident dorinta interioara de a-l gasi pe EL-ul de acum. pana la care simt ca mai este ceva drum de parcurs si ca mai am lucruri de rezolvat cu mine insumi.
inca un lucru resubliniat este faptul ca urasc din suflet dramele, barfele, situatiile care nasc scandaluri. mie imi place ca lucrurile sa fie spuse verde in fata, cu pretul durerii. si ador oamenii care au curajul sa faca asta.
am avut si tema de gandire mai altfel azi noapte, am citit despre cititul in cafea si am aflat ca si mama citeste in cafea. eu nu pot. si nu stiu nici simbolistica nici a citi. scurt la obiect nu vad nimic. poate e si mai bine :)) desi habar nu am daca cred sau nu. probabil ca daca se va ädeveri in vreun fel vreun simbol interpretat citirii mele voi ceva mai receptiva.
adica eu cred in magie si spiritualitate insa exista si un dram de scepticism ce invaluie si asta. mai ales ca interpretarile apartin unor persoane necunoscute. oricum, este un domeniu interesant de analizat. pana la urma totul tine de potentialul creierului uman, de interpretare, de vise, de premonitie, lucruri in care cred. imi place cand viata mea ia si turnuri magice, mistice.
either way, i love coffee. :) indiferent ce ascunde in cescuta.

Berbec, Douazeci si sase martie - Ziua integritatii

2011-07-11T10:45:00.001+03:00

Nativii zilei de 26 martie au inocenta, spontaneitatea si candoarea unui copil. Ei reusesc sa actioneze fara a recurge la agresivitate. Pentru ei, simplitatea este punctul cheie si sunt impotriva complicatiilor excesive. Acest lucru inseamna ca daca o persoana creaza in mod constant dificultati si probleme, el sau ea nu va ramane foarte mult in compania unui nativ al zilei de 26 martie. Cei nascuti in aceasta zi cauta de obicei o solutie cat mai simpla la orice chestiune umana urmarind lucrurile retrospeciv pana la sursa care le-a generat. Din acest motiv, calitatile intuitive ale nativilor zilei de 26 martie permit adesea semenilor o introspectie in modul in care pot realiza anumite lucruri.

Desi nativii zilei de 26 martie sunt activi, ei manifesta un fel de detasare filozofica. Sunt capabili sa stea deoparte si sa priveasca situatia, sa analizeze ceea ce ar putea sa iasa rau si sa ajunga la o solutie avantajoasa si inteligenta. De asemenea, ei se pot retrage intr-o anumita masura din viata, chiar pana in punctual de a se izola pentru anumite perioade de timp. Aceasta nevoie de izolare ii determina sa se retraga intr-un loc preferat, poate in muntii indepartati, in desert sau pe malul marii pentru a-si reincarca bateriile in mijlocul naturii. In general, in acest timp de singuratate, nativii traiesc izolati doar de dragul izolarii, golindu-si mintile de orice ganduri sau idei.

Nativii zilei de 26 martie lucreaza in general in stilul lor pasnic si in ritmul lor destul de relaxat. In spatele acestei aparente calme exista si o spontaneitate capabila sa dea nastere la ganduri si fapte destul de neasteptate. Adesea, aceasta spontaneitate se transforma intr-un umor molipsitor. Uneori, nativii zilei de 26 martie pot fi prea relaxati, stau deoparte atunci cand trebuie sa actioneze, fiind astfel dezavantajati atunci cand au de-a face cu persoane mai agresive si mult mai orientate.

Nativii zilei de 26 martie sunt constienti de fobiile lor si de faptul ca prefera sa faca lucrurile in stilul lor propriu. Totusi, deoarece sunt un pic mai excentrici decat majoritatea celorlalti, ei pot fi de acord cu anumite lucruri.

Persoanele apropiate nativilor pot fi considerate norocoase deoarece acestia nu sunt interesati sa aiba un numar mare de prieteni. Pentru ei, un prieten este un prieten pe viata si indiferent cati ani vor trece, ei vor fi intotdeauna deschisi cu inima si casa pentru cei cu care au relatii speciale. Pe de alta parte, daca ei insisi sunt uitati sau respinsi, pot intoarce o noua fila a vietii si pot accepta situatia cu stoicism.

SFATURI: Fii atent sa nu fii extrem de moral sau moralist. Fii mai bland si invata sa te iei pe tine insusti mai putin in serios. Relaxeaza-te si distreaza-te uneori.

PUNCTE FORTE:
Intuitiv
Multumit
Responsabil

PUNCTE SLABE:
Negativ
Nesigur

and it ended as swiftly as it begun

2011-07-11T10:04:00.003+03:00

mi-am invatat natura.
ma cunosc intr-atat incat deja nu mai am nevoie de prea mult timp sa imi dau seama de potriviri. sau de ceea ce simt cu adevarat. imi urmez instinctele total si de data asta nu mai sunt dispusa sa las de la mine sau sa trag de mine. si asta nu intr-un sens egoist sau self centered duse la extrem. pur si simplu vreau sa profit de viata si de fiecare clipa, decizie ce implica deciziile de moment.
asa ca dintr-un amalgam de momente frumoase traite in ultima vreme mi-am dat seama ca nu sunt gata sa imi asum prea multe responsabilitati in ceea ce priveste anumite aspecte ale vietii mele, ca nu mai am puterea interioara necesara sa incerc sa ii fac pe cei de langa mine sa ma inteleaga. si nici nu ar trebui. este ciudat ca de fiecare data cand simt ca cineva vrea ceva mai mult de la mine bat in retragere si vreau sa fug. pentru ca simt ca cineva incearca sa imi ia ceva cu forta. lucrurile acestea ar trebui sa vina de la sine, si nu ca sa umple un gol din viata si existenta ceiluilalt ci ar trebui sa vina ca o completare naturala.
sunt adepta fideliattii in cuplu dar in acelasi timp al libertatii si increderii, a respectarii personalitatii si identitatii partnerului (indiferent de gradul de implicare al ambelor parti).
fiecare are nevoie de spatiul si timpul sau, si deja nu mai suport ideea de fortare, de punere de monopl (spus intr-un fel poate exagerat).
si multe alte lucruri vin ca si completare pe langa ceea ce simt.
simt ca nu pot comunica, simt ca nu ne potrivim, simt ca fiecare particula din mine spune stop. simt ca sunt libera si asa am sa raman si simt ca tu nu simti asta. ca vrei sa pari ca si cum ai simti dar nu este asa.
si iti multumesc pentru clipele frumoase de neuitat dar asa vor ramane. pentru ca pana la urma nu exista mai mult decat clipe in viata asta. clipe de care vreau sa ma bucur fara sa le las sa se transforme in ceva urat.
stiu ca mai am de trait n experiente si de abea astept si ador faptul ca si anume cu fiecare clipa invat ceva nou despre mine, despre viata, despre ceea ce reprezint. si ca iata, un nou cub se aseaza in micul turnulet al existentei mele.
si sper ca vei intelege si ca nu ma vei judeca, si ca nu vreau sa fac rau si tocmai de aceea sinceritatea a fost,este si va fi mereu cel ma bun prieten al meu. si nu imi spune mereu ceea ce vreau sa aud, dar imi spune mereu ceea de ce am nevoie cu adevarat. pentru ca nu imi plac jocurile, minciunile si povestile si nu vreau sa devin sau sa ne transofrm in asta.
asa ca astazi iti voi spune ca s-a sfarsit, desi tu simti deja asta. si nu pot decat sa sper ca vei intelege.
si va fi pentru prima data cand nu am sa fac promisiuni, nu am sa cer prietenii, nu am sa cer nimic. am sa iti spun si atat.
si am sa iti multumesc pentru fiecare clipa, mangaiere si sarut.
pentru ca a fost frumos.

Reverie

2011-06-29T18:45:00.002+03:00

drumul pe care merg este mereu altfel si impresurat cu multe surprize si cu din ce mai multi oameni. experientele care ma atrag nasc noi intrebari mereu si cu fiecare incercare de a intelege de ce ajung unde ajung simt ba ca sunt mai aproape de raspuns fie ca sunt departe. poate ca simt ca nu sunt pregatita pentru raspuns. poate nu pun intrebarile potrivite si poate nici eu nu stiu ce vreau. poate imi pun prea multe intrebari. poate gandesc prea mult. poate desi sunt o fire visatoare devin din ce in ce mai analitica. poate analizez prea mult ceea ce ma inconjoara in loc sa ma analizez pe mine.
in clipa asta sa spunem ca sunt in momentul in care incerc (subliniat si bolduit) sa incerc un alt mod de a trai. si anume unul mai relaxat. si desi urasc canoanele descopar canoane in mine. si desi nu cred in judecati poate judec. fara sa vreau.
primul pas catre rezolvarea unei probleme = daca o putem numi astfel este constientizarea ei. analiza, apoi acceptarea. dupa care problemuta devine o mica piesa de puzzle ce va aluneca de la sine in the big picture.
poate din prea multa dorinta de a trai cu adevarat uit sa traiesc. sau poate e doar un moment. si desi simt ca este un moment al schimbarii - sau al evolutiei mele ca persoana am anumite stari so called de neliniste. ba nu. de agitatie. ca si cand te trezesti din reverie, clipesti de cateva ori si te intrebi ce cauti aici. ce caut aici? dar nu e rau deloc. dar parca, si totusi. si totusi... dar parca...
incep sa devin din ce in ce mai incoerenta si haotica in gandire. in gandire si exprimare. sau asa am fost mereu? cred ca asa sunt eu.
este clar ca pana cand nu o sa ma inteleg eu nu ma va intelege nimeni. nici nu stiu daca vreau sa ma inteleg.
un morman de intrebari. cam asa. un munte. mi le pun mie dar nu stiu sa imi raspund. nu vreau.... (obs> gandesc in cercuri).
sa las viata sa curga. sa las barierele jos. sa simt cu adevarat. sa nu imi mai fie frica de raspunsuri. sa nu ma mai tem de nimic. nici macar de mine. am inceput sa nu ma mai tem de mine. sa am incredere in mine la fel cum am in cei din jurul meu.
sa imi acord mai mult timp. sa cred in drumul meu.
sa nu ma mai tem sa scriu in anumite momente. nu. nu sa nu ma tem. sa nu evit.
cred ca iar trebuia sa numesc postul acesta post fara rost. poate ar trebui sa numesc intreg blogul posturi fara rost.
in ce moment ciudat am ales sa scriu. alta data nu as fi facut asta.sau poate?
un lucru este cert. energiile de un anumit tip se transmit. cu atat mai ciudat cand se intampla in momente total neasteptate si cu persoane care inca nu stiu ceea ce se intampla.
ma gasesc legata in mod ciudat de un nou venit in viata mea. un om cu care nu as fi banuit ca pot fi atat de deschisa. sau receptiva. nu stiu ce va fi, we never do. insa mi-am promis ca am sa imi ascult simturile. si simturile mele spun wait and see.
cred ca fapt tot ce simt acum este extraordinar dpv perceptiv. am sa incerc sa nu ma grabesc spre deznodamant si raspunsuri. fiecare experienta vine sa ne invete si de fapt asta este viata.
nici nu stiu daca ma intelege. daca o face nu spune nimic. dar cred ca ma simte. asta este clar.

scriu ceea ce gandesc...sau cel putin incerc

2011-05-30T00:13:00.004+03:00

libertatea exprimarii gandurilor are de a face, cel putin in cazul meu cu, poate,teama de a-i rani pe cei implicati si care poate ar putea constitui motivul anumitor postari.
mda, teama de a expune brut si necizelat anumite ganduri. dar am stat zilele astea si am tot intors povestea asta pe toate partile si am ales a scrie in continuare. cu riscul ca si anume cei care se simt vizati sa se supere sau nu pe mine. adevarul gol golut este cea mai buna cale cel putin pentru mine. nu zice nimeni ca nu doare sau ca este usor insa asta sunt eu. like it or not.
stau iar si incerc sa privesc cat mai obiectiv viata mea si este deosebit de frumos sa vad ca anumite piese de puzzle se aseaza perfect in locasul lor si ca totul are sens la un moment dat. si este atat de frumos sa privesc si sa primesc cu bucurie micile daruri pe care mi le face viata. am zambetul pe buze si sufletul plin si vorba lui Adi, un prieten bun, nu mi-ar ajunge 3 vieti sa traiesc si sa simt tot ce mi-as dori. si timpul trece, ma uit in urma si nu imi vine sa cred cum s-au scurs anii. dar nu ma simt o secunda mai imbatranita, ba mai mult simt ca intineresc pe zi ce trece. sunt din ce in ce mai plina de viata, doresc sa simt cat mai multe si simt ca viata mea abea acum incepe sa infloreasca. este un sentiment de impacare cu mine insami, cu ceea ce ma inconjoara. sunt recunoscatoare pentru viata pe care o duc, pentru oamenii pe care ii am langa mine si care imi sunt alaturi, oameni pe care ii iubesc nespus.
oameni care simt si ei ceea ce simt si eu, oameni care imi impartasesc trairile si cu si anume care efectiv MA POTRIVESC. perfect matches. my matches that have been along my side for a life time and 10 yrs now. oameni care au patruns recent si care vom vedea cat si in ce fel vor merge cu mine pe acelasi drum. pana una alta ma simt onorata sa parcurg aceasta portinue de drum cu ei.
si am sa sar de la una la alta in stilul meu caracteristic, dar si acesta este unul din posturile acelea menite sa ma ajute sa imi organizez putin gandurile. cu riscul de a fi haotica, dar asta este cel mai putin important. am discutat recent pe tema indragostitului. mi-a spus un prieten bun: "eu nu vreau sa ma mai indragostesc niciodata. de cate ori simt ca ma indragostesc ma opresc si plec in directia opusa. de fapt, nu mi-e teama sa ma indragostesc. asta este partea buna si frumoasa. nu vreau sa mai sufar din dragoste".
bun acum stau eu si ma tot intreb daca acest mod de a controla sentimentele este real. aplicabil.... adica nu prea imi vine sa cred ca este posbil sa controlam astfel de sentimente. pentru ca apoi nu ne-am mai perimite noi insine sa ne mai indragostim sau sa mai iubim vreodata in urma unui esec sau dureri adanci provocate de vreun amor esuat. cred ca nu suntem mereu pregatiti. asta in acord cu semnele pe care ni le ofera corpul nostru. totul este armonie in noi insine si singurul lucru ce trebuie facut este sa te asculti cu adevarat. vom gasi persoana potrivita noua la momentul potrivit, nici o secunda mai devreme sau mai tarziu.
nu confundati momentele si nu pierdeti intensitatea trairii. si cred ca cel mai important lucru este sa nu incercati sa atribuiti sens, explicatii acestor momente. sau cel mai rau, sa proiectati dorinte refulate proprii in persoana de langa voi. asta aplicabil in toate relatiile voastre. asta ca sa fac referire la postul asta .
un lucru care imi place la mine este abilitatea de a ma indragosti zilnic. insa pot sa pierd acest sentiment la fel de rapid. sunt un om care iubeste oamenii si care este deschis catre oricefel de traire. iubesc destul de usor si real, ma indragostesc si simt fluturi. ador sentimentul asta. ceea ce este mai interesant sau nu este rapiditatea cu care la cel mai mic semn, cea mai mica fluctuatie, revin la normal. persoana de care am fost indragostita ramane speciala pentru mine insa nu ma mai intorc inapoi din punct de vedere sentimental niciodata. nu cred ca este vorba decat despre felul meu de a fi. odata scrijelita scoarta copacului nu va mai fi niciodata la fel. experientele trecute m-au invatat ca nimic nu trebuie fortat. totul este natural, instinctiv daca vrei. si cred ca ar trebui sa fim mai deschisi la energiile celor din jur, si sa incercam sa nu le mai interpretam dpv egoist. u know what they say: doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu nu inseamna ca nu te iubeste. sentimentul exista. doar orgoliile si ego-urile dau alte forme sentimentului brut.
si inca ceva. cred cu fermitate si repet faptul ca dragostea nu poate fi redusa la nici o notiune. este pur si simplu. nu trebuie sa ai un raspuns anumit sentimentului pe care tu il ai. pentru ca fiecare reactioneaza si iubeste in felul sau.
scriu toate astea pentru ca zilele astea m-am simtit bombardata din punct de vedere energetic. nu am mai simtit de mult timp asa ceva. este exact sentimentul acela cand stii ca esti privit cu intensitate si cineva isi concentreaza toata atentia asupra ta. asteptand, dorind ceva. si simt chestia asta in capul pieptului si uneori am senzatia ca niste pereti de sticla vin sa ma striveasca. este exact acelasi sentiment pe care il am atunci cand simt ca cineva nu are incredere in mine, sau cand in disperarea de a nu pierde controlul ma strange din ce in ce mai strans. partea tricky cu mine este urmatoarea: cu cat ai sa incerci sa ma faci sa fac ceva, sa ma controlezi sau oricealtceva, cu atat mai voi indeparta si voi fugi. simt ca ma sufoc, imi vine sa urlu cateodata. lasa-ma sa fiu libera, lasa-ma sa vin sa te caut, sa imi fie dor de tine, sa te doresc eu. ca om, ca iubit, ca prieten ca orice ai fi tu acolo. oricefel de fortare este nepotrivita pentru orice si oricine in viata asta.
partea si mai ironica este ca de cele mai multe ori in disperarea aceasta de a nu pierde omul de langa tine ai sa il sufoci. si orice fiinta vie sufocata se va zbate sa scape si sa fuga cat mai departe pentru a-si umple plamanii de aer. daca ma sufoci de ce sa stau aici?
si inca o chestiune care ma macina si care sta de ceva timp in mine: de ce nu pricep oamenii din prima cand le spui ceva? cauta intelesuri ascunse si chichite si interpreteaza niste spuse atat de simple. daca ti-am zis ceva am zis acel ceva, nu te pune nimeni sa citesti printre randuri. daca am ceva mai complicat de comunicat am s-o fac. pana una alta sunt sincera 100%, comunicativa si ceea ce am de zis reprezinta 100% adevarul meu interior. de ce sa atribui tu alte sensuri spuselor mele? sau sa iti imaginezi tu chestii prin si pentru mine? u have no idea what its like to be me as i dont have any idea of what its like to be you. so lets just keep it that way. me as me and you as yourself.
vreau sa cunosc oamenii asa cum sunt ei. nu vreau sa ma proiectez pe mine in ei, nu vreau ca oamenii sa se schimbe vreodata pentru mine.
vreau oameni care sa ma inteleaga din punctul acesta de vedere, vreau sa stie ca dragostea ca si sentiment universal este liber. sa nu sufoce, conspire, atace etc sau mai stiu ce nebunii. viata este atat de scurta incat este mult prea pacat sa fie umpluta de drame existentiale stupide.

desi mai am de lucrat la ceea ce presupune viata pe care o duc, sunt un om fericit. si stiu ca totul are un scop si ca lucrurile ni se intampla atunci cand suntem pregatiti. astept cu nerabdare urmatoarele piese de puzzle si sunt recunoscatoare pentru sansele pe care le am, pentru ca traiesc cu adevarat, pentru ca nu sunt un robot, pentru ca imi pot mentine mintea si sufletul deschise, pentru ca pot trage aer in piept si simti viata cum imi alearga prin vene, pentru ca pot simti, zambi, iubi, pur si simplu... fi :)

inca ceva de gandit cu sufletul...

2011-05-09T11:28:00.002+03:00

"You talk about love but the deep desire is to exploit the other. And I am not saying that you are doing it deliberately or consciously. People are falling in love with horses, dogs, animals, machines, things. Why? Because to be in love with human beings has become an utter hell, a continuous conflict -- nagging, always at each other's throats. This is the lowest form of love. Nothing is wrong with it if you can use it as a steppingstone , if you can use it as a meditation.

If you can watch it, if you try to understand it, in that very understanding you will reach another rung, you will start moving upwards. Only at the highest peak, when love is not a relationship any more, when love becomes a state of your being, the lotus opens totally and great perfume is released -- but only at the highest peak. At its lowest, love is just a political relationship. At its highest, love is a religious state of consciousness. I love you too, Buddha loves, Jesus loves, but their love demands nothing in return.

Their love is given for the sheer joy of giving it; it is not a bargain. Hence the radiant beauty of it, hence the transcendental beauty of it. It surpasses all the joys that you have known. When I talk about love, I am talking about love as a state. It is unaddressed: you don't love this person or that person, you simply love. You are love. Rather than saying that you love somebody, it will be better to say you are love. So whosoever is capable of
partaking, can partake.

Whosoever is capable of drinking out of your infinite sources of being, you are available -- you are available unconditionally. That is possible only if love becomes more and more meditative. `Medicine' and `meditation' come from the same root. Love as you know it is a kind of disease: it needs the medicine of meditation. If it passes through meditation, it is purified. And the more purified it is, the more ecstatic.

Nancy was having coffee with Helen.
Nancy asked, "How do you know your husband loves you?"
"He takes out the garbage every morning."
"That's not love. That's good housekeeping."
"My husband gives me all the spending money I need."
"That's not love. That's generosity."
"My husband never looks at other women."
"That's not love. That's poor vision."
"John always opens the door for me."
"That's not love. That's good manners."
"John kisses me even when I've eaten garlic and I have curlers in my hair."
"Now, that's love."

Everybody has their own idea of love. And only when you come to the state where all ideas about love have disappeared, where love is no more an idea but simply your being, then only will you know its freedom. Then love is God. Then love is the ultimate truth. Let your love move through the process of meditation. Watch it: watch the cunning ways of your mind, watch your power-politics. And nothing else except continuous watching and observing is going to help.

When you say something to your woman or your man, look at it: what is the unconscious motive? Why are you saying it? Is there some motive? Then what is it? Be conscious of that motive, bring it to consciousness -- because this is one of the secret keys for transforming your life: anything that becomes conscious disappears. Your motives remain unconscious, that's why you remain in their grip. Make them conscious, bring them to light, and they will disappear.

It is as if you pull up a tree and bring the roots to the sunlight: they will die, they can exist only in the darkness of the soil. Your motives also exist only in the darkness of your unconsciousness. So the only way to transform your love is to bring all the motivations from the unconscious into the conscious. Slowly slowly, those motives will die. And when love is unmotivated, then love is the greatest thing that can ever happen to anybody. Then love is something of the ultimate, of the beyond.

That is the meaning when Jesus says, "God is love." I say to you: Love is God. God can be forgotten, but don't forget love -- because it is the purification of love that will bring you to God. If you forget about God completely, nothing is lost. But don't forget love, because love is the bridge.
Love is the process of alchemical change in your consciousness."

Osho on love
http://www.messagefrommasters.com/Shiva-Shakti/What_is_Love.htm

poveste trista intr-un ambalaj frumos

2011-03-29T20:46:00.005+03:00

Si ce ar fi daca oamenii ar fi putea fi cu adevarat uniti? Este atat de mult rau in lumea asta incat putin bine nu strica niciodata. insa senzatia mea este ca ne-am obisnuit sa fim delasatori si sa reactionam numai cand raul ne afecteaza pe noi sau pe cei apropiati noua.
Umblam pe facebook si am dat peste pagina http://www.facebook.com/AndreiTeodoroiu.
Citind m-am intrebat ce ar fi daca intr-adevar cei care isi permit sa ajute o vor face cu adevarat. daca chiar ar fi asa, ar putea fi mai multe minuni in lumea asta. pentru ca la infaptuirea minunilor contribuim si noi.
indiferent de motivatie, am putea face asta.

astfel fac un apel celor care isi permit sa doneze chiar si un euro din pura bunavointa. din respect pentru viata, din dorinta de a mai vedea minuni, sau pur si simplu.

"Andi este unul dintre oamenii, care si-au petrecut fiecare secunda din viata traind-o! Are 25 de ani, este absolvent al Universitatii Politehnica Bucuresti, joaca baschet de 12 ani, canta, danseaza, merge cu bicicleta, rade, glumeste, reuseste ca prin fiecare gest si vorba a lui sa alunge supararea din sufletul oricaruia, iubeste, radiaza prin intreaga lui fiinta un volum enorm de energie indeajuns sa alimenteze intregul glob, chiar si pentru o zi. El este Andi, Andrei Teodoroiu, fiu, frate, iubit, prieten. El este Andi si are cancer.

De ce? De ce el? De ce acum? De ce? Sunt intrebari fara raspuns si fara sfarsit. I se poate intampla oricui.'" (http://ianculescuhimself.blogspot.com/2011/03/sa-l-ajutam-pe-andy.html#more)

CONT LEI: RO72BRDE300SV19654493000
CONT EURO: RO89BRDE300SV81627453000
CONT USD : RO95BRDE300SV81732093000
Codul Swift: BRDEROBU
Conturile sunt deschise la BRD Ploiesti, Agentia Bahluiului pe numele Andrei Teodoroiu.

Pentru ca nu este prea tarziu sa fim mai buni

si s-a intamplat

2011-03-29T14:08:00.006+03:00

Si s-a intamplat asa cum nu imi imaginam vreodata. S-a intamplat sa simt din nou ceea ce ingropasem adanc intr-un cufar al mintii mele,.
s-a intamplat sa mi se umple sufletul cu acel sentiment cald si linistitor, sa simt ca ard si ca doresc. si mi s-a intamplat din nou sa sper si sa realizez ca fiecare lucru se intampla cu un scop si ca fiecare piesa de puzzle se aseaza asa cum trebuie la locul ei.
si mi se intampla iar a zambi mergand pe strada sau stand si privind cerul. zambet ce completeaza fiecare particica din mine.
caci uneori simt ca te cunosc de o viata, si ca poti patrunde in gandul meu.
si nu mi-e teama desi sunt surprinsa, si am sa traiesc cat de intens aceste momente fara sa ma gandesc nici o clipa la ceea ce inseamna de fapt sau ce finalitate ar avea.
caci nu vreau sa ne materializez sau sa ne cuprind in nimic terestru.
pentru ca este prea frumos a fi numit in vreun fel.
la fel de suprinzator cum mi-ai patruns in viata, mi-ai patruns si-n suflet. si orice'ar fi, nu ai sa iesi usor.
imi place sa te descopar si sa ma descopar prin tine.

Joined at the soul with a pair of headphones, we need nobody to let ourselves go :)

Romanii nu stiu sa se distreze si Tinerii romani sunt superficiali

2011-03-03T11:08:00.005+02:00

Really? atat de departe am ajuns incat ne aruncam la gramada in galeti de noroi si dam drumul la centrifuga? atat de mult respect de sine mai avem incat urlam in gura mare si declaram asa ceva pe postere de marimea blocurilor?
As vrea sa stiu unde traiesc cei care sunt spatele acestei campanii care mie personal nu a facut altceva decat sa-mi sporeasca pofta de tutun. ce oameni si ce tineri cunosc a.i. sa faca astfel de declaratii?
Am trecut si eu saptamanile trecute pe langa un astfel de poster. l-am privit, am strans din pumni ai am mers mai departe.
Nu stiu ce planuri au cei de la http://www.astaeromania.ro/poll/tinerii-romani-sunt-superficiali/#, insa stiu clar ca nu toti tinerii din Ro sunt superficiali. cum nu toti omenii sunt superficiali. la fel cum exista individualitate, caracter, personalitate.
Da, avem si noi, ca sa o citez pe buna mea prietena al carei post mi-a provocat si mie dorinta de a scrie in aceasta dimineata (www.upanishada.blogspot.com), ca orice padure, uscaciunile noastre. dar ce cultura nu le are? nu putem fi cu totii la fel.
insa cunosc - si sunt mandra de acest lucru - tineri, si nu numai, care scriu, citesc, creeaza, sunt activi, se implica in diverse campanii, isi urmaresc cu pasiune visurile si scopurile, se dedica cauzelor proprii si nu numai. care inoveaza, tineri care nu se tem sa fie ceea ce sunt. care nu se tem sa se exprime liber si sa lupte pentru un viitor mai bun. Tineri care continua lupta in ciuda faptului ca tot ceea ce inseamna sistem in romania le pune bete in roate. ca putini sunt cei care ajuta tinerii cu ADEVARAT. Dar sunt aici. trup si suflet. si nu am sa accept astfel de declaratii in ceea ce priveste acest lucru.
Cat despre faptul ca romanii nu stiu sa se distreze, la fel. de unde atata generalizare. si de ce? personal consider ca nicaieri in lumea asta nu ma distrez ca in romania. si romanii iubesc viata si stiu - cum nu multi o pot face, sa se bucure cu adevarat de ea.
Ca avem categoria care distreaza distrugand, e alta poveste. aici tine si de educatie si de propriul bun simt. Si in acelasi spirit sustin cu tarie ca eu stiu romani care STIU sa se distreze si stiu sa faca asta respectandu-i pe cei din jurul lor. si ca acesti oameni trebuie scosi din anonimat. nu cei cei care constituie exemplul negativ.

"Se poate inca trai frumos!"

Si spun sus si tare ca NU toti romanii sunt superficiali asa cum unii din noi stiu sa se distreze!

imi tot vine sa rad mai mereu - post fara rost

2011-03-02T22:41:00.004+02:00

si nu stiu de ce. acum stiu. ba nu stiu. dar trebuie? :))
important e ca eu ma simt bine si asta conteaza acum.
in vertigo-ul existentei mele din ultima vreme observ ca ma surprind singura prin cat de deschisa am devenit vietii si cat de ok este. treaba asta cu lasatul bagajelor emotionale in urma chiar functioneaza pentru mine.
in limita bunului (meu) simt fac ce vreau si cand vreau, cunosc oameni noi - si imi place si vreau sa fac cat mai multe lucruri. citesc, rad, dansez, rad, si nu mai adun si nu mai las mizeriile altora sa se adune in mine sau chiar pe langa mine. am mai discutat de treaba cu tirajul. buna idee.
de lecturat am lecturat mai putin, ce-i drept, mai ales de cand nu mai am stare si nu prea stau pe acasa, insa citesc cat pot pe genunchi cum s-ar zice, acum delectandu-ma cu maestrul Plesu, si anume Despre frumusetea uitata a vietii. da, robotei dragi, viata este frumoasa si este asa cum ne-o facem. nu contest ca este si grea, dar cele mai frumoase si pline de satisfactii lucruri sunt cele pe care obtinem cu greu. da-mi-te pe tava si te voi lua cu totul, saturandu-ma intr-un final de festin. joaca-te cu mine, dezvaluie-mi putin cate putin din tine si din ce am putea fi, si te voi dori din ce in ce in ce mai mult.
„Daca iti acorzi un cat de mic ragaz, daca arunci, de jur imprejur, o privire odihnita, curioasa si nepatimasa, vei gasi destule argumente sa te bucuri. Lucrurile (inca) functioneaza. Sarpanta lumii (inca) tine. Mai exista inca oameni intregi, traditii vii, intalniri miraculoase. Traim intr-un sos toxic, dar el contine inca mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare inca sa ia in serios agitatia noastra propagandistica, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trai. Se poate trai bine. Se poate (inca) trai frumos.“
Andrei Plesu
nu citez mai mult din cartea maestrului desi spun drept ca am fost tentata, pentru vreau ca aceasta carte sa fie cumparata sau data macar din mana in mana.
am spus oare vreodata pana acum ca imi plac la nebunie oamenii nebuni? oamenii care nu se tem sa fie cine sunt, sa spuna ceea ce gandesc, oamenii care nu se tem de a fi ei insisi si care nu se ascund dupa masti? o spun acum. va iubesc, nebunilor. pentru mine mine nu sunteti nebuni, sunteti doar adevar si claritate. sunt inconjurata de frustrati si roboti, de masti care nu exprima nimic. macar daca ar rade sau plange. dar sunt beton. sunt nimic. nici pe interior nu mai stiu sa urle. sunt pietre. pietre pe usb :))) da pe usb. conectati la curent. dependenti. scoate-i din priza si ai sa-i vezi cum mor :). nu as vrea sa ii vad cum mor. as vrea sa ii vad alergand si traind. desi nu toti pot face asta.
ma multumesc sa traiesc in culori si sa fiu colorata. da, sunt nebuna si uneori vartejul mintii mele ma absoarbe atat de puternic incat nu mai stiu cine sau unde sunt. nu imi mai este frica de nimeni si de nimic. am trait pana acum suficient incat sa stiu ca cei pe care ii am lanmga mine sunt suficienti de puternici incat sa ma accepte asa cum sunt. iar eu sunt suficient de puternica incat sa ii accept si iubesc asa cum sunt ei.
pt cei nou veniti in viata mea, se stiu ei care sunt :), sunt gata sa va accept si sa va iubesc exact asa cum sunteti. si sa va cunosc. da, vreau sa va cunosc si sa traiesc si cu voi.
nu mai am feelingul pe care l-am avut, de neliniste ca se va inatmpla ceva. stiu ca se va intampla ceva. insa parca nu mai zvacnesc atat de puternic.
ua ce post fara sens. nu ma mai chinui sa ma uit in urma, nu are rost. stiu doar ca acu'mi-a sunat telefonul si mi-am pierdut ideea - ca de obicei. in fond si la urma urmei, care idee, ca habar nu am de ce scriu :))
stiu doar ca mi-am dat seama de ce atunci cand eram mai mica si-mi placea de tipii mai mari si ei ma considerau doar adorabila, eu traiam niste drame geniale. asta am aflat zilele astea. :)) dragut de-a dreptul. mi-e dor de vremurile alea in a way. everything was so exciting. si acum este insa la un alt nivel.
si acum ma opresc.
cred ca am sa va rog sa uitati ca ati citit postul asta. it doesnt make and never will make any sense

Si totusi, ne indragostim de fantome

2011-02-11T09:03:00.003+02:00

O mie de ganduri imi alearga frenetic prin minte in timp ce merg mecanic la munca. Deja mersul este automat, functioneaza cu exactitatea unui gps. Destinatia este setata, picioarele merg. Uneori ma gandesc la norocul pe care il am pentru ca nu am multe strazi de travesat si ca pot sa observ din nebunia gandurilor culoarea rosie a semaforului. Cateodata as vrea sa pot sa ma opresc si sa notez ceea ce gandesc, sa apuc gandurile din goana lor si sa le opresc macar pentru un moment. Un fel de pause, record, replay.

Odata ce vartejul a fost stopat toate cad si se aseaza fiecare in locsorul sau, devenind aproape imposbil sa le readuc in "mainstream".

Iata o alta tentativa de refrisare desi sunt perfect constienta ca nu vor iesi asa cum imi doresc eu.

De ce ne indragostim de fantome? pentru ca asa suntem crescuti sa o facem. sa ne agatam si sa ne indragostim de idei, de proiectiile proprii din persoana pe care o avem in fata. Ca si procese de gandire si procesare, suntem al naibii de bine conturati si creati. fascinant daca stai un pic laoparte si doar privesti.

toata viata cernem informatii, cautam persoane. Campurile de selectie se ingusteaza pe zi ce trece, iar "scanul" se modeleaza in functie de cerintele pe care le avem in momentele x. este un soi de maturizare, cu cat analiza de sine, cunoasterea de sine sunt mai profunde, cu atat vom sti mai bine ca sfera noastra de selectie se ingusteaza. poate nu stim ce cautam pe moment, desi instinctele isi spun cuvantul in momentul in care ai "ochit" ceva portivit tie. aici nu ma refer la cautarea unui partener, ci la toti cei ce ne inconjoara. pentru ca nu degeaba se spune ca cine se aseamana, se aduna. proiectam si cautam in cei din jur asemanari si portiviri cu propria persoana, in functie de starea de spirit pe care o avem in acel moment.

cheia este sa intelegem cu adevarat aceste lucruri, iar cand apar nepotriviri sa le tratam ca atare. Nu este nimic neinregula cu noi insine sau cei pe care ii cernem, puri si simplu tine dorintele proprii. greseala pe care o fac multi este aceea si anume de a se agata de aceste momente de potrivire si de a le atribui sensuri. Nu cunosti o persoana in totalitate niciodata, desi de multe ori ai senzatia ca stii multe. cunoastem oameni in care ne recunoastem pe noi sau recunoastem dorintele noastre, lasam minte si imaginatia sa curga si cream situatii. uneori suntem atat de orbiti de aceste "idealisme" personale incat nu mai observam adevarata personalitate a persoanei in cauza. deci da, de cele mai multe ori de indragostim de fantome.

intrati in spatiul intim al acesteia, avand senzatia ca se imparte lumea la doi, dorintele de moment ies la suprafata. ca exemplu am sa dau vesnicul comportament "de club". in genere, cei care merg in club, ajung aici manati de o dorinta constienta sau inconstienta de a socializa. o deschidere bine venita catre lume. zambim, suntem deschisi altor peroane, impartasim ganduri, analizam, pe scurt cautam. cautam ceea ce simtim ca avem nevoie atunci: de la dans, bautura, prieteni, parteneri, joaca, saruturi, sex, detasare etc. lucrurile se schimba cand se revine in cotidian. cand fie ne agatam de momentele traite si le atribuim anumite sensuri, fie le abandonam dandu-ne seama ca de fapt dorintele de aseara nu mai sunt dorintele de azi. si desi ele sunt mereu frumoase si binevenite, nu sunt prioritatea sinelui de zi cu zi.

prin analiza propriilor ganduri si sentimente vom ajunge sa ne dam seama de ceea ce ne dorim, cel putin pe moment. pentru ca de fapt, momentul prezent este cel care conteaza, el este cel care ne motiveaza sau ne creeaza proiectii de viitor, naste noi fantome.

a fi deschis catre lume, catre oameni, a dori sa ii cunosti cu adevarat presupune in primul rand dorinta de cunoastere de sine. atat cat iti permite momentul prezent. si cu asta, acceptarea de sine, acceptarea dorintelor, asumarea propriilor idei, dorinte, nazuinte, pe scurt propriilor patternuri.

pofta de viata vine cu acceptarea schimbarilor si cu detasarea de micile fantome. fantome din trecut, munca, micile bagaje emotionale. Constientizarea acestora si dorinta de a intelege ceea ce se intampla in mintea si trupul nostru. Cum a spus J, un suflet drag mine, "Enjoy your body, go inside of it.It's a lucky place to be".

deschide-te fata de tine, si te vei deschide si ii vei intelege pe cei din jur. fara tine ca individ nu vei putea simti viata in esenta sa. pentru ca viata este precum apa. curge prin tine in fiecare clipa, momentul prezent este cel pe care il ai acum. inchide ochii si simte-te pe interior, asculta-ti gandurile si vocea interioara. raspunde-ti si simte cum vibreaza viata in interiorul tau. recunoaste-ti particularitatile si accepta-le, asuma-ti-le.

fiecare suflet este unic, frumos si interesant in felul sau. viata este o cautare perpetua de alte suflete. cu unii exista portivire, cu altii nu. unii vor ramane altii nu. primeste oameni in viata ta, insa nu-i transforma in fantome. indragoste-te de viata si de oameni, nu de propriile proiectii. ai incredere in tine si in cei din jurul tau, in viata si in ideea de frumos.

cand va fi momentul sa gasesti persoana potrivita tie, vei intelege ca dragostea in totalitatea sa este libera. nu exista constrangeri sau limitari. nu poti sa rezumi dragostea la un inel, un gest sau la orice altceva, pentru ca nu poate fi cuprinsa in nimic concret. dragostea nu are nevoie de repere materiale pentru a-i fi dovedita existenta. pentru ca ea exista prin voi, pentru voi.

viata este frumoasa si cu fiecare minut ce trece esti mai aproape de finalul sau. acest final, cel putin.

asculta-ti dorintele si deschide-te catre natura si univers.

Numai prin tine insuti ai sa poti sa faci asta. pentru ca a trai inseamna a simti. deci a trai cu intensitate fiecare moment.

its Friday, im in love!

:) I am inlove with life!

just let life happen; and allow people in it.

2011-02-03T08:44:00.005+02:00

Cand m-am trezit aveam mintea plina de o mie de lucruri. sentimente amestecate, imagini, flashback-uri, idei. mi s-au frunzarit prin creier tot timpul, inlcusiv pe drumul catre munca. am inceput sa merg catre munca sau catre casa intr-un soi de transa. imi las mintea sa alunece si observ ca am ajuns . obisnuinta. pe drum m-am gandit ca de abea astept sa ajung la munca sa incep sa scriu, sa incerc sa exprim miile de idei si sentimente in cuvinte, constienta fiind ca voi reusi. Acum ca am ajuns si sunt in fata tastaturii, ignorand cu succes task-urile matinale pe care le am - desi pe cele importante le-am rezolvat - observ ca mintea s-a linistit, gandurile s-au retras usor in sertarasele lor, insa simt urma pe care au lasat-o.

ideal ar fi sa reusesc candva sa constientez in mod real aceste ganduri si sa ma pot agata de ele. asta ca sa ma pot intelege mai bine, sa ma cunosc.

astazi iar am trait o clipa de fericire si de pace. ador cand am astfel de momente, atunci cand viata iti da mici semne si tu le iei ca atare.

De un an si ceva vad mereu in aceleasi locuri (pe bancuta in parc sau la metrou) la victoriei (iesirea kiseleff) un domn. este un domn sarac, fara casa, care a devenit involuntar parte din viata mea. il vad zilnic si de cate ori ni se intalnesc privirile este un salut mutual al fiecarei dimineti. Sta mai mereu pe banca si face rebusuri, citeste, hraneste cateii din putinul sau sau se gandeste. Acum ca a venit frigul se refugiaza la gura de metrou. niciodata nu cere nimic. in vara l-am vazut luand un chistoc de tigara de pe jos sa-l fumeze. m-am apropiat de el si i-am oferit o tigare. mi-a multumit si ne-am "vazut" de vieti. de atunci cand am tigari sau mancare i le ofer. si incerc s-o fac in asa fel incat sa nu-l jignesc.

De cand cu frigul, decate ori il vad mi se strange stomacul. Eu dardai de frig in comfortul casei mele. In "bogatia" mea. ma plang de vreme si de viata de "rahat" pe care o duc doar pentru ca trebuie sa strabat distanta asta prin frig pentru a ajunge la munca. sunt o nercunoscatore, stiu asta, insa sunt om. el traieste afara. probabil frigul i-a pus stapanire pe oase incat a devenit parte din el. De cand am venit d ela munte am descoperit ca am o pereche de pantaloni de fas groasa care mi-a ramas mare. II am de ceva timp, nu sunt in stare perfecta dar sunt, cum se spune, "purtabili". ma chinui de o luna sa i-i dau. dar m-am lasat furata de alte lucruri "mai importante" si nu am reusit. Cand am parasit garsoniera, mi-am reimpachetat viata in cutii pe care le-am desfacut partial. au iesit la iveala amintiri, placute si dureroase deopotriva. triajul doare. amintirile dor. am gasit si perechea de pantaloni care mi-a tinut cald si mi-a fost prieten de nadejde pe partie ani la rand. este momentul sa ne despartim. :) am spalat panatlonii, i-am pus intr-o punga, si ieri pentru ca am avut de carat un bagaj mai greu i-am dat mamei sa-i lase domnului respectiv.

Mi-era teama sa nu il jigneasca, desi mi-am zis ca daca el nu are nevoie de ei singur gaseste un amarat caruia sa ii tina de cald. In dimineata asta, dupa cum am zis, afundata in gandurile mele, aproape ca am trecut fara sa il observ. am ridicat intamplator privirea si am intalnit-o pe a lui. nu stiu daca stie ca eu si mama sunt astfe inrudite,(si mama ii mai lasa chestii si am facut-o de vreo doua ori si impreuna), insa acesta este cel mai purin important lucru. am simtit o energie calda din partea sa si nu m-am putut abtine a zambi cand am vazut ca poarta pantalonii. I-au tinut si ii tin de cald. Poate este banal, dar ideea intamplarii nu este aceea ca am dat ceva de-al meu cuiva. Asta fac de cand ma stiu. Ofer sentimente si obiecte. Viata inseamna a darui. Insa ideea ca am lasat om sa imi patrunda in minte si suflet, ca l-am simtit si ca l-am ajutat cumva. este mic ajutorul, insa pentru mine a contat. si sentimentul de pozitivitate care ma insoteste in continuare este divin.

Dupa cum am mai zis, in ultima vreme sunt incarcata de energie. Parca se zbate in mine si vrea sa explodeze, sa se dezintegreze in mii de particule colorate.

Nu mai vreau ceea ce doream de la viata. Vreau sa cunosc oameni, sa impartasesc sentimente, sa ii cunosc. Iubesc oamenii si este foarte usor sa fac asta. nu vb de iubire frivola aici.

. M-am saturat de jocuri, texte, pretexte, feluri de a fi. Nu vreau relatii, aventuri de-o noapte. cand va fi sa fie ceva, va fi, sunt sigura de asta. dar stiu ca fiecare om vine in viata sa si a altora cu un scop. totul are un sens, nu trebuie decat sa il vezi cu adevarat. nu este mereu ceea ce iti doresti, adevarat, dar nimic nu este usor. sa simti inseamna sa traiesti. Dragostea este libera si este de o mie de feluri. Dragostea se schimba si se coloreaza.

Nu am mai simtit de mult emotia adolescentei, si zambesc ca un copil cand ma gandesc acum. Am intalnit un om recent care fara sa aiba cea mai vaga idee mi-a redat emotia traiata la 16 ani. intamplator, pur si simplu, sau poate nu. mi-a prins mana si mi-a soptit o fraza intr-o noapte care mirosea a tutun. l-am simtit cald si sincer, desi poate ma insel. m-a facut sa simt niste lucruri de care uitasem de ani si ani de zile. si pentru asta iti multumesc. nu conteaza de ce, conteaza ca mi s-a intamplat si asta este adevarul. nu am asteptari, nu vreau nimic. as fi vrut sa iti multumesc personal pentru aceasta mica intamplare, insa nu a fost sa fie acum momentul. sau poate asta a fost tot. nu mai caut idei ascunse, intelesuri candide, cand adevarul este sub nasul meu. ma simt libera si vreau sa iubesc oamenii, si sa iubesc viata.

uneori ma simt coplesita de toate astea si simt ca energiile din jurul meu vuiesc. nu sunt inca gata pentru multe, insa fac pasi marunti.

si stiu ca se intampla lucruri, ca se vor intampla lucruri, vesele, triste, pozitive, negative.

just let life happen and enjoy the ride.

Astazi straluceste soarele. este frig. dar este frumos. simt ca va fi o zi frumoasa, cum a fost si cea de ieri. si cum a fost si weekendul trecut, in care am retrait mii de trairi. mi-era dor de liceu si copilarie.

In cautarea timpului pierdut si pregatirile pt ballantine's day

2011-02-01T12:04:00.004+02:00

Deschid calculatorul si sunt bombardata de zeci de propuneri cu privire la Valentines day. unde sa skiezi, unde sa mananci, unde sa faci sex, unde sa saruti, ce sa cumperi, cum sa iubesti, cum sa traiesti. de parca toate aceste mici/mari gesturi pe care unii indragostiti le considera portivite ar avea o mai mare insemnatate pe 14 februarie in fiecare an. de ce as iubi altfel sau intr-un anumit fel in aceasta zi?? presupunand ca imi plac dulcegariile astea ieftine - no offence, dar dragostea nu se masoara in inimioare, jucarii, bombonele sau flori in perceptia mea - de ce nu as face asta pe data de 24 febr de dragobete?? nah, ma intreb si eu.

suntem copy cats. maxim. :)) nu ne place sf andrei, petrecem de halloween. dragobetele nu inseamna nimic, pt ca avem sf valentin pentru a ne arata "adevaratele" sentimente.

stii ce cred eu?? astfel de sarbatori nu fac altecva in maj. cazurilor decat sa indeparteze cuplurile.

ca doar nu imi imaginez faptul ca barbatilor chiar le face placere mizeria asta :))

factori majori de stress in plus (pe langa chinul constant de a retine ziua de nastere a partenerei) :))

- nu trebuie sa uite ca vine valetines day (asta daca mai vrea sa faca sex amaratul) :))

- nu trebuie sa uite sa: ia floricele, maimutele, bombonele, toate la suprapret si intr-o aglomeratie de nedescris, alergand printre sutele de tarabe care vand "dragoste".

Nu mai bine ne aratam noi dragostea frumusel in intimitatea "cabanei paturica" in compania unei sticle de vin daca nu cumva ne sarbatorim dragostea zilnic deja, asa cum este normal?

maybe its just me, dar deja imi ies pe nas chestiile astea.

vindem si cumparam sentimente, inglobam sentimente in obiecte, judecam dragostea dupa aceste obiecte. pt ca daca el nu ti-a adus un mutunache de sf valentin, nu tine cu adevarat la tine. grow up. learn to love and be loved si nu va mai ingreunati relatia cu drame inutile. e mult prea fragila dragostea reala in ziua de azi ca s-o mai comercializam si noi.

oricum am "scapat" de probleme anul asta, si nu, acest post nu este o refulare personala legata de statusul meu single. in clipa asta ma bucur de acest status din plin. nu sunt definita existential vbind de un astfel de status asa ca atunci cand voi face slalomul din centru de pe strazi printre sute de tarabe nu voi simti decat durere de ochi de la prea mult rosu si roz si probabil nervi pt ca trebuie sa ma inghesui sa trec.

sugestie: daca tot ne place sa petrecem , de ce nu facem noi ziua de 14 febr Ballantine's day? nu mai dam banii pe chestii 'pufoase', luam wiskey, si fiecare, cu mic cu mare, luat sau liber, petrecem? astia micii norocosii care se au unul pe altul la cabana paturica, si noi astia vild' n free, la gramada?? numai cu conditia sa scapati de roz. prea mult roz. facem naibii diabet!

Si tot astept sa mi se intample ceva

2011-01-31T14:12:00.004+02:00

In ultimele zile sunt cuprinsa de o agitatie interioara pe care nu stiu cum s-o descriu mai exact. Rezoneaza la un nivel cu agitatia adolescentei din liceu, cand bateam din picior in timpul orelor, nestiing cum sa imi gestionez trairile.

Am fost nefericita si moarta pe interior de atat de mult timp, incat nu mai stiu sa interpretez anumite senzatii.

astept sa mi se intample ceva, stiu ca se va intampla ceva, fiecare cm din mine stie asta. nu stiu cum, cand, sau in ce fel. mi-e teama in acelasi timp si de ideea ca urmeaza sa se intample ceva, mi-e frica si de faptul ca nu se va intampla ceva si la un nivel asteptarile vor fi inselate. Mi-e greu sa accept faptul ca mi-e frica sa astept acest ceva. Ciudat, indescriptibil.

Tip, sunt plina de viata, in acelasi timp simt ca am obosit de viata de acum. am inceput o revolutie personala, o redescoperire de sine.

A inceput timid acum 4 luni iar acum simt ca sunt escaladata de sentimente noi, descopar noi fragmente de sine. sunt nerabdatoare sa imi incep noua viata, sa o iau de la capat.

sunt gata sa o iau de la capat, back to the drawing board, as they say.

sunt nerabdatoare sa traiesc cu adevarat din nou. cred ca asta este.

sunt nerabdatoare sa inchei pentru totdeauna acest capitol din viata mea, acest lant de nefericire care inca ma trage inapoi. sper ca niciodata sa nu imi permit sa ma autodistrug in acest fel.

like they say, you learn by your mistakes but if it happens again you deserve it.

Deja nu mai suport ideea acestor 4 pereti care ma inconjoara si ma ingradesc. vreau sa scap din probabil una din cele mai mari greseli pe care le-am facut si sa ma revansez fata de mine, fata de viata. fata de viata pe care am uitat s-o gust din plin, cu adevarat, toti anii acestia.

mi-am promis ca niciodata nu voi mai uita ceea ce inseamna sa traiesti din plin.

i have learnt my lesson and now i am ready to step on new grounds.

I am not afraid to really know myself and then to be able to know you. whoever you are, wherever you are.

nu stiu cat sens are acest post dar sa fiu sincera nu urmaresc alteceva in clipa asta decat sa scot automat gandurile si sa le citesc dupa. poate in felul asta imi voi putea explica mie starile din ultima vreme.

stiu ca am sa simt din nou. stiu ca nu este usor, dar stiu ca daca voi primi dragostea necesara am sa pot sa ofer iar iubire. am sa invat sa iubesc din nou.

Singura concluzie la care ma pot gandi acum este ca sunt foarte nerabdatoare sa imi reincep cu adevarat viata :)

Restul, vom vedea :)

P.s. Am chef sa ma dau in leagane in parc. :)))

Rusine televiziunilor si nu numai!!

2011-01-28T09:28:00.006+02:00

am citit de dimineata newsletterul protv si m-am ingrozit. alaturi de o poza a unui caine agresiv, un tiltlu caracteristic lor, "FEMEIA SFASIATA DE MAIDANEZI IN CAPITALA SE ZBATE INTRE VIATA SI MOARTE". ma intreb unde mai este decenta jurnalistilor, desi nu stiu de ce o mai fac din moment ce mi se demonstreaza pe zi ce trece ca nu au pic de caracter sau integritate. majoritatea. de ce nu se prezinta CAZUL FEMEII HOATE CARE A INTRAT PE PROPRIETATE PRIVATA SA FURE FIER VECHI, SI CARE A FOST ATACATA DE CAINII DE PAZA??" am ajuns sa incurajam hotia?? am ajuns sa nu ne mai pese absolut deloc de adevar?

In urma acestor mizerii de stiri m-am dezabonat de la newsletterul protv si nu mai am degand sa le "calc" pagina ever.

am mai auzit varianta cum ca tanti in cauza mai nou nu fura, ci chipurile "aduna" fier vechi pentru reciclare. s-a mai modificat povestea de ieri pana azi. nu fura, nu incalca proprietate privata, "recicla". in Ferentari. asa, de nebuna, sarind garduri.

am citit ieri in Adevarul de seara ca acea curte ADP avea doi angajati paznici. Acei paznici cu siguranta cunosteau cainii care se adaposteau acolo, inteleg ca de mult timp. Daca femeia ar fi venit "oficial", ca sa zic asa, macar unul din paznici ar fi
insotit-o. Si cum te duci tu, femeie singura, se recuperezi un container ?!!! Hai sa fim seriosi.

Liviu, un prieten bun a ridicat si el problema live la Smart Fm despre asta, haideti sa nu mai fim chiar asa luati de prosti. Manipularea asta media trebuie sa inceteze. stau si ma intreb doare cand vor incepe si romanii sa gandeasca????

mai jos este nota persoanei care a inceput aceasta campanie.

personal am sa trimit si eu un email protv-ului si celorlalte televiziuni, desi este clar ca noi astia "micii" nu suntem bagati in seama.

oricum, sa le fie rusine!

Dragi colegi,

Va rog luati atitudine impotriva manipularii televiziunilor, in principal Realitatea, Antena 3, Pro Tv care prezinta tendentios cazul unei hoate care in incercarea de a intra prin efractie intr-o incinta privata- curtea ADPSector5- Bucuresti- pentru a fura si a fost atacata de cainii de paza, din interior.

Faptul ca sunt caini de rasa comuna care sunt folositi de paznici pentru paza, nu inseamna ca sunt animale ale strazii care ataca-n haita, pe domeniul public, nejustificat, punand in pericol siguranta cetatenilor.

Mediatizarea excesiva a unei situatii intentionat prezentata tendentios, nu face decat sa intareasca ceea ce v-am comunicat cu cateva zile-n urma privind atitudinea autoritatilor, schimbarea de macaz a primarului Oprescu prin prepusii sai, in privinta cainilor de pe strazi.

Scrieti/telefonati/ luati atitudine asa cum am facut si eu la televiziunile amintite si incercati sa obtineti posibilitatea de a ne exprima si noi, comunitatea iubitorilor de animale, punctul de vedere in speta data, pentru echidistanta si reflectarea adevarului, fara interpretari.

Situatia e banala: O hoata a incercat sa patrunda intr-o incinta sarind gardul pentru a fura!

Care-i situatia speciala ca animalele de paza din interior au atacat-o?

Va rog, implicati-va si luati atitudine, individual.

Dati mesajul mai departe!

Multumesc,
Sorina Hanea

How friends have the ability to turn a totall fuck-up day into a smile :)

2011-01-17T15:38:00.005+02:00

Feeling quite crappy after the ultra high "active" weekend i found myself counting the hours again at work while trying to breathe and get through all of the usual robotic crap I do like sorting the same boring emails, answering with the same lines the same dull calls, getting some silly papers from the people at the booth, maybe booking a car or two. all these while of course keeping an eye on my always there good virtual communication friend, facebook.

i do hate the job though the people around me are quite nice, but it comes a moment in your life when you've had it and you know that you need to move on.

so as i was sitting trying to get through the day - and i really am tired of wishing my life passed faster so i can reach another weekend - i looked outside and suddenly felt jealous of all the humans out there. out there in the sun, the streets, the parcs, enjoying what i could not.

since i am equiped with an android phone - like most being nowadays- i decided to ease my pain but seeing who's on skype. - we cant use chat nor skype at work. :) so i find my good friend from denver, Malc, the zombie. You will find info regarding him in a previous post. he always makes me smile and hes always awesome company. knowing how much i really enjoy being trapped here and by "small talking" he eneded up drawing some pretty funny pics of me as we spoke. of course i was ultra amazed to find out that among other talents he can also draw.

meh, some folks come equiped with everything while others have abosultely no idea why they have landed on earth: me.

therefore, i give you The Malc Sketches of the day :)

Thank you Malc for making my day better! :) U are amaaaaaaaaazzzzing :)

@SK - zombierain ;)

A new year, a new start.

2011-01-09T16:05:00.002+02:00

redescoperire. sentimente. viata. dragoste.

de ce traim? imi pun intrebarea asta frecvent si de cele mai multe ori raspunsurile variaza. fiecare are raspunsul sau. nu exista un raspuns unviersal pe care sa il aplici si gata. nu exista patternuri pt asa ceva. fiecare are motivul sau pt care traieste. si fiecare are calea sa. un lucru este clar. suntem aici cu totii pentru a trai. felul in care o facem se rezuma la nivel individual.

ce este important pt mine in viata in acest moment? sa ma redescopar, sa nu uit niciodata ca viata este unica si efemera. si conteaza modul in care o traiesti, sa nu imi vand sufletul corporatiilor si resorturilor financiare. sa incerc mereu sa fiu eu insumi, sa fiu fericita, si sa nu renunt la asta.

daca un lucru nu te mai face fericit nu persista in asta. ai curajul sa mergi mai departe. ai curajul sa fii tu insuti si sa ai incredere ca o poti face. like they say, poke ur head out of the box and enjoy what is out there. nu ramane angrenat in robotism doar pentru ca e caldut si comfortabil.

nu uita cine esti si nu inceta cautarea de sine; viata nu este facuta din lucruri materiale. ele sunt menite sa ne ajute, dar nu sa ne controleze.

ca sa evit repetarile in postari, am sa specific cateva rezolutii ale lui 2011 pe care sper sa le ating.

- sa nu uit copilul din mine

- sa nu uit sa rad, sa zambesc, sa fiu sincera

- sa cunosc oameni noi

- sa calatoresc din ce in ce mai mult

- sa nu mai alerg ca o nebuna dupa nimic

- sa imi gasesc un hobby pe care sa il urmez si explorez

- sa iau permisul de conducere cat A

- sa imi iau placa de snowboard

- sa petrec mai mult timp cu izzie

- sa invat sa fol photoshopul

- sa planuiesc o calatorie in China sau Cambogia pt 2012

- sa rad cat mai mult posibil.

- sa continui sa fac sport

- sa imi fac tatuajul in februarie

- sa progresez in tentativa de soul healing

si cam atat. vom vedea pe parcurs ce se intampla. pana una alta vreau sa traiesc.

so hurry down the chimney tonight...

2010-12-09T09:55:00.002+02:00

As I sit and watch my days go by, as I wait for something, anything to happen, I cant help admit that I am a little scared of the winter hollydays that are to come.

I have indeed forgotten how it feels like to be alone, to live for yourself. When you give yourself away and exist as a pair for so many years, the moments you get with yourself again are of constant exploring.

This Christmas is going to be the total opposite of the past ones. i feel restless and at times sad, angry and lost. at the same time i feel i am on the right path and that nothing comes easy.

I am tired and running in circles. I feel I am about to be defeated and i dont even know know why. i am always running yet always looking for more without any ray or glimpse of light at the end on the tunnel.

i am just so tired. tired of the same robots, tired of the same streets, tired of the same problems, the same bloody problems.

all i want is hope and peace. all i want for this xmass is to actually find some sort of stability on at least one plan of life cuz i dont know how much longer i can last.

so santa baby, drop ur bag of hope down my chimney on xmass.

Pick apart

The pieces of your heart

And let me peer inside

Let me in

Where only your thoughts have been

Let me occupy your mind

As you do mineYou have lost

(Too much love)

To fear, doubt and distrust

(It’s not enough)

You just threw away the key

(To your heart)

You don’t get burned

(’Cause nothing gets through)

It makes it easier

(Easier on you)

But that much more difficult for meTo make you see…

Love ain’t fair

So there you are

My love

Your heart’s a mess

You won’t admit to it

It makes no sense

But I’m desperate to connect

And you, you can’t live like this

Your heart’s a mess

You won’t admit to it

It makes no sense

But I’m desperate to connect

And you, you can’t live like this

Your heart’s a mess

You won’t admit to it

It makes no sense

But I’m desperate to connect

And you, you can’t live like this

Love ain’t safe

You won’t get hurt if you stay chaste

So you can wait

But I don’t wanna waste my love....

http://www.youtube.com/watch?v=S_CM5-gel6o

Is All That Turkey and Stuffing a Celebration of Genocide?

2010-11-26T10:34:00.003+02:00

By Laura Elliff, Vice President, Native American Student Association

Thanksgiving is a holiday where families gather to share stories, football games are watched on television and a big feast is served. It is also the time of the month when people talk about Native Americans. But does one ever wonder why we celebrate this national holiday? Why does everyone give thanks?
History is never simple. The standard history of Thanksgiving tells us that the “Pilgrims and Indians” feasted for three days, right? Most Americans believe that there was some magnificent bountiful harvest. In the Thanksgiving story, are the “Indians” even acknowledged by a tribe? No, because everyone assumes “Indians” are the same. So, who were these Indians in 1621?
In 1620, Pilgrims arrived on the Mayflower naming the land Plymouth Rock. One fact that is always hidden is that the village was already named Patuxet and the Wampanoag Indians lived there for thousands of years. To many Americans, Plymouth Rock is a symbol. Sad but true many people assume, “It is the rock on which our nation began.” In 1621, Pilgrims did have a feast but it was not repeated years thereafter. So, it wasn’t the beginning of a Thanksgiving tradition nor did Pilgrims call it a Thanksgiving feast. Pilgrims perceived Indians in relation to the Devil and the only reason why they were invited to that feast was for the purpose of negotiating a treaty that would secure the lands for the Pilgrims. The reason why we have so many myths about Thanksgiving is that it is an invented tradition. It is based more on fiction than fact.

So, what truth ought to be taught? In 1637, the official Thanksgiving holiday we know today came into existence. (Some people argue it formally came into existence during the Civil War, in 1863, when President Lincoln proclaimed it, which also was the same year he had 38 Sioux hung on Christmas Eve.) William Newell, a Penobscot Indian and former chair of the anthropology department of the University of Connecticut, claims that the first Thanksgiving was not “a festive gathering of Indians and Pilgrims, but rather a celebration of the massacre of 700 Pequot men, women and children.” In 1637, the Pequot tribe of Connecticut gathered for the annual Green Corn Dance ceremony. Mercenaries of the English and Dutch attacked and surrounded the village; burning down everything and shooting whomever try to escape. The next day, Newell notes, the Governor of Massachusetts Bay Colony declared: “A day of Thanksgiving, thanking God that they had eliminated over 700 men, women and children.” It was signed into law that, “This day forth shall be a day of celebration and thanksgiving for subduing the Pequots.” Most Americans believe Thanksgiving was this wonderful dinner and harvest celebration. The truth is the “Thanksgiving dinner” was invented both to instill a false pride in Americans and to cover up the massacre.
Was Thanksgiving really a massacre of 700 “Indians”? The present Thanksgiving may be a mixture of the 1621 three-day feast and the “Thanksgiving” proclaimed after the 1637 Pequot massacre. So next time you see the annual “Pilgrim and Indian display” in a shopping window or history about other massacres of Native Americans, think of the hurt and disrespect Native Americans feel. Thanksgiving is observed as a day of sorrow rather than a celebration. This year at Thanksgiving dinner, ponder why you are giving thanks.
William Bradford, in his famous History of the Plymouth Plantation, celebrated the Pequot massacre:
“Those that scraped the fire were slaine with the sword; some hewed to peeces, others rune throw with their rapiers, so as they were quickly dispatchte, and very few escapted. It was conceived they thus destroyed about 400 at this time. It was a fearful sight to see them thus frying in the fyer, and the streams of blood quenching the same, and horrible was the stincke and sente there of, but the victory seemed a sweete sacrifice, and they gave the prayers thereof to God, who had wrought so wonderfully for them, thus to inclose their enemise in their hands, and give them so speedy a victory over so proud and insulting an enimie.”
The Pequot massacre came after the colonists, angry at the murder of an English trader suspected by the Pequots of kidnapping children, sought revenge. rather than fighting the dangerous Pequot warriors, John Mason and John Underhill led a group of colonists and Native allies to the Indian fort in Mystic, and killed the old men, women, and children who were there. Those who escaped were later hunted down. The Pequot tribe numbered 8,000 when the Pilgrims arrived, but disease had brought their numbers down to 1,500 by 1637. The Pequot “War” killed all but a handful of remaining members of the tribe.
Proud of their accomplishments, Underhill wrote a book (above) depicted the burning of the village, and even made an illustration (below) showing how they surrounded the village to kill all within it.
- John K. Wilson

Progresam si uitam sa fim fericiti - pentru ca unora le place nefericirea

2010-11-16T11:04:00.004+02:00

In ultima vreme incerc sa iau lucrurile mai usurel. sa traiesc mai mult pentru mine si pentru cei apropiati mie. pamantul nu se va opri daca eu nu voi mai face cutare lucru sau cutare lucru. am ajus la 23 de ani sa ma simt atat de obosita si de sictirita incat sunt surprinsa ca mai traiesc. ma rog, asta pana acum ceva vreme. vreau sa ma opresc din robotism, sa il las pe ultimul plan, si sa investesc mai mult in mine, individual. aka, sa citesc, sa alerg, sa fac sport, sa zambesc, sa dansez... sa ma detasez de mizeria creata de altii in jurul meu, de toata drama asta emotionala artificiala. a se intelege clar diferenta dintre nenorocirile reale ce se intampla in jur, fata de care nu am sa pot ramane in veci indiferenta, si cele pe care unii le creeaza, le amima, si de care se agata cu incapatanare.

fuga, stress, alergatura. pentru ce? agitatie, nebunie. si nu pentru mine. majoritatea nebuniei se limita la ceea ce "trebuia" sa fac eu pt cutare sau cutare, sau, ma rog ceea ce credeam eu ca "trebuie".

am trait intr-un balon de plastic in care eu eram dedicata 100% altora. problemele tuturor erau mai importante decat ale mele.

ei bine, lucrurile s-au schimbat. Odata cu varsta, odata cu experienta, odata cu clipele frumoase si cu cele neplacute prin care am fost nevoita sa trec, ma schimb si devin alta persoana.

devin mai rece.

cei care nu fac altceva decat sa se planga si sa astepte sa le pice de la altul sau din senin imi provoaca mila. imi provoaca sila ipocrizia. falsitatea. prostia.

se spune ca singura dovada ca nu ti-ai indeplinit scopul pe acest pamant este faptul ca traiesti. dar cati dintre noi stim ce inseamna a trai? ai senzatia ca ceea ce e frumos vine moca? pica? tot ce este frumos si real in viata aceasta vine dupa munca si dorinta. si cei care au cateva principii ramase stiu foarte bine ca treaba cu dupa fapta, si rasplata se aplica.

a sta cu curul jos si a te plange constant, dar de nu a avea curajul sa te ridici in picioare si sa faci ceva, denota fapul ca nu te cunosti nici macar 0.1%, nu vrei sa faci asta, si ca de fapt esti 100% fericit in nefericirea ta. te complaci si cerseti mila. atata timp cat pe lumea asta exista copii care ar da ORICE sa se poata afirma, sa poata studia, sa poata merge la scoala, dar nu pot din cauza saraciei, foametei, razboiului, bolilor, NU ai nici un feld e scuza in fata mea.

tipologia asta de "of of ce grea e viata cu curul afundat in fotoliu" imi creaza cel mai acut dispret.

ca si cei care sunt sugative. femei si barbati deopotriva. traiti pt materialism: toale, masini telefoane. dar nu sunteti instare sa munciti pt ele, sa realizati in viata si sa obtineti ceea ce va doriti.

am observat ca tendinta generala este de a fi fericit in nefericire si de a persevera in ea. Si va intreb: de ce? nu este lumea asta atat de mare? va tine cineva legati cu lanturile de pamantul de sub voi? este atat de greu sa vrei sa schimbi ceva legat de viata pe care o duci si EVENTUAL s-o si faci? este atat de simplu sa dai din gura si sa comentezi, cand de fapt tu NU faci nimic. astepti sa vina cineva sa te ia de manuta sa iti arate drumul? ei bine, nu o sa se intample. ai sa fii mereu un nefericit care traieste zilnic prin vise pe care nu le va urma niciodata.

ei bine, eu am curajul sa pasesc in afara patratelului meu. Eu visez colorat si mult, insa stiu ca va fi greu sa imi ating visul. visul meu se schimba mereu, putin cate putin, dar stiu ca sunt pe drumul cel bun. Stiu ca seara pun capul pe perna linistita, si stiu ca am curajul sa fiu altfel, sa fiu eu. sunt eu, port culori si nu mai fac concesii. dupa ani de zile in care m-am pus deoparte, acum n-o mai fac. pentru nimeni.

si am sa imi urmez visul, fara teama. si am sa lupt pentru ca nothing comes easy. and i wont settle for less.

Asa ca lasa dracului bullshitul. Nu te mai plange si fa ceva pentru tine. O viata ai. timpul trece. ca doar nu degeaba "youth is wasted on the young".

viseaza. zambeste. gandeste. ajuta. priveste. simte. progreseaza. paseste inainte.

Tippi - the girl who knows what love is :)

2010-11-15T11:44:00.005+02:00

Tippi is a French girl, born in 1990 in Africa and grew up in the wild. Her parents are wild life photographers. She returned to Paris at age 10. This is a collection of photos that tell stories of her and her friends.

Cum raspundem noi, romanii :))

2010-11-08T12:31:00.001+02:00

"Prima parte
- Mă, salut, mi-ai făcut şi mie rost de ce te-am rugat?
- Băi, să vezi, n-am avut timp, am vorbit cu tipul care se ocupă şi mi-a zis ca mă sună înapoi, asta luni. Şi marţi l-am sunat eu, că nu mă sunase şi nu mi-a răspuns, i-am dat SMS să mă sune când termină. Şi după aia miercuri şi joi, ştii, am fost plecat din ţară, m-am întors azi la prânz
.- Deci, zi, mă, mi-ai făcut rost sau nu?
- Băi, nu mă lua şi tu aşa, ştii că de câte ori pot să te ajut te ajut, da' ce să fac dacă ăla e neserios, io-l ştiam serios, că am mai lucrat cu el, da' acuma na, cine ştie, o fi avut şi el treabă. Eu am făcut şi fac tot ce pot să te ajut, da' nu mă lua aşa, înţelegi?
- Frăţiorul meu, deci ai găsit sau n-ai găsit ce te-am rugat?
- OK, dacă vrei să discutăm aşa, adu-ţi aminte când te-am rugat şi eu o chestie, ştii că nu te rog prea des chestii şi ai zis că nu eşti în ţară şi practic a trebuit să mă descurc singur, noroc că ştiam pe altcineva care m-a ajutat. Şi acum vii să mă f...ţi în gură că nu ţi-am găsit nu ştiu ce? Tot tu vii să mă f...ţi în gură?
- Deci n-ai găsit?- NU, BĂ; NU; n-am găsit şi nici n-am să-ţi găsesc, nu-ţi mai găsesc nimic, că nu meriţi, ce prieten eşti tu, mă, ţi-ai luat-o în cap, am fost eu prea om cu tine şi tu nu meritai, bă, nimic.
- Deci nu.
- NU, BĂ, NU, ce, eşti surd?
- Slavă Domnului. Că am luat din altă parte. De asta te sunasem.

A doua parte

- Auzi, puiuţ, tu mă iubeşti?
- Ce întrebare e asta?- Te întreb şi eu. Mă iubeşti?
- Da de unde şi până unde mă întrebi acum dacă te iubesc? De ce nu m-ai întrebat toată luna, toată săptămâna şi mă întrebi acum? De ce nu m-ai întrebat azi dimineaţă?
- Deci mă iubeşti?
- Auzi, parcă rămăsese că nu ai nicio problemă că stau noaptea să joc World of Warcraft. Ţi-am explicat că e o chestie serioasă, că nu e chiar un joc, că mă ajută să mă concentrez şi să gândesc business. Ţi-am explicat sau nu ţi-am explicat? A rămas că nu stau mai târziu de ora 2, hai 2 jumate şi nu stau. Ieri am venit în pat la 2.15, da' tu n-ai de unde să ştii, că dormeai. Tu nu ştii decât să reproşezi.- Puiuţ, te mai întreb odată: mă iubeşti?- A, ştiu ce e, ai văzut că i-am dat add pe Facebook lu bruneta aia. Nici nu ştiu cine e! Am dat add pentru că nu vedeam cine e, ştii cum e pe Facebook, trebuie să te împrieteneşti cu omul ca să-i vezi adevărata faţă şi pozele şi cu cine e prieten şi cu ce se ocupă. Uneori şi sexul, că nu toţi îşi arată sexul! Nu pot să cred că eşti geloasă pentru aşa o prostie şi, chiar dacă eşti, nu te credeam în stare să faci scene de-astea pentru un nimic, UN NIMIC!
- Deci mă iubeşti sau nu?
- Auzi, da' ia să te întreb şi eu ceva: de ce iei mobilul cu tine la baie? de ce-l iei când te duci până la piaţă? Crezi că n-am văzut că te întorci cu el în mână şi că, imediat după ce-ai intrat în casă, primeşti un SMS? Crezi că-s prost şi nu văd? Văd, văd totul, dar am încredere în tine şi nu îţi fac scene de-astea de căcat. Suntem doi oameni maturi şi liberi şi putem face tot ce vrem. Nu ne obligă nimeni să fim împreună sau să dăm socoteală unul altuia! Sau cel puţin aşa era până acum. Şi asta-mi plăcea la tine, decenţa, bunul simţ, fe-mi-ni-ta-tea.
- Puiuţ, deci îmi zici sau nu-mi zici dacă mă iubeşti?
- Te iubesc, normal că te iubesc, dar ce importanţă are asta pentru tine? Pentru tine nu contează decât ce-ţi zice maică-ta şi cucuvelele alea de amice ale tale şi ce citeşti prin reviste de doi lei şi ce vezi pe la televizor, prin tot felul de show-uri de doi lei, asta contează pentru tine, nu dacă te iubesc.- Deci mă iubeşti?- Bine. N-ai decât să-ţi baţi joc de asta, să mă umileşti, să mă joci pe degete, că tu crezi că ţine. Da nu ţine, o, nu, nu ţine, păpuşă scumpă. A ţinut, sau a părut că ţine, pentru că m-am făcut eu că nu văd, pentru că ţi-am acordat circumstanţe atentuante, pentru că am sperat că de fapt nu eşti aşa cum era clar că eşti. Mă gândeam că poate, cu timpul, o să te schimbi, o să renunţi la toate meschinăriile astea ale tale, dar se pare că le ai în codul genetic şi nu te mai poate schimba nimic niciodată.
- Şi eu. "

Citeşte şi Cum vorbim noi, românii, respectiv Cum întrebăm noi, românii

The Cask of Amontillado - by Edgar Allan Poe (1846)

2010-11-03T09:39:00.002+02:00

THE thousand injuries of Fortunato I had borne as I best could, but when he ventured upon insult I vowed revenge. You, who so well know the nature of my soul, will not suppose, however, that gave utterance to a threat. At length I would be avenged; this was a point definitely, settled --but the very definitiveness with which it was resolved precluded the idea of risk. I must not only punish but punish with impunity. A wrong is unredressed when retribution overtakes its redresser. It is equally unredressed when the avenger fails to make himself felt as such to him who has done the wrong.It must be understood that neither by word nor deed had I given Fortunato cause to doubt my good will. I continued, as was my wont, to smile in his face, and he did not perceive that my smile now was at the thought of his immolation.He had a weak point -- this Fortunato -- although in other regards he was a man to be respected and even feared. He prided himself on his connoisseurship in wine. Few Italians have the true virtuoso spirit. For the most part their enthusiasm is adopted to suit the time and opportunity, to practise imposture upon the British and Austrian millionaires. In painting and gemmary, Fortunato, like his countrymen, was a quack, but in the matter of old wines he was sincere. In this respect I did not differ from him materially; --I was skilful in the Italian vintages myself, and bought largely whenever I could.It was about dusk, one evening during the supreme madness of the carnival season, that I encountered my friend. He accosted me with excessive warmth, for he had been drinking much. The man wore motley. He had on a tight-fitting parti-striped dress, and his head was surmounted by the conical cap and bells. I was so pleased to see him that I thought I should never have done wringing his hand.I said to him --"My dear Fortunato, you are luckily met. How remarkably well you are looking to-day. But I have received a pipe of what passes for Amontillado, and I have my doubts.""How?" said he. "Amontillado, A pipe? Impossible! And in the middle of the carnival!""I have my doubts," I replied; "and I was silly enough to pay the full Amontillado price without consulting you in the matter. You were not to be found, and I was fearful of losing a bargain.""Amontillado!""I have my doubts.""Amontillado!""And I must satisfy them.""Amontillado!""As you are engaged, I am on my way to Luchresi. If any one has a critical turn it is he. He will tell me --""Luchresi cannot tell Amontillado from Sherry.""And yet some fools will have it that his taste is a match for your own."Come, let us go.""Whither?""To your vaults.""My friend, no; I will not impose upon your good nature. I perceive you have an engagement. Luchresi--""I have no engagement; --come.""My friend, no. It is not the engagement, but the severe cold with which I perceive you are afflicted. The vaults are insufferably damp. They are encrusted with nitre.""Let us go, nevertheless. The cold is merely nothing. Amontillado! You have been imposed upon. And as for Luchresi, he cannot distinguish Sherry from Amontillado."Thus speaking, Fortunato possessed himself of my arm; and putting on a mask of black silk and drawing a roquelaire closely about my person, I suffered him to hurry me to my palazzo.There were no attendants at home; they had absconded to make merry in honour of the time. I had told them that I should not return until the morning, and had given them explicit orders not to stir from the house. These orders were sufficient, I well knew, to insure their immediate disappearance, one and all, as soon as my back was turned.I took from their sconces two flambeaux, and giving one to Fortunato, bowed him through several suites of rooms to the archway that led into the vaults. I passed down a long and winding staircase, requesting him to be cautious as he followed. We came at length to the foot of the descent, and stood together upon the damp ground of the catacombs of the Montresors.The gait of my friend was unsteady, and the bells upon his cap jingled as he strode."The pipe," he said."It is farther on," said I; "but observe the white web-work which gleams from these cavern walls."He turned towards me, and looked into my eyes with two filmy orbs that distilled the rheum of intoxication."Nitre?" he asked, at length."Nitre," I replied. "How long have you had that cough?""Ugh! ugh! ugh! --ugh! ugh! ugh! --ugh! ugh! ugh! --ugh! ugh! ugh! --ugh! ugh! ugh!"My poor friend found it impossible to reply for many minutes."It is nothing," he said, at last."Come," I said, with decision, "we will go back; your health is precious. You are rich, respected, admired, beloved; you are happy, as once I was. You are a man to be missed. For me it is no matter. We will go back; you will be ill, and I cannot be responsible. Besides, there is Luchresi --""Enough," he said; "the cough's a mere nothing; it will not kill me. I shall not die of a cough.""True --true," I replied; "and, indeed, I had no intention of alarming you unnecessarily --but you should use all proper caution. A draught of this Medoc will defend us from the damps.Here I knocked off the neck of a bottle which I drew from a long row of its fellows that lay upon the mould."Drink," I said, presenting him the wine.He raised it to his lips with a leer. He paused and nodded to me familiarly, while his bells jingled."I drink," he said, "to the buried that repose around us.""And I to your long life."He again took my arm, and we proceeded."These vaults," he said, "are extensive.""The Montresors," I replied, "were a great and numerous family.""I forget your arms.""A huge human foot d'or, in a field azure; the foot crushes a serpent rampant whose fangs are imbedded in the heel.""And the motto?""Nemo me impune lacessit.""Good!" he said.The wine sparkled in his eyes and the bells jingled. My own fancy grew warm with the Medoc. We had passed through long walls of piled skeletons, with casks and puncheons intermingling, into the inmost recesses of the catacombs. I paused again, and this time I made bold to seize Fortunato by an arm above the elbow."The nitre!" I said; "see, it increases. It hangs like moss upon the vaults. We are below the river's bed. The drops of moisture trickle among the bones. Come, we will go back ere it is too late. Your cough --""It is nothing," he said; "let us go on. But first, another draught of the Medoc."I broke and reached him a flagon of De Grave. He emptied it at a breath. His eyes flashed with a fierce light. He laughed and threw the bottle upwards with a gesticulation I did not understand.I looked at him in surprise. He repeated the movement --a grotesque one."You do not comprehend?" he said."Not I," I replied."Then you are not of the brotherhood.""How?""You are not of the masons.""Yes, yes," I said; "yes, yes.""You? Impossible! A mason?""A mason," I replied."A sign," he said, "a sign.""It is this," I answered, producing from beneath the folds of my roquelaire a trowel."You jest," he exclaimed, recoiling a few paces. "But let us proceed to the Amontillado.""Be it so," I said, replacing the tool beneath the cloak and again offering him my arm. He leaned upon it heavily. We continued our route in search of the Amontillado. We passed through a range of low arches, descended, passed on, and descending again, arrived at a deep crypt, in which the foulness of the air caused our flambeaux rather to glow than flame.At the most remote end of the crypt there appeared another less spacious. Its walls had been lined with human remains, piled to the vault overhead, in the fashion of the great catacombs of Paris. Three sides of this interior crypt were still ornamented in this manner. From the fourth side the bones had been thrown down, and lay promiscuously upon the earth, forming at one point a mound of some size. Within the wall thus exposed by the displacing of the bones, we perceived a still interior crypt or recess, in depth about four feet, in width three, in height six or seven. It seemed to have been constructed for no especial use within itself, but formed merely the interval between two of the colossal supports of the roof of the catacombs, and was backed by one of their circumscribing walls of solid granite.It was in vain that Fortunato, uplifting his dull torch, endeavoured to pry into the depth of the recess. Its termination the feeble light did not enable us to see."Proceed," I said; "herein is the Amontillado. As for Luchresi --""He is an ignoramus," interrupted my friend, as he stepped unsteadily forward, while I followed immediately at his heels. In an instant he had reached the extremity of the niche, and finding his progress arrested by the rock, stood stupidly bewildered. A moment more and I had fettered him to the granite. In its surface were two iron staples, distant from each other about two feet, horizontally. From one of these depended a short chain, from the other a padlock. Throwing the links about his waist, it was but the work of a few seconds to secure it. He was too much astounded to resist. Withdrawing the key I stepped back from the recess."Pass your hand," I said, "over the wall; you cannot help feeling the nitre. Indeed, it is very damp. Once more let me implore you to return. No? Then I must positively leave you. But I must first render you all the little attentions in my power.""The Amontillado!" ejaculated my friend, not yet recovered from his astonishment."True," I replied; "the Amontillado."As I said these words I busied myself among the pile of bones of which I have before spoken. Throwing them aside, I soon uncovered a quantity of building stone and mortar. With these materials and with the aid of my trowel, I began vigorously to wall up the entrance of the niche.I had scarcely laid the first tier of the masonry when I discovered that the intoxication of Fortunato had in a great measure worn off. The earliest indication I had of this was a low moaning cry from the depth of the recess. It was not the cry of a drunken man. There was then a long and obstinate silence. I laid the second tier, and the third, and the fourth; and then I heard the furious vibrations of the chain. The noise lasted for several minutes, during which, that I might hearken to it with the more satisfaction, I ceased my labours and sat down upon the bones. When at last the clanking subsided, I resumed the trowel, and finished without interruption the fifth, the sixth, and the seventh tier. The wall was now nearly upon a level with my breast. I again paused, and holding the flambeaux over the mason-work, threw a few feeble rays upon the figure within.A succession of loud and shrill screams, bursting suddenly from the throat of the chained form, seemed to thrust me violently back. For a brief moment I hesitated, I trembled. Unsheathing my rapier, I began to grope with it about the recess; but the thought of an instant reassured me. I placed my hand upon the solid fabric of the catacombs, and felt satisfied. I reapproached the wall; I replied to the yells of him who clamoured. I re-echoed, I aided, I surpassed them in volume and in strength. I did this, and the clamourer grew still.It was now midnight, and my task was drawing to a close. I had completed the eighth, the ninth and the tenth tier. I had finished a portion of the last and the eleventh; there remained but a single stone to be fitted and plastered in. I struggled with its weight; I placed it partially in its destined position. But now there came from out the niche a low laugh that erected the hairs upon my head. It was succeeded by a sad voice, which I had difficulty in recognizing as that of the noble Fortunato. The voice said--"Ha! ha! ha! --he! he! he! --a very good joke, indeed --an excellent jest. We will have many a rich laugh about it at the palazzo --he! he! he! --over our wine --he! he! he!""The Amontillado!" I said."He! he! he! --he! he! he! --yes, the Amontillado. But is it not getting late? Will not they be awaiting us at the palazzo, the Lady Fortunato and the rest? Let us be gone.""Yes," I said, "let us be gone.""For the love of God, Montresor!""Yes," I said, "for the love of God!"But to these words I hearkened in vain for a reply. I grew impatient. I called aloud --"Fortunato!"No answer. I called again --"Fortunato!"No answer still. I thrust a torch through the remaining aperture and let it fall within. There came forth in return only a jingling of the bells. My heart grew sick; it was the dampness of the catacombs that made it so. I hastened to make an end of my labour. I forced the last stone into its position; I plastered it up. Against the new masonry I re-erected the old rampart of bones. For the half of a century no mortal has disturbed them. In pace requiescat!

Je rêve....

2010-11-02T18:40:00.002+02:00

Je rêve d’une terre sereine
Là où les gens balancent leurs peines
Je rêve sans fausses notes sans ratures
Je rêve au delà des blessures
Je rêve d’un monde qui s’élève
Au milieu des champs où l’on crève
Je rêve qu’on puisse changer le temps
Lancer contre le vent
Ca fait du temps quand on y pense
Qu’on aimerait tant avoir une chance
De changer des choses
Qu’on nous impose
Afin d’éviter qu’on explose
Ca fait du temps qu’on nous embrasse
Avec des maux/mots qui laissent des traces
Ca fait longtemps qu’on rêve d’un monde pour nous garder
Ca fait longtemps qu’on rêve d’un monde pour nous garder
Je rêve de gens qui se réveillent
Dans leur p’tit nid, qu’ils s’émerveillent
Je rêve de ville non pollué
Afin que l’air puisse circuler
Je rêve d’un ciel bien étoilé
Là où les cons sont nettoyés
Je rêve qu’on puisse changer le temps
Lancer contre le vent
Car ça fait du temps quand on y pense
Qu’on aimerait tant avoir une chance
De changer les choses
Qu’on nous impose
Afin d’éviter qu’on explose
Ca fait du temps qu’on nous embrasse
Avec des maux/mots qui laissent des traces
Ca fait longtemps qu’on rêve d’un monde pour nous garder
Ca fait longtemps qu’on rêve d’un monde pour nous garder
Ca fait longtemps qu’on rêve d’un monde pour nous sauver

Gregory Lemarchal

Ce qui est passé a fui; ce que tu espères est absent; mais le présent est à toi

2010-10-25T12:08:00.003+03:00

I guess its about time I learned to spread my wings and fly without looking back. It is about time I shacked off regrets and resents from my wings, those feelings that sometimes lean so heavy against my akin body.

what is done is done. it is dead and buried.

though i am doing great i do have moments of sadness. and i feel them like stones on my chest. and the rip little shreds of my recently mended heart. but its ok. i know what one by one they will fall off leaving a lighter heart. i know that i will find my way and i will hold some body's hand on this so called road. i know i will always be true to myself and others. and i know that if i have faith i will keep going as far as possible.

i did make mistakes. and making mistakes. probably will make more. perfection is subjective. my perfection may not resemble your perfection. that's the beauty of it all. imperfect is perfect, to me. just accept that perfection is actually imperfection and you will accept life easier.

we always spend life waiting. always waiting. never resting. waiting for the next payday, waiting for work to end, waiting for vacations, waiting for the person next to us to change, waiting for the rain to stop, the bus to come, the sun to rise, the phone call, the signs. we are always waiting for something. once we have it we move on to waiting for something else.

yes, what we wait for is always absent. its never there, that's why we die slowly waiting for it, forgetting to enjoy it once we have it, even forgetting how bad we had wanted it before we touched it.

i want to learn to live right here and right now. i want to learn how to breathe here and now. love here and now. because my life is the present moment. what i feel i feel now and here. it then becomes memory. i want to learn to accept now without waiting for tomorrow's yesterday.

i want to learn that yesterday's tomorrow is indeed gone.

no regrets. no unnecessary worries. no mean feelings. no strings attached.

i want to learn to live here and now without needing something. i need to learn to stop waiting.

so my lessons begin :)

for now, ill try not to wait for anything. just be and breathe.

Fall....

2010-10-22T13:03:00.002+03:00

Stop... breathe... look... touch...

Colours, scents, life, new begings.

I have always loved fall. Sunny warm fall days when you slightly begin to feel cold. When all nature changes and turns to this imense painting.

When life and death mix toghether in this amazing balance.

When you hold hands and walk the streets, when hugs begin to be warmer and warmer. When coffee and tea always taste better and warm you heart. When you learn to love again the sun you've hated all summer long.

Fall is when you learn to say goodbye. Fall is when another life may begin.

Sit down, have some tea, smoke a cigarrette. Enjoy the birds left and the amazing colours. If you're lucky you can feed squirrels.

Fall is the best companion for loners if you they know how to love it.

I guess i love today. I dont want to make any sense to anybody. Its enough that I make sense for me today

life part 2

2010-10-15T16:11:00.003+03:00

Im home in Romania and i'm trying to readjust to the idea that the vacation is over and i need to get back in the saddle.
ok, let me try get back on the previous post. at the time i was writting it i had this whole post in my mind but now i need to rearrange information. - and it doesnt seem to be working in any way :)
god, life is surprising and amazing, u just need to have the guts to live it.
Chrizm :) Chrizm Chrizm... what can I say about meeting him? after talking loads of stuff online i finally got the chance to see his smile, his eyes and gestures. if only for a little while. :) great great guy as i have imagined him to be. :)

England, merry old London, Millton, Leamington...a bit o Bedford (as in a small street) and loads amounts of highway :) smiles, pintes, muzeums, wax, pubs, fish and chips, the tube, scamps, trampoulines, parking lots, busy, running, music, driving on the wrong side of the road, short time, curry, cadbury choc, gray american squirels that took over the English red ones, fast driving, bbc radio & so much more :)

one of the best vacations ever and i am more than happy i did this. and i hope theres more to come, alas, live is made to be lived. at its fullest.
didnt spend much time in london, but then again this trip has shown me that theres more to england than london and there are so many places to see. and yeah, u guessed id like to see them all.
i really liked Leamington, its this cute lil town, peacefull and warm. no way comparred to the agitation and verve in london.
not smoking in pubs or restaurants got a little on my nerves, but i could get used to it eventually. lol
ah learned that a bloke is a guy :)) and that sneakers is the american term for trainners. god i like these pple talk, even when they curse. lets not mention the accents. adorable. :D though when they talk really fast i have to spend one minute to actually process the info. :P
i didint shop at all as per comparisson to my other escapades, must have been somthing wrong with me, i just didint run towards shops as i always do and didint have much time either. yeah, the week wasnt nearly enough, ill have to stay more next time. didint sleep much either but who needs sleep? :)
bottom line: i keep lovin it more and more and now that i have friends there ill just keep wanting to go back more and more :) but untill then gotta live at fullest back home in old romania.
note: proud to be romanian, i love my country, too bad its inhabited. i mean inhabited but the wrong peeps. :P

life

2010-10-14T04:31:00.002+03:00

these days ive been thinking about life. and i am writting in english cuz most of my feelings have been english ones. :)
ive returned to england, this time alone and a little bit scared as i had never met any of the pple there (except for one) in person. act of foolishness some said, of bravery or just normal. thang is it proved to be the most amazing and beautiful experience.
i feel alive and happy though i still want more 4 myself, and its only natural as per the normal evolution of a human being.
i have found the new me, the grown up me, starting to explore my new boundaries; i have grown and changed. and i feel that i have a good life ahead, though not easy. never liked the easy way anyway. :) gotta fight for it to make it trully urs.
ok, where to start... i just got on the plane and got greeted by cheska and her hubby john. i did not expect to find so much love in their home and to feel as home. such warm and loving pple, they made sure i had everything as in material stuff and love. they have amazing kids, i started loving them as i met them. the twins, amber and jasme, joanna, the sweetest thang, andrew, the shy yet cute one and last but not least, Jade, a wonderful young lady who became my friend.
this trip proved to be the living proof that friendship has no boundaries and that it is indeed unexpected only if u have courage.
the wonderful surprise was chris (millership). we had met before but never got close as friends and we were supposed to meet for a chat. he proved to be the salt and pepper of my escapade. he took me to his home, took me places, drove like crazy and showed me the best time ever. i really hope ill get the chance to do the same things hes done for me.

....to be continued soon since i got interupted :)))

Cum ajungi sa te gandesti la exterminarea unui stol intreg de porumbei :)

2010-10-05T08:50:00.002+03:00

Da, desi pare ciudat, am ajuns sa ma gandesc si la asta.
Ingrediente necesare: una bucata bloc imputit care pute a ghena (neaparat blocul sa aiba iluminator in care sa salasluiasca zeci de porumbei - cca 3 pe geam de baie).
locatari mult mai impututi decat ghena in sine - concluzie trasa de la simplele fapte ca stau cu ghena putind probabil de ani de zile si pt ca rahatul de porumbel mai are putin si le intra in case - sau formeaza un nou "geam " la baie si acelasi rahat mai are un pic si umple pana la et 1 podeaua iluminatorului. Trecem peste mirosul de gainat care nu perminte deschiderea geamului pentru un om cu simturile olfactive intacte :) .
Ajungem la grangureala initial dragalasa dar care dupa cateva nopti nedormite in care ba tacan porumbeii ba latra cainele la porumbei, ajungi sa te gandesti la ciulama, chiar daca nu servesti in general carne.
nemernicii fac sex pe geamul meu si anume cu zgomotele de rigoare: gruuu gruuu **intensificari** graaa graaaa : dudes common. vine crivatul. nu ai cum sa faci oua pe frig. sunteti cu capul. si nu mai aduceti paie pe geamul meu de la baie! does this look like a freakin tree house? liniste la 6 dim. aprind lumina la baie, se trezeste toata populatia. heeey my bath aint the sun, go back to whatever u were doing that was silent. dau din aripi, se intind, intocmai via evil planului, si anume sa ma faca pe mine sa cred ca ploua. fal fal fal si m-am intors de 3 ori incasa dupa umbrela cand afara era soare. nota: iluminiatorul se numeste asa din motive necunoscute mie inca, dintr-o cauza simpla: e negru ca noaptea fara luna.
daca se abureste baia si vrei totusi sa deschizi geamul si esti gata sa faci fata mirosului acid de caca de pasare, :)), pregateste-te sa fii privit la dus de catre 3 porumbei care te fixeaza instent. wtf is that even normal? :))
si de aici ne gandim: lopeti, boabe pisici; da multe pisici hamessite. deci sa luam un grup de matze agile si hamesite sa le dam drumul in iluminator sa-i potoleasca pe nemernici. nu sa-i manance, doamne fereste, sa-i mai tempereze.
pt ca din cate stiu, porumbeii nu mai pleaca din locul in care s-au instalat. deci mai bine mutam blocul.
azi dimineata ma gandeam la pestera (aka garsoniera mea) in timp ce beam cafeaua. in congel. frigider. este incredibil de frig si de curent. cu geamurile inchise, cu 15 bluze pe mine, si eu si catelul racim zilnic de la frigaraia din casa. da , true, e gresie pe jos dar mai frate nici asa. pai cand da frigul frig ce fac? fac un patinoar la mine in camera? si era si dragut faptul ca o aud pe vecina mea pensionara in fiecare dimineata cum trage apa. music to my ears.
concluzia zilei? daca va mutati pe undeva si exista porumbei, nu va lasati pacaliti de romantismul situatiei. veti ajunge sa cautati pe net retete de ciualama, iar daca ghena emana diverse miresme, chiar nu este o treaba trecatoare, de moment. va fi acolo 4 ever :))

Dor de Romania?!? - un text care doareAutor: Alin Fumurescu

2010-09-17T12:00:00.000+03:00

Te arde. Ştiu că te arde. Dar dacă vii în România, aşteaptă-te săgăseşti aici o societate profund polarizată, profund schizoidă. Din ceîn ce mai polarizată şi mai schizoidă de la an la an. Mă tem că ai săgăseşti - ca şi mine - o majoritate ponosită, subjugată compromisuluişi lipsită de drepturi, despuiată pînă şi de propriile potenţialităţi,peste care tronează vulgar şi arogant o minoritate, îndrăznesc să spunucigaşă, cu "gipane" supradimensionate, gata să te spulbere cu zilepentru singura vină de a te fi aflat în faţa scumpilor lor bolizi,gata să te stîlcească în bătaie pentru simplul moft de a-i fi încurcatîn grandomania lor fărălimite. Sînt indivizi care şi-au pierdut orice reper nu doar creştin,ci uman. Iar lege nu există. Decît, poate, pentru proşti, în fond,asta e şi ideea. Sărmanii îi urăsc pe bogaţi, îi dispreţuiesc pentrucomportamentul lor, dar în adîncul inimii îi invidiază, le admirăviaţa şi ar vrea să fie ca ei. Să poţi ajunge din terorizat terorist,iată visul ce merită visat!. Oamenii au uitat să(-şi) vorbească şilatră. Se comunică aproapemonosilabic: băi, măi, vino, du-te, hai, mă-ta; toate formulele depoliteţe, de bunăvoinţă, cuvintele acelea galante, cu consistenţă,noimă şi duh, care te îmbogăţesc, care îţi descreţesc fruntea şi îţifac ziua agreabilă - mulţumesc, bună ziua, ce mai faceţi, mă bucurpentru dumneavoastră - par să fi ieşit din uz. Trăiesc numai îndicţionare şi, din cîte îmi dau seama, dicţionare nu prea maifoloseşte nimeni.Lumea se îmbulzeşte în zona ta privată la bancă, la poştă, la magazin.Lumea nu e senină şi demnă. Lumea care "se descurcă" e mereu grăbită,repezită, agresivă. În realitate, se fuşereşte la greu, şi totul paredus numai pînă la jumătate. Hai, maximum pînă la trei-sferturi, dupăcare "e bine şi aşa", se schimbă brusc direcţia, viziunea,prioritatea. Fidelitatea faţă de un principiu asumat e taxată dreptrigiditate, criteriile-s bune doar în teorie. Flexibilitatea ecuvîntul de ordine azi, mai ales cea morală. Se practică, în plus, oexhibare degradantă, greţoasă a sexualităţii; senzualitatea femeii numai e cu perdea, e pornografie;machiajul e greu, decolteurile - adînci, bărbaţii - aţîţaţi înanimalicul lor. Lucrurile sfinte sînt subiect de banc, iar spaţiulpublic este nespălat.De gura adolescenţilor să te fereşti. Mulţi dintre ei nu mai respectănimic şi pe nimeni, nici chiar (de fapt, asta în primul rînd) pe eiînşişi.Ruşinea a murit, cuviinţa îşi dă ultima suflare.Prin cartiere, cofetăriile s-au transformat în cazinouri.Manelele au evadat din muzică şi s-au instalat în haine, înarhitectură, în maldărele de gunoaie din mijlocul parcurilornaţionale, în drujbe şi în termopane. Kitsch-ul acoperă ultimelebastioane ale solemnităţii şi ale decenţei. Piese de o frumuseţeelegant trasată cad în mîinile unor demolatori nu doar fără cultură,ci lipsiţi chiar şi de acea înnăscută delicateţe în faţa purităţiisimple. Unii demolează chiar construind. Demolează autenticul şifrumosul, sluţesc peisajul şi handicapează sufletele privitorilor.Natura, creaţie a lui Dumnezeu, e incendiată,braconată, furată, retezată la pămînt, lăsată să se irosească sub scaieţi.Aşa tratează mai-marii darul. Ţara-i un SRL. Al lor.Preoţia se vinde şi se cumpără, moşiile sufleteşti se tranşează ca şiimobiliarele. Spiritul trebuie ancorat cu lanţuri în trotuar, ca nucumva să leviteze. Trebuie îndesat cu talismane din pleu. Cruciletrebuie împănate ca nişte ţoape ale tranziţiei, cu flori de plasticîndesate în jumătăţi de PET-uri pline de praf. Evlavia se exprimă îndoze mari de beton, în pseudo-icoane şi în podele sclipicioase.Lucrurile bune trebuie să fie mari. Bigotismul a devenit virtute şivorbeşte în citateaproximative. Ai senzaţia că sufletele rătăcesc răzleţe undeva într-ungulag invizibil, iar trupurile derutate, tracasate de griji, sepreumblă singure, pustii şi pline de riduri de colo pînă colo,punîndu-şi ca unic ţel banul - fără de care eşti nimeni. Dacă nu aibani, nu ai drepturi, nu primeşti respect, nici îngrijire, demnitateapersoanei umane stă în dimensiunea portofelului, în succes, în numărulde plecăciuni efectuate periodic faţă de pile suspuse. La cantitateade muncă şi de stres pe care o presupune, o minimă prosperitate tecostă sănătatea, căsnicia şi viaţa personală. Toţi vor să ajungăbogaţi repede, doar o viaţă au, şi ea se consumă integral aici, întrehoţi şi şmecheri, în această perpetuă senzaţiede nesiguranţă. Da, aşteaptă-te ca în România să te simţi în nesiguranţă.Aşteaptă-te de asemenea să găseşti lucruri mai proaste decît "dincolo" lapreţuri mai mari decît "dincolo", la salarii mai mici decît "dincolo".Cine mai are oare instinctul de a produce realmente ceva, şi încălucruri de calitate? O mai fi viu instinctul acela al ţăranului harnicşi cu scaun la cap de a diversifica, de a fi pregătit, de a umplehambarul cu lucrul mîinilor lui? Ori pasiunea meşteşugarului de a lăsaceva solid în urmă, peste generaţii? Mai ţine cineva la ideea lucruluidurabil şi bine făcut ca la o satisfacţie personală? Nu pot să îţi daumari speranţe. Se practică intermedierea, comerţul, mutatul dintr-oparte într-alta a lucrurilor produse de alţii. Se practică mulsul.Mulsul de bani de la stat, mulsul din fonduri europene. Toată ţarapare o ţeapă. Totul pare gestionat, legiferat şi administrat, de parcăar avea în vedere un unic obiectiv: ţeapa. Cît maimare şi cît mai repede.Aşteaptă-te ca acela care a comis o ilegalitate să îţi pretindă săplăteşti în locul lui, iar dacă refuzi să o faci, să se indigneze că"nu e drept".Şmecheria e numai a lui, dar vinovăţia e la comun, ca la comunişti. Cînd ede luat, să ia singur, dar cînd e de dat, să dea toţi. Pretutindenimanipulare, dezinformare, naivitate întreţinută, sărăcie. Democraţianu funcţionează, fiindcă dacă ar funcţiona ar însemna că poporul aravea puterea, or eu nu văd asta niciunde. Educaţia e dinamitată, dupăcum e şi familia. Copiii rămîn de izbelişte, devoraţi de oboseala,precaritatea materială, visele consumiste sau ambiţiile de carieră alepărinţilor.Sănătatea e un cadavru în putrefacţie, iar - dacă-mi permiţi metafora- la morgă nu funcţionează nici frigiderele, nici aerul condiţionat.Agricultura e în colaps; turismul e o glumă sinistră (avem brand, darn-avem produsul propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent. Drumurilesînt omor cu premeditare.Ai senzaţia că ţara nu e guvernată. Ai senzaţia că singurul care maiduce la o coeziune de vreun fel e fotbalul. Vei resimţi cu o acuitatedureroasă dezagregarea, disoluţia, absenţa oricărei strategii apoporului român pentru poporul român. Cine sîntem? Cine vrem să fim?Dacă îţi pui asemenea întrebări, dacă te interesează ce cerem noi dela noi înşine ca neam şi ca stat, unde anume avem de gînd să nepoziţionăm în matricea naţiunilor, din punct de vedere cultural,politic, economic, unde ne vedem peste zece ani şi ce întreprindem,concret, pentru asta, mă îndoiesc că vei afla în ţară un răspuns.Oamenii nu mai cred, nu mai speră, nu îi mai motivează nimic decîtinteresul propriu, chinurile şi frustrarea acumulată, dar zac inerţicivic, vociferînd inutil în faţa televizorului sau pur şi simpluepuizaţi, preferînd să se lase conduşi. Direct în stîlp sau în şanţ.Pare că nu-i mai şochează nimic, nu-i mai oripilează nimic, nimic nuli se mai pare strigător la cer.Patria e enclavizată. Căci da, singurele care mai trăiesc, care mairespiră cît de cît normal, care mai ţintesc către ceva, care nu aufost carbonizate încă în acest război civil mocnit, dar generalizatsînt cîteva discrete enclave de dreaptă judecată, de deschidere, deiniţiativă, de profesionalism, de activitate creatoare, de revoltă şiconstrucţie, de demnitate, de mărturisire, de creştinism autentic, dedelicateţe revigorantă, de dăruire şi bunătate, de gîndire pe termenlung, deconvingere în nişte valori perene, clare şi nenegociabile. În faţaacestor oameni, care se încăpăţînează să dea ce au mai bun din ei înaceste condiţii (pe care tu abia reuşeşti să le suporţi în trecere),îţi vei pleca fruntea şi te vei simţi inferior. Unii zic că enclavelesînt majoritare şi probabil că e adevărat. Dar nemaiputînd comunicaîntre ele, neputîndu-se uni şi acţiona în front comun, sînt, practic,anihilate. Urletul ubicuu al imposturii îi ascunde, vrînd să îi facămuţi şi invizibili. Caută să le discrediteze eforturile, îi bruiază şidescurajează sistematic, ca într-unplan perfid menit să convingă că verticalitatea aici e imposibilitateşi povară. Uneori reuşeşte. Enclavele bine-crescute îşi acceptămarginalitatea, efectuînd mişcări retractile către forul interior alpropriei fiinţe, refugiindu-se în anonimat ca să se salveze măcar pesine.Înţelepciunea lor proaspătă, răbdarea lor purificatoare se transmite caalchimia numai pe filiere de iniţiaţi, iar copiii lor vor suferi precumciudaţii şi inadaptaţii societăţii.Vino, dacă însetezi tare, dar ai să pleci mai îndurerat şi mai confuz,realizînd că, de fapt, alternativa perpetuă în care trăieşti, dulceleintangibil, posibilitatea acelui acasă la care visezi mereu şi-n care,ca emigrant român, eşti suspendat o viaţă întreagă, de fapt nu există.A murit şi, încet-încet, va muri şi în tine.... impotriva prostiei zeii insisi lupta in zadar ...

The Laughing Heart

2010-09-12T23:35:00.002+03:00

your life is your life
don’t let it be clubbed into dank submission.
be on the watch.
there are ways out.
there is a light somewhere.
it may not be much light but
it beats the darkness.
be on the watch.
the gods will offer you chances.
know them.
take them.
you can’t beat death but
you can beat death in life, sometimes.
and the more often you learn to do it,
the more light there will be.
your life is your life.
know it while you have it.
you are marvelous
the gods wait to delight
in you.
Charles Bukowski

putin ajutor

2010-09-12T23:24:00.001+03:00

http://www.facebook.com/profile.php?id=100000118376595

Dl Adrian Catana, cel care are in grija sa multe animalute care nu au avut stapan, lanseaza urmatorul apel: "September 3 at 3:49pm Dear friends ! Today is a dark day for my little friends ( 16 cats , 15 dogs ) . I received the new decision of retirement . They took me 80 % of my money , after 24 years of flight and 34... of work . In these conditions the heaven for my friends ( see in my photos ) turn into hell . I can't take care of them without your help , so please help them !
Thank you so much !!!" Animalutele nu sunt pretentioase, sunt invatate cu mancare gatita. poate reusim sa ii ajutam si noi.

putin cu putin putem face diferenta!

oh, when i'm gone...

2010-09-11T21:28:00.000+03:00

Falling hard
Falling fast
Somehow land with both feet on the Ground
A dream so real so inspired
I can still smell the smoke and the fire
What I fear what I fear the most Unthinkable thing is that somehow I will Never again feel my arms around you

Oh, when I'm gone
And lost
Too far away
Try and remember sometimes
The way I make you laugh, and make You Smile little things keep me going

A little boy with broken arms
He used to dream
That he could fly
A dream so real
So inspired
He jumped from the top of the stairs
For a moment he was there
Wings spread, wide as the sky
But then of course, the world pulled him Down he crash landed on the ground

Oh, when I'm gone
Feeling lost and far away
Try to remember sometimes
I'm gonna fall before I fly
Little things keep me going

With every step
If we were sure
What the next step should be
Well then at least we could be sure
How we ended up here

How we ended up here

Oh, when I'm gone
Feeling lost to far away
Try to remember sometimes
I'm gonna fall before I fly
Little things keep me going

Keep me going....

are you the new person drawn toward me?

2010-09-10T11:57:00.003+03:00

ARE you the new person drawn toward me?
To begin with, take warning—I am surely far different from what you suppose;
Do you suppose you will find in me your ideal?
Do you think it so easy to have me become your lover?
Do you think the friendship of me would be unalloy’d satisfaction?
Do you think I am trusty and faithful?
Do you see no further than this façade—this smooth and tolerant manner of me?
Do you suppose yourself advancing on real ground toward a real heroic soul??
Have you no thought, O dreamer, that it may be all maya, illusion?

Walt Whitman

But The Heart Said No

2010-09-04T13:58:00.001+03:00

They saw the poor living in cardboard shacks, so they knocked the shacks down and built
projects. Huge blocks of cement and glass towered over asphalt parking lots. Somehow it wasn't
much like home, even home in a shack. "What do you expect?" they asked impatiently. "You're
too poor to live like us. Until you can do better for yourselves, you should be grateful, shouldn't
you?"
The head said yes, but the heart said no.
They needed more electricity in the city, so they found a mountain stream to dam. As the
waters rose, dead rabbits and deer floated by; baby birds too young to fly drowned in the nest
while mother birds cried helplessly. "It's not a pretty sight," they said, "but now a million people
can run their air conditioners all summer. That's more important than one mountain stream, isn't
it?"
The head said yes, but the heart said no.
They saw oppression and terrorism in a far-off land, so they made war against it. Bombs
reduced the country to rubble. Its population cowered in fear, and every day more villagers were
buried in rough wooden coffins. "You have to be prepared to make sacrifices," they said. "If
some innocent bystanders get hurt, isn't that just the price one must pay for peace?"
The head said yes, but the heart said no.
The years rolled by and they got old. Sitting in their comfortable houses, they took stock.
"We've had a good life," they said, "and we did the right thing." Their children looked down and
asked why poverty, pollution, and war were still unsolved. "You'll find out soon enough," they
replied. "Human beings are weak and selfish. Despite our best efforts, these problems will never
really end."
The head said yes, but the children looked into their hearts and whispered, "No!"
Michael Jackson - Dancing the dream

Morala celor 23 de ani de viata :)

2010-08-25T10:57:00.005+03:00

Frumusetea vietii consta in faptul ca este neasteptata, schimbatoare, neprevazuta.

Daca am invatat ceva in ultima vreme, pot spune urmatoarele lucruri: nu este niciodata bine sa iti faci planuri pe termen lung, niciodata nu se finalizeaza dupa cum ti-ai imaginat tu; tot ceea ce este frumos este efemer; trebuie sa inveti sa te opresti la timp, sau cel putin sa incerci; si ca in viata mereu inveti cate ceva.

mi-am mai dat seama ca desi viata este frumoasa, este grea, dar cum am sti sa apreciem fericirea fara clipe grele? si am invatat sa admir capacitatea vietii de a-ti da aripi dar si de a a-ti da un picior cand inca esti la pamant. probabil ca zicala "what doesn't kill you makes you stronger " se aplica 100%.

Oamenii se schimba, dar in acelasi timp nu pot fi schimbati de alti oameni, in asta consta farmecul personal si individual al fiecaruia.

Deasemenea nu "trebuie" sa faci nimic in viata, decat daca acest "trebuie" este al tau, porneste din tine. viata este scurta, si dupa ce mi-am dat seama ca un an de zile nu am mai fost fericita, cu mici exceptii, am realizat ca TREBUIE sa schimb ceva. doar pentru ca ti-ai facut un plan si ai crezut ca asa va fi mereu nu trebuie sa tii cu dintii; relatiile de iubire vor ramane de iubire. oamenii care au format un cuplu, intre care a existat si inca exista iubire, dar pur si simplu si nu mai au acelasi drum comun, vor da nastere in timp unei prietenii care poate va dura o viata.

Prietenii vor ramane; bineinteles ca cei care iti sunt meniti a-ti fi prieteni. oamenii vin si pleaca.

isi lasa amprenta in viata ta,, la fel cum si tu faci cu cei din jurul tau. la fel, daca a existat prietenie intre noi nu inseamna ca suntem legati pe vecie. Dragoste cu de-a sila nu se poate.

si viata este mult prea frumoasa ca s-o complicam inutuil.

Da, nu a zis nimeni ca va fi usor. dar daca iti urmezi calea, calea ta, tind sa sper ca satisfactia va fi pe masura. sau poate nu. insa pentru mine un lucru este clar: totul se intampla cu un motiv. si nu e musai sa primim acum raspunsurile.

find ur way, stick to it. respect life and others around you

smile and love, there is enough misery in this world

dont forget to look at the sky and do not forget that life is not all about running nor money.

stop to pet the dog you always see on the way to work but for which you never have time.

stop to walk barefooted on the grass and maybe play with the sprinklers on a hot summer day

Dance in the rain, especially when its pourring.

dont be afraid to love. you only get one life. time flies. once the second passed, you never get it back.

and last but not least, be honest and sincere to yourself and others.

si ni se amesteca lacrimile...

2010-08-16T09:03:00.003+03:00

M-am oprit.
As vrea sa mi se opreasca inima, sa nu mai bata, sa nu mai simt.
Sangerez, as vrea fie sa sangerez de tot, mai repede, fara ezitari sau sa NU. Nu mai pot. Simt ca sunt sfasiata, sunt bucati. Sunt cioburile imprastiate de jos. m-am imprastiat in toate colturile casei si acum stau, oarba si le caut. sunt atat de fine incat nu fac altceva sa-mi strapunga fin buricul degetului, provocand acea senzatie inconfundabila. ceva atat de fin, imperceptibil cu ochiul liber, dar care doare atat de tare.
lacrimile curg rauri, incercand sa sece acest corp, aceasta minte, acest OM de orice urma de sentiment.
Sunt furioasa pt ca am ajunsa aici, sunt ranita pentru ceea ce s-a intamplat, sunt disperata pentru ca nu stiu ce cale sa apuc, nu stiu ce trebuie sa fac, si te iubesc si nu vreau sa te urasc.
te iubesc pana la moarte.
de aceea trebuie sa merg pe drumul meu. stiu daca vom merge iar, tragand unul de altul, ne vom face rau.
da, spui tu, cum este posibil ca doi oameni care se iubesc sa nu poata trai impreuna?
si eu iti spun, cum este posibil ca doi oameni care se iubesc sa treaca prin ceea ce am trecut noi in ultima vreme? este simplu, cred: nu mai stim cine suntem, nu ne mai cunoastem caile, nu mai stim si atat. ne-am lasat inraiti, pervertiti, nu ne cunoastem noi pe sine, mai ales unul pe celalat.
Singura noastra cale este sa ne separam drumurile, sa mergem o perioada in paralel.
Daca nu faci pace cu sine, daca nu iti infrunti demonii, daca nu te poti privi in oglinda cu adevarat, nu vei putea niciodata sa fi cu adevarat fericit. trebuie sa iti creezi limitele, ambitiile, principiile tale, pasiunile, pe scurt sa te cunopasti sa te definesti.
Incercand sa te imping mereu catre ceea ce vedeam eu ca esti, am gresit. sunt pasi pe care fiecare fiinta trebuie sa ii faca de la sine.
Dragostea dintre noi, pura, reala a fost umbrita de frustrari si rautate.
Voi fi mereu langa tine, vei fi mereu acolo. insa si tu si eu, trebuie sa ne cunoastem pe sine. am crescut, nu mai suntem la fel ca la 18 ani. viata ne schimba constant. si repet, nu vreau sa te urasc vreodata, nu vreau ca ceea ce traiesc si am trait cu tine sa se transforme in ceva urat, in ceva mai urat decat ceea ce a fost intre noi in ultima vreme.
as vrea sa imi tranchilizez inima, sa nu mai simt, si as vrea sa iti iau si tie durerea. insa. din pacate, durerea este cea care ne dechide ochii. noi ca oameni nu suntem atat de dezvoltati incat sa intelegem cum stau lucrurile din prima. din pacate, trebuie sa suferim ca sa invatam o lectie, si, din pacate, asta este singura cale.
vom merge in paralel. Dupa cum mi-a zis cineva, un cuplu merge tinandu-se de mana. merg la acelasi nivel; daca unul dintre ei o ia inainte, celalalt ramane in urma. si da, se ajuta unul pe altul. dar cand trag unul de altul in directii opuse, nu vor ajunge nicaieri.
trebuie sa stie fiecare pe ce drum trebuie sa mearga.
trebuie sa mearga amandoi, de la sine, natural, pe acelasi drum. orice fortare in acest caz duce catre o frustrarem care duce la distantare.
o relatie inseamna fericire.
si iti multuemsc pt ca mi-ai aratat fericire. si nu vreau sa traiesc cu tine decat feiricire. vreau sa uit ca au existat rele. din pacate insa, ne-am facut unul altuia mult prea mult rau.
este momentul sa ne oprim, sa respiram, sa privim, sa ne privim pe sine si sa ne cunoastem.
nu este un capat de drum, este un inceput.
si da, te iubesc. chiar daca nu cum ti-ai dori tu acum.
sper din tot suflrtul ca ai sa intelegi.

To my dear, dear zombie :) ;)

2010-08-12T12:27:00.004+03:00

As life has taught me that friendship is found in the most unexpected places, i have learned to exceed my limits and always look out for new perspectives.
I am thinking of you, my dear friend, SK, thy know who you are and that is more than enough for me.
You have always been such a kind man, smart, outgoing and just amaaaazing :)
so i keep reading your emails sometimes, and some things you wrote echo in my mind.
"Dont be afraid of loneliness. You lived before this relationship...and of course will beyond it. A relationship is not your identity...its only one facet of yourself. Your own well being is in your control....if a situation is no longer positive to your life or another persons life....its good to disengage ourselves from as fully as we can....but also as gently as we can. To simply disengage is not bad. If you find you cannot talk about it...then say so to those who it concerns....if you think you should say something to them...then let them know you will when you can. It will be painful..simple fact...always is. "
i do have so much more to learn from life, and indeed, life is just beginning for me. Its all part of the game. we should now how and when to let go, even though dissapointment and failure, in matters of the heart, are the worse.
But, then again, this is my post to you, thought i'm still thinking if i should share this link.:)) which probably i will. :P
It seems as a matter of fact that zombies have been positively affecting my brains. and thats just fine.
I do hope you succeed in all of your tasks, and i do curse you to go to China faster!
Ill be expecting an invite to Shanghai any time now :)
no, really, why am i writting these things here? Simply because you came in my thoughts, i read one of your first eamils to me, and i did find some strenght.
Thank you for helping me. Thank you for being my friend.
Thank you for being yourself. No matter what shape, form, colour you choose to be in.

And, of course, zombies rock ;)
谢谢你，我的朋友 ( i really hope this translator works fine, cuz i have no idea what i just said) =))))))

cioburi....

2010-08-11T09:46:00.003+03:00

Incerc sa ma departez de mine si sa ma privesc obiectiv.
Incerc sa imi privesc sufletul si mintea, sa imi smulg sentimenete pe care sa le insirui pe o tava in fata mea, pentru ca dupa, cu o penseta, sa le iau pe fiecare in parte spre examinare profunda. Durerea sufleteasca este un lucru extraordinar de interesant. Cum anumite sentimente dau peste cap un circuit perfect functional. Imi vine sa si rad. si apoi sa plang. problema este ca eu nu sunt plangacioasa doar asa de amorul artei. in general plang sau rad, iar cand plang, plang pentru ca am prea mult in suflet si trebuie sa ma exteriorizez cumva. e bine sa poti sa plagi.mai elimini din sare :)
ma rog. nici nu stiu de ce m-am apukat sa scriu. poate ca daca las cuvinetele sa curga o sa ma lamuresc si eu mai bine.
Incerc sa privesc obiectiv lucrurile, desi mi-e greu. Intr-o relatie, iubirea este totul, dar in acelasi timp iubirea trebuie mentinuta prin respect, intelegere, prietenie. nu este usor; usor este sa pierzi complet echilibrul.
Personal caut sa evoluez continuu. nu ma multumesc cu putin si nici nu am s-o fac vreodata. cand iubesc, iubesc cu toata fiinta, fie ca este vorba de iubit sau prieteni. asa am fost, asa sunt, si aa voi fi mereu.
Refuz sa imi pervertesc sentimenetele; refuz sa ma mint. am sa traiesc sincer si real.
Mi-ai oferit 4 ani de vis. Cu tine am invatat ce este iubirea, cu tine am invatat ce este dezamagirea. Tu mi-au oferit primele placeri, tu mi-ai sfasiat inima. Mi-ai fost cel mai bun prieten pentru ca apoi sa ma lasi in uitare. Ceva s-a intamplat cu noi, caci acum nu mai este nimic din ceea ce a fost.
Si mi-am dat seama de un lucru. poate eu sunt motivul. Tu trebuie sa te regasesti, sa-ti intalnesti demonii. Nu te pot forta sa te schimbi in ceea ce imi doresc eu. Oamenii merg pe acelasi drum, dar se intampla sa intalnim rascruci. oricat as vrea sa te trag pe drumul meu, nu mai pot. Pentru ca stiu ca ma iubesti, si stii ca te iubesc, dar nu mai putem continua. am ajuns la rascruce, si stii mai bine decat mine, ca nu te vei schimba decat daca vei simti asta, si nu din exteriorul tau, ci din interior.
Un lucru te rog insa. Nu mai promite lucruri pe care nu le poti indeplini. Nu-ti mai promite tie, nu-ti mai seta limite pentru ca tot sa fi cel care le incalca. Invata sa te respecti pe tine, apoi cauta respectul celor din jur. Invata sa te cunoasti si intelegi pe tine, apoi pe cei din jur. Nu vei putea intelege cu adevarat nici un alt suflet daca nu te intelegi, sau macar incerci sa te intelegi pe tine.
Copilaria este un lucru superb, de vis. Inocenta si puritatea caracteristice unui copil nu se pierd niciodata daca stii sa le pastrezi. nu trebuie sa respingi maturizarea pentru acest lucru. Cheia este amestecul dintre maturizare si copilul din tine: echilibrul peferect, a sti cand sa-i lasi sa iasa la suprafata.
A te maturiza frumos, a creste frumos, a imbatrani frumos.
Timpul nu revine. Clipa trecuta este amintire. zilele trec, trece viata. cum ne trece viata? regretand? eu nu pot trai cu regrete, reprosuri, promisiuni nerespectate, nu mai pot trai pentru amandoi, nu ma mai pot zbate singura. asta pentru ca tu nu vrei sa cresti.
Stii cum se spune, odata ce ai pierdut trenul, nu se mai intoarce. Esti in el, sau astept un altul care nu se stie cand mai vine, sau daca te va duce in acelasi loc.
ma doare sufletul si as urla, si as ramane cu tine o viata daca as stii ca poti intelege tot ce scriu acum. insa stiu ca cel putin acum nu vei intelege.
Mi-ai demonstrat-o zilele acestea, cand te-ai lasat manat de instinctul de adolescent care priveste neputiincios fara sa stie macar sau sa incerce sa ma traga inapoi. Cuvinetele nu imi mai sunt de folos. Promisiuni? am auzit destule. fapte? asta as vrea sa vad dar se pare ca am aobosit sa le astept.
poate vei invata ceva din plecarea mea. poate ca nu.
oricum, un lucru e clar. ai sa fii mereu in inima mea, si vei gasi in mine mereu iubire. no matter what happens

mi-am dat seama ca....

2010-08-03T14:06:00.002+03:00

Mi-am dat seama de curand ca eu scriu aici din an in paste, si mai ales cand sunt suparata, frustrata etc. am stat si mi-am recitit posturile si cu putine exceptii, scrierile mele sunt la fel. de unde am tras concluzia clara ca de ani am aceleasi frustrari si ca, se pare, nu am facut nimic sa le elimin. comoditate, prostie, necunostiinta de cauza, sperante desarte in schimbare... cine mai stie?
un lcuru e cert insa: timpul nu sta pe loc, nu ne asteapta. si ca suntem intr-o continua schimbare. cautam perfectiunea. ce este aceasta? ne oprim vreodata? va fi mereu un mic ceva pe care ti-l vei dori. odata obtinut, vei aspira catre alt ceva. Un alt CEVA. unde se opreste dorinta? cand?
vrem scoala ca sa avem job ca sa brem bani. vrem sala, ca sa avem corpuri frumoase. btw, frumusetea este in ochiul privitorului. asta este cert. dar spiritual de ce sunt atat de putini oameni care vor mai mult? cunoastere de sine, cunoasterea dorintelor, PACEA cu sine. de ce nu isi doresc oamenii decat lucruri materiale?
si mai stiu ceva. nimic ce este frumos nu dureaza o vesnicie. asta este o constatare trista pt mine, destul de dura, si cei care au trait asta stiu la ce ma refer. frumosul este efemer. intodeauna.
cu noi ne nastem, prin viata trecem, devenim urme in existenta celor din jurul nostru, o atingem, o facem sa infloreasca, lasam urma, pentru ca apoi sa disparem usor.
da, si, dragostea. oh ce mama ei de treaba e dragostea??? dragostea, in mare parte e egoism. asa cum zice un prieten bun si vechi, pe care nu l-am mai vazut de luni. "te iubesc atata timp cat ma faci fericit". ce se intampla insa cand dam de greu? ce se intampla cand frustrari apar si egosimul isi arata coltii?? hmm sa nu ii spunem egoism: instinct de conservare, supravietuire. se intampla ca se cam duce totul dracului, pt ca viata nu e numai lapte si miere din pacate. si mai si crestem, alea alea. si daca partenerul nu este gata sa creasca impreuna cu tine, vrei nu vrei, doare ca dracu, ruptura se produce.
Bun, vine intrebarea: se repara? se mai repara? mai trebuie reparata? cand te opresti din nebunia incercarii de a cooase si recoase o sutura care continua sa pocneasca???
care e semnul ca trebuie sa NU mai innoti, si sa te lasi sa ajungi usor la fundul marii? de unde, poate ca da, sau poate ca nu, vei primi un colac de salvare?
Cand se separa drumurile, cand e timpul sa o apuci pe calea ta?
si de ce, de ce trebuie sa doara atat de tare?

Nu mai vreau, si gata!

2010-06-22T13:51:00.003+03:00

Vine un moment in viata fiecaruia in care se intreaba daca a ales drumul bun, daca asta este calea dorita, si, cel mai important, daca este cu adevarat fericit.
fericirea, ca si saracia dealtfel, este relativa. Nu are o definitie clara, se bazeaza pe sentimente subiective. asa si este normal. dar normal ce inseamna? ceea ce este normal pentru mine nu este normal si pentru tine. sau poate ca este.
crestem ca furnicutele cu ideea ca mereu "trebuie" sa alergam pt "ceva". acel ceva imbraca diverse forme si are diferite culori, si evident, este mereu inlocuit de altceva. este o cursa fara sfarsit in care be aflam de mici pentru ca TREBUIE>
carevasazica: trebuie sa mergi la scoala, sa iei capacitatea, eosebit de imp in viata pt ca este premergatoare liceului. muci, flegme, confetii, nervi tesiti. urmeaza liceul. "ai juns aici, bravo, dar acum trebuie sa te gandesti la BAC si facultate; facultatea este cea mai importanta pentru un viitor, ironic spuns, stralucit". trecem si de bac cu si mai mult stress. facultatea are alte mirosuri si in general este cea care naste sperante si aspiratii strivite mai tarziu fara mila. in ziua de azi degeaba faci o facultate daca nu ai un master, iar masterul nu se cheama master daca nu dai o dizertatie. de doctorat nu mai zic nimic pentru ca s-ar putea sa vomit pe tastatura si ma vad "cei de sus".
si treci ca boul si ca scaluvul prin asta ca sa ajungi intr-o multinationa/ambasada/firma in care devii un bou, un sclav, un robot. devii pentru totdeauna, parte integrata a unui sistem de bovine, a societatii de consum. muncesti ca un sclav pe un salariu de kkt ca sa ai si tu "o viata buna". ce inseamna viata buna: sa fac o rata sa imi iau casa si masina, televizor si dvd, mobil si o pereche de conversi. si poate daca am noroc ma duk o saptamana in vacanta pe care o astept un an ca s-o plang restul anului. nu mai pot sa fac nimik pemtru ca ma manaca bancile, dvdurile, televizoarele si alte gadgeturi de care am avut atat de multa nevoie incat mi-am vandut libertatea.

la munca nu te poti imbraca dupa cum simti intrucat exista tinuta business sau cum vrea fiecare angajator. nu poti sa ai amprenta personalitatii tale pentru ca nu te mai incadrezi in limita cerintei.
faci scoli si alergi ca boul ca sa fii sclav si sa tragi la xerox cacaturi. sa rasp cu aceeasi fraza la un telefon la care suna aceeasi boi. dar sunt bine platita. sunt oare atat de bine platita? daca ma raportez la nivelul de cacat de trai in Ro, sunt zeita. dar de ce as face asta? de ce sa nu vreau mai mult si sa ma uit sus, nu jos? de ce sa nu am un job in cadrul caruia chiar sa imi placa ceea ce fac? poate sa fie chiar si mai prost platit. desi, in copilaria mea, daca iti place ceea ce faci, vei fi bun, si banu va veni de la sine.
romanu e nascut sa se chinuie, sa fie biciut. pentru ca romanul se complace si s-a resemnat. romanu nu lupta pentru mai bine, dar da din gura. ofteaza cu gandul la alte lumi, unde, da, va munci mai mult poate decat o face acum, dar va fi si rasplatit pe masura. "de-ar fi asa si la noi...". cunoscut oftat, asa-i??
in concluzie, nu ma resemnez. nu am chef, nu vreau. m-am saturat sa imi sune ceasul dimineata si sa fie cel mai cumplit sentiment. m-am saturat sa numar clipe din viata mea pana cand "scap". m-am saturat sa traiesc numai in weekend si sa vad cu regret zilele saptamanii din anii mei pe pamant in speranta ca vine ziua de vineri mai repede. am 23 de ani si o sa ma trezesc la 43 ca nu am facut altceva decat sa regret trecerea timpului, sa dau bice si sa traiesc in "uichend".

asa ca de astazi, plec in cautarea unui drum mai bun, mai cald, mai vesel. poate reusesc, poate nu. dar macar nu o sa am regretul ca mi-a fost frica sa am viata pe care mi-o doresc. stiu ca inca mai am timp. dealtfel ma intreb cat valoreaza viata mea. timpul meu liber, tineretea?? si poate ca toata lumea ar trebui sa se intrebe cat valoareaza clipa?
chiar... cat valoreaza clipele tale?? :))

ia-ma de mana si priveste-mi sufletul

2010-06-16T09:19:00.002+03:00

Viata presupune un amalgam de sentimente. si bune si rele. nimeni nu a invatat cum se traieste, cat traim, invatam. nici o persoana nu se aseamana cu alta. suntem unici.
cinci ani de zile mi-ai fost, iubit, prieten, frate. dar am crescut impreuna si ne-am schimbat. si am uitat multe. si ne-am lasat dusi de val. si nu concep viata fara tine penntru ca eu sunt tu si tu esti eu. dar atunci cand orgoliile cresc, atunci cand tu ai refuzat sa cresti si ai ramas un copil de 16 ani care face rau intentionat, eu am inceput sa ma indepartez.
o relatie inseamna fericire, bucurie, liniste. ceea ce am trait noi in ultima vreme, chiar daca ne iubim, nu este asta.
si as vrea sincer sa pot sa nu mai simt nimic. sa fiu la fel de nepasatoare cum esti tu cand vrei. si as vrea sa imi smulg inima si s-o arunc cainilor, pentru ca am sentimentul inutilitatii ei. pentru ca la ce bun sa ai inima daca nu face altceva decat sa te raneasca si sa te traga inapoi?
pentru ca desi nu mai formam oficial un cuplu, sau cum vrei sa numesti ceea ce s-a intamplat, inca sper ca ai sa-ti dai seama ce pierdem. ce pierzi. inca sper ca am sa trezesc barbatul din tine care sa inceapa usor sa copleasca acest baietel. nu ma intelege gresit. eu sunt un copil. si stii bine. dar exista momentul in viata in care realizezi ca trebuia ca acest copil din tine sa iasa cand trebuie. si ca in alte cazuri maturitatea trebuie sa existe.
rabdare, intelegere, respect, dragoste, empatie. fii plasa mea de siguranta si fa-ma sa am incredere in tine din nou. incearca sa te cunosti si sa vezi exact in tine. priveste=te in oglinda si privesti dincolo de aspect. ce vezi?
esti sau nu gata sa infrunti viata si sa lupti?
rautatile de copil nu-si mai au locul. actiuni de genul ma pun in cur si plang si nu mai merg nu-si au locul. pentru mine cel putin este sufcient. 4 ani de dragoste adevarata si sincera nu se sting printr-un an prost, haotic, abordat gresit. aceste este momentul in care vreau ca tu sa te privesti, sa te regasesti. nu pentru mine, ci pentru tine. daca o vei face cu adevarat pentru tine, o voi simti si eu.
pentru ca o relatie nu ne defineste, ci ne intregeste.
si pentru ca durerea din inima nu se poate elimina. pentru ca o inima nu se poate smulge din piept. de ce sa plec daca te iubesc? gandeste-te bine, caci pot pleca. am sa plec si am sa mor in intuneric dorindu-mi sa nu mai am inima. am sa plec intr-o viata in care am s-o iau singura de la capat.
locul meu este langa tine inca din clipa in care mi-ai pus un inel pe deget si mi-ai promis vesnicia. dar nu mai pot lupta singura. de aceea ti l-am returnat. si poate ca da, poate ca nu, ai sa mi-l dai cand vei fi tu gata si sigur ca imi poti oferi sentimanetal vorbind ceea ce imi doresc, ceea de ce am eu nevoie. si stii bine ce imi doresc. imi doresc un barbat, care sa ma protejeze si sa ma iubeasca. sa ma poata lua in palme. sa inchid ochii si sa simt ca sunt in siguranta. sa radem, sa ne jucam. sa ne iubim, sa ne respectam. si citim, sa criticam, sa calatorim si sa alergam desculti.
este clipa in care trebuie sa ma privesti ca pe femeia de langa tine, iubita ta, nu ca pe cea care trebuie sa stea numai dupa tine, un soi de mama.
cunoaste-ma din nou, ia-ma de mana si suflet si vezi cine sunt. am crescut.
poti face asta? daca vrei, poti. pentru ca nu exista nu pot. pentru ca daca iubesti, misti munti.
si eu da, te iubesc.

Mihai :)

2010-05-20T10:44:00.002+03:00

Da. Nu scriu pentru ca nu pot. Nu am corenta, nu am imaginatie si as scrie mereu despre aceleasi lucruri. Dar ador sa citesc. si din cand in cand, vezi cazul de fata, mai pacan tastele de dragul de a insirui cuvinte. Imi place dimineata asta. Nu am chef de munca, iar pt prima data in ceva vreme nu imi pasa. Beau cafea tare si tocmai am citit un blog. Si cat mi-a placut. Ador oamenii sinceri, ii iubesc chiar daca nu el cunosc chipul, nu le-am intalnit niciodata privirea. Da, anumite lucruri se simt. Si imi pare bine ca te-am gasit Mihai, esti un tip deosebit. Mi-ar placea sa stau la povesti si vin cu tine intr-o cafenea. Esti omul care are ce spune, nu se ascunde dupa deget si, imi pare mie, nu mananca rahat. Astept cu interes postarile tale.
Sa ai o zi frumoasa :)

True meaning of words in pictures

2010-04-12T09:28:00.018+03:00

Pain...

Lonelyness....

Respect....

Patience....

Music.....

Distance

Innocence

Saving lives

Despair....

LOVE

Divine

The part...

Compassion

Best friend

friendship

If We All Cry at the Same Time Tonight

2010-04-08T10:36:00.000+03:00

"Not in grief upon a passing, but to cry out together, to start change around the world.
These poignant words were sang by a true humanitarian, who gave selflessly and tirelessly during the nearly 5 decades worth of his musical career. Michael Jackson gave millions of dollars to try to change things that were wrong in the world, he donated and dedicated countless hours helping children, raised public awareness on environmental and animal cruelty, bringing peace into the world, and he started with the Man in the Mirror, the same thing that we should all strive to do

On June 25th, 2009 the world lost it's biggest supporter of good causes. It has been said that when someone dies, their light is snuffed out, however if we continue to make a difference in the world, the way that Michael would have, then his light will continue to shine for eternity. In order to keep the dreams and ideas Michael had alive, on the 25th of June 2010 we will be holding the first annual worldwide simultaneous candlelight vigil in his honor. Come rain or shine everyone will stand vigil while Michael Jackson's song "Cry" plays. The more people who become involved the bigger the message to keep his visions alive, and the bigger we can continue to make Michael's light shine on.
How to get involved
If you are interested in getting involved please find the link to the left entitled "Information" You can either become an Ambassador for your city, or see if your city already has an Ambassador and it listed here at the website. Please make sure you READ all the information. Also please make sure that you are committed to being an Ambassador. People from your local area will depend upon reaching you via email to find out details about the event.. The first place you want to click on is "Information" to find out who, when, where, what, why, and then "find my city" to see if your city / country is listed. "
http://www.mjworldcry.com/

azi...

2010-03-23T06:50:00.002+02:00

azi am inceput ziua cu ploaie, cafea si facebook. rasfoind prin profilele oamenilor mei :), am descorperit urmatorul post pe pagina Monicai, (http://www.facebook.com/profile.php?v=feed&story_fbid=1382528050685&id=1456491970#!/note.php?note_id=411020440802&id=1456491970&ref=mf ), pe care doresc sa il impartatsesc. Toouche!

" Ucidem zile intregi, cu goana noastra descreierata dupa weekend-uri, vacante si Revelioane. Alungam timp din propria viata ca sa ajungem mai repede in weekend, sa vina primavara, sa luam salariul, sa treaca tusea si cosul din frunte, sa se astampere copiii, sa invete catelul sa faca pipi afara… De zeci de ori pe zi mintea noastra toarce un pacat autodistructiv: sa treaca si asta, sa vina mai repede clipa cand…
…Cand murim, de fapt…
Abia asteptam sa treaca timpul, apoi, dupa ce anii se usuca si pica, ne intrebam sablonard unde naiba s-au dus. Miorlaim in permanenta ca timpul trece prea repede, apoi, in clipa urmatoare si-n alte o mie de clipe, ne rugam sa treaca timpul mai repede - ca sa inceteze ploaia, sa ni se intoarca iubitul, sa slabim, sa nastem, sa terminam facultatea...
Stiu, tragem zilnic de boccelele plictisului, ale jobului, ale parului electrizat, ale iubitului ratacitor, ale fripturii prea tari, ale iernii lungi, ale PMS-ului, ale traficului… Toate astea trebuie usuite, zburatacite, afurisite. Sa plece, sa dispara, sa inceteze! Dar,odata cu ele, se scurge in sifonul chiuvetei timp din viata noastra. Orele noastre, anotimpurile noastre…
Cati dintre noi nu se trezesc luni tanjind dupa weekend? Cati dintre noi nu dau pinteni vietii pentru a alerga mai repede?
Weekend-urile sunt intotdeauna un joc de ruleta. De cate ori nu ti le doresti speciale si romantice si le primesti rutiniere, solitare, plictisitoare?
Am avut multe zile de luni mai frumoase decat zilele de sambata. Cu toate astea, ingrata si superficiala in a-mi judeca sufletul, am continuat sa urasc zilele de luni.
Weekend-urile nu-si merita dragostea mea neconditionata; m-au lasat de prea multe ori plansa, deceptionata, cu asteptarile facute ghem in stomac. Rochii pe care le-am pregatit toata saptamana au ramas atarnate dramatic pe cate-un spatar de scaun, singurul martor al iubirilor fragile. Weekend-urile dupa care tanjim intreaga saptamina, cu zvarcoliri de anticipatii placute, sfarsesc uneori prin a ne rade-n nas.
Weekend-urile s-au tradus, de foarte multe ori, prin telefoane care nu suna, vesti intepenite pe drum, vorbe asteptate degeaba, caderi in abisul iluziilor mele.
Prin petreceri pe care le-am asteptat sase zile si le-am ratat intr-a saptea.
Prin saruturi pe care le-am asteptat de luni pana vineri, iar sambata au venit, dar pe obraz.
Prin “te iubesc”-ul pe care l-am asteptat ani si care a venit intr-o duminica, deghizat intr-un “tin foarte mult la tine”. Ulterior, m-am prefacut ca a fost, totusi, un “te iubesc”.
Daca la asfintit de viata ai putea edita trairile tale in asa fel incat sa comprimi, intr-o inregistrare unica, numai ce-a meritat trait, ai avea un soc si te-ai sinucide inainte ca soarta sa aiba aceasta onoare. Ai constata ca, din 75 de ani, ai trait cu adevarat, intens si frumos, vreo trei. Pe restul, i-ai asteptat nerabdator sa treaca."

si cu asta, Monica a zis tot

o zi de cacat, ce mai!

2010-03-04T10:58:00.003+02:00

cateodata ma pufneste rasul cand ma/ne vad. unde am ajuns cu totii? nu mai traim, nu ne mai vedem, nu ne mai cunoastem. ce trist. cine ar fi crezut ca dupa atatia ani ne vom orienta catre cele 4 zari?
am crescut, suntem oameni mari acum, domle'. nu mai avem timp de prostii, de umblat teleleu, de ras. ne dam peste nas acum, sa demonstram cat de destepti suntem. oral sau scris. cine ar fi crezut ca tocmai noi vom fi uitat sa fim copii?
sa-mi analizez viata.... mi-e frica. muncesc ca nebuna si imi place, dar as vrea sa mai si dorm. si pentru ce muncesc ca nebuna? pentru bani. bun. so far so good. si banii unde se duc? pe datorii si facturi. deci nu ma bucur personal de ei. si atunci de ce dracului sa mai muncesc? de ce sa nu imi iau campii si sa ma duc unde vad cu ochii? de ce sa stau inchisa intr-un buncar pentru ca mai tarziu sa alerg pe la diversi oameni cu diferite polite? de ce nu doar sa dorm si sa traiesc? de ce sa imi pese de vechii "prieteni" pentru care nici nu mai exist? intrebarea existentei mele.
Ma mai gandesc uneori cu drag la liceu, la cat de fericita eram (si nu vedeam asta). aveam tot ce imi trebuia. aveam valul fericirii pste ochi, clipele in care crezi ca gasca si prietenia nu vor disparea niciodata, clipele in care crezi ca esti vesnic tanar, invincibil :) ce frumos era. saptamana trecuta mi-a zis un nene "tanti" intr-un supermarket. ingrozitor. nu ma intelege gresit, nu e vorba de faptul ca m-am simtit jignita ca si muiere in floarea tineretii, cum sunt majoritaea doamnelor care se vor domnisoare si nu-si spun varsta, de parca nu s-ar vedea kilele de riduri de pe fetele lor umplute cu tone de fond de ten. am 23 de ani, insa ma credeam la 17. ma credeam copil... timpul trece si devin o tanti. nu vreau sa devin tanti. de aceea refuz sa devin inru totul ca VOI, roboteii mei dragi. voi aspira mereu mai sus si am sa v-o sopun mereu verde in fata: majoritatea sunteti niste ipocriti :))) si va credeti mai destepti de cat sunteti. lol am o colega la birou care nu face mare lucru. in mare este secretara, dar nu mai este politically correct sa spunem "secretara" asa ca o vom numi assistent manager. femeia face secretariat. nici eu nu fac aici un mare cacat. :)))) in cel de-al doilea job sunt un cacat de receptionera. dar in rahat, receptionera pe 2700 ron salariu in mana. de asta o fac. dar nu ma dau rotunda ca ce mare cacat si sula sunt eu aici. pardon, sa revenim. dna assistant manager face treaba gen telefoane, intalniri, numai ca le face, ce-i drept, de unde si valoarea indisputabila, in engleza si franceza. si ma cheama azi sa imi arate cum se perie si distribuie o casuta de email generala. mare rahat nu este, trebuie doar sa iti formezi mana in a sti care unde merge si care email este sters. pfoaaaaa! nu vrei sa stii cata filosofia si polologhia, si imi explica de parca era rocket science. mare mare mare lucru.
daca nu as avea nevoie de foarte, al dracului de multi bani ce bine si dulce as duce-o. o viata de artist. cam asa ceva. dar niciodata socoteala de acasa nu se pupa cu cea din targ, si din pacate, am ajuns sa spun, in aceste vremuri de nemaivazuta si nemaipomenita criza, "slava cerului ca am ce munci, si slava cerului ca sunt bine platita". chiar asa, numai in Ro munca nu este valorizata si sclavia legala, in conditiile in care munca raportata la calitate este VALORIFICATA corespunzator. am ajuns sa fim sclavi si sa ne bucuram ca putem, Unii din noi, dupa munca si .... rasplata. cam de asta imi vine mie sa vomit zilnic. "moaaa frate, 2700 ron pe luna.... WOOW!" Fratiloooor!!! de abea se traieste decent si cu aia. nu este normal sa avem astfel de asteptari....

trist si aici inchei ca am treaba

fara cuvinte... imaginea vorbeste de la sine...

2010-02-26T10:19:00.000+02:00

cel mai frumos cadou de craciun

2009-12-28T11:20:00.003+02:00

craciunul acesta mi-a adus cel mai frumos cadou: casa in care ne-am dorit atat de mult sa locuim. nu a fost usor, dar ce farmec au lucrurile pe care le primesti pe nimic? 2 saptamani am tras ca nebunii, nu am stiut decat munca si acasa, acasa unde am dat de zugraveli, gresii, prize arse, munti de moloz, etc. dar spun din tot sufletul ca a meritat. joi, de ajun, am terminat cu tot ce era de facut: de la aranjamente interioare la curatenia mirifica de craciun care mi-a mancat ficatii. dar senzatiile pe care le ai in cuibusorul tau sunt de neegalat. fara stress, fara alte persoane care sa urle sau sa dea indicatii.evident, este mult mai dificil pentru ca trebuie sa gatesti, sa faci curat, si ca niciodata, m-am crizat cand s-a varsat un pahar pe covorul cel nou, sau cand un amic a calcat din ditamai prajitura pe care a imprastiat-o peste tot :))). dar asta mi-am dorit, un loc unde sa imi pot chema pritenii la o vorba, un loc al meu.
casa nu a venit singura, a venit cu Izzie, noul nostru pui de catel adoptat, in varsta de numai 5 saptamani, care ne-a dat si ne da din ce in ce mai mult de lucru.
sarbatorile au fost calde, am impodobit bradul, a mirosit a mancare facuta de Bogdan,a venit pana si Mos Craciun in carne si oase, pentru Sofie, fetita prietenei mele. Miki a veit cu catelusa ei, iar casa a fost cu adevarat vie si calda. genial de frumos. a lipsit ninsoarea de zilele trecute, dar sa nu cerem atat de mult.
astazi sunt libera si ma bucur de casa, chiar daca ma asteapta un munte de vase in bucatarie, sunt in faza in care imi face placere sa trebaluiesc.
m a bucur pentru ca desi nu am apucat sa punem parchet sau sa investim si mai multi bani in mobila, si alte utlitati din casa, avem exact cat ne trebuie, casa este calda, primitoare si tinereasca, cu o personalitate proprie. nu ca ma laud, insa asta au spus cei care ne-au vizitat. simpla, calda si tinereasca.
cel mai frumos cadou de craciun, o casa calda, un catel vesel,un iubit perfect, parinti darnici si draguti (de data asta!! :)) ),si multi prieteni si vin fiert.
pot spune cu mana pe inima ca visele devin realitate, numai sa iti doresti cu adevarat si sa tragi cu dintii. cu putina ambitie le rezolvam pe toate!!
Sarbatori fericite!!!
Mai jos o poza cu bijuteria de Craciun, Izzie

top 10 perle Vanghelie :)))

2009-12-08T09:27:00.001+02:00

* 1. Nu exista fiinta umana, fie ca locuieste in Africa, in Asia sau in Rahova, care sa nu fi vazut un film, sa nu fi rupt o floare, o fata sau un baiat, dupa cazul care este fiecare.

* 2. Numai cine nu lucreaza nu poate sa i se impute ca poate sa fie si mici greseli, dar nu astea.

* 3. De cand ma stiu eu copil, ma urcam in pom si mancam corcodusi.

* 4. Cine nu are loc de mine… nu ma intereseaza… sa se inghesuieste!

* 5. Acel tanar care s-a transformat in 300 este vorba de unul singur.

* 6. Soarta mea a fost hotarata de destin.

* 7. Vocea mea se va face auzita oriunde. Si pe sub apa.

* 8. Sunt oameni tineri, oameni care sunt prezenti aici in fata si pe care vreau sa le multumesc.

* 9. In ultimii cinci ani este anormal sa mergem cu masinile si cu transportul in comun care mergem.

* 10. Deci prezenta mea e datorita starii Bucurestiului in care ne aflam.

* 11..M-am saturat sa facem dosare noi lor si noi noua.

* 12. Tre sa vedem cum putem sa rezolvam o parte din problemele romanilor si nu cu asemenea formule de a spune ce tre sa invete romanii si unde gasesc pe goagal, gagal cum, gugal gagal gulgal asa. Unde gasim papadia unde gasim nu stiu ce si unde ne interesam de Herodot.

i do miss you so much....

2009-12-07T22:38:00.004+02:00

adorabil

2009-12-05T15:31:00.000+02:00

de ras :))

2009-12-05T01:01:00.000+02:00

trebuia sa postez asta :)))

O pereche tanara joaca golf. La o lovitura data de ea, mingea de golf sparge geamul unei case alaturata terenului de golf... Geamul se faramiteaza in mii de bucati...
Tinerii constienti de greseala lor se duc imediat sa comunice proprietarului...Suna la usa , dar nu raspunde nimeni. Atunci, ei intra in casa prin usa deschisa a terasei si vad langa geamul spart si o carafa sparta... Langa carafa sta un barbat bine cu un turban pe cap.
- Dumneavoastra sunteti proprietarul? intreaba sotul.
Barbatul ii priveste pe tineri nedumerit si dupa un timp raspunde ironic:
-Nu, eu am fost inchis 1000 de ani in aceasta carafa, dar cineva a spart geamul si carafa, cu o minge de golf si m-a eliberat.
La aceste cuvinte, sotului i s-a iluminat privirea, spunand:
- Asa deci, dumneavoastra sunteti spiritul din carafa?
- Corect, eu va indeplinesc doua dorinte voua si o a treia pentru mine.
- OK! se gandeste sotul si spune imediat prima dorinta:
- Super, deci eu vreau un salariu lunar de 1.000.000 dolari, neimpozabil.
Spiritul raspunde:
- S-a indeplinit! Si care ar fi a doua dorinta?
- Totdeauna sa avem cele mai bune mancaruri si bauturi fine, sa nu ne lipseasca nimic din casa!!
- Considerati si aceasta dorinta indeplinita... Si acuma dorinta mea, spune spiritul:
- De 1000 de ani nu am mai vazut o fiinta feminina. Deci, doresc sa ma culc cu nevasta ta.
Tinerii se supun si dupa cateva minute spiritul si femeia sunt in puternica activitate, timp in care sotul s-a intors pe terenul de golf si isi continua partida...
- Cati ani are sotul tau? o intreaba spiritul pe tanara femeie.
- 37! raspunde sotia, gafaind.
- Ciudat... la varsta lui mai crede in spirite?

sursa http://www.mjromania.ro/forum/viewtopic.php?f=22&t=86&start=45

Futevant, presedinte!?

2009-12-02T22:36:00.001+02:00

Dupa ce-a scris celebrul pamflet "Baroane!" la adresa lui Adrian
Nastase, in 2004, Mircea Cartarescu pare sa revina! De aceasta
data, din motive subintelese, doar pe net:

Auzisem in copilaria petrecuta la tara despre comportamentul straniu al unui mic uliu soricar: cica zboara ce zboara si numai deodata ce se-opreste-n aer ca prostanacu’ si mimeaza c-ar face dragoste cu vreo vietate nevazuta. Si da din aripi, si se opinteste, pana oboseste! Apoi, multumit, pleaca mai departe la vanatoarea sa de soricei. Taranii, pisicheri si cu un acut simt al observatiei, l-au numit ”Futevant”.
Acum, daca vad si aud ce se petrece la alegerile prezidentiale pentru turul al doilea, am un acut sentiment de deja vu: Futevant a revenit ON AIR, dupa ce-a mimat ca nu mai face amor cu vietatea rosie numita Iliescu. Astfel, il vei surprinde pe Futevant cum zboara de colo-colo prin tara, agitandu-se precum rapitoarele cu ochii rosii, dar, fiinta mimetica, pretinde c-ar fi invatat sa dea din aripi si din cioc, ba la stanga, ba la dreapta, precum a vazut el ca da bine la candidatii americani.
”Futevant, garantat Vanghelie” poti citi cu mandrie pe afisele de campanie. Sau il vei descoperi pe Futevant cum mustaceste un zambet plin de sine inconjurat din umbra de strasnice rapitoare ceresti si pamantesti precum: Voiculescu, Nastase, Iliescu, Hrebenciuc & co. intonand lozinca ”Invingem impreuna!”. Nimeni dintre papagalii si celelalte pasari mici ale politichiei romanesti nu se-ntreaba cum se poate sa-nvingi alaturi de marii pradatori, cand Futevant nu stie sa prinda decat soricei de camp?!
Spre bucuria babutelor si a batraneilor amarati, naraviti la vanghelioane si la micul & berea serbarilor campenesti, Futevant are totusi planuri magnifice pentru tara. Abia isi falfaie aripile la cativa metri de pamant, dar viseaza sa zboare in cosmosul mioritic. Promite cate 25.000 euro fiecarui fiu risipitor, caci, ajuns in fruntea bucatelor, va ciordi inmiit impreuna cu haita de rapitoare mari, iar gura nu-l doare. Se fofileaza pe sest la Moscova ca sa–si aduca ofrandele catre Marele Uliu de la Rasarit, doar-doar isi va asigura scaunul prezidential. Se da apoi de trei ori peste cap – mai mimeaza unul din actele care i-au dat renumele – si iute face niscaiva poze la Bucuresti cu vicepresedintele SUA, timp in care americanu’, al dreacu’, tocmai ii spune taios ca Washingtonul nu se baga in miuta noastra mica (amanunt pe care televiziunile mogulilor nu l-au dezvaluit).

Dar cea mai buna si mai viteaza fapta izbutita de Futevant este, conform propriei declaratii, aceea ca nu si-a dat soacra afara din casa! Era si normal, caci pe numele acesteia figureaza, se zice, conturi grase – prietenii, liliecii din subteranele de partid, stiu de ce.
Idealul lui de moralitate este insusi Patriarhul Bisericii Ortodoxe, marturiseste. Inexplicabil insa, Futevant prefera sa-nhate lumina de Paste taman de la Teodosie Spagoveanul, cu ocazia bairamului pe care ierarhul cercetat de DNA (pentru luare de mita si multe alte manarii) il face anual pe malul marii. Aici, tre’ sa recunoastem, nu avea loc de-ntors: Iliescu, patriarhul linistii fata cu coruptia, brat la brat cu Nastase, prim-ministrul spagii endemice, i l-au predat pe Teodosie Spagoveanul cu proces verbal lui Futevant pentru vesnica lor primenire – martor le este Mazare, dumnezeul afacerilor dobrogene. A se cerceta in Evanghelia Rusinii Analistilor, versetele dupa Bogdan Chirieac si Sorin Rosca Stanescu.
Acum un an, cand Futevant a mers cu metroul pentru a doua oara in viata sa de baiat ”umil” din Primaverii, am trait cu totii un moment emotionant, mai ales ca prostanacul a luat trenul in sens invers destinatiei. Tot asa vrea sa duca Romania in sens invers acelor de ceasornic ale istoriei, spre stepele oligarhilor & mogulilor campioni la testele de afacereza pe spinarea noastra. Baiat de general de Securitate, cum stie toata lumea, Futevant ramane fidel celor cativa ani de-acasa ai Scolii de la Baneasa.
Adept al modelului Adrian Nastase, care vorbeste despre existenta a doua Romanii: una, cea a celor ce-l voteaza pe el, reprezentantul oligarhilor-mogulilor-Moscovei-cartelului coruptilor, si cealalta care NU ii voteaza, Futevant aspira inocent la Cotroceni. De aceea este-n toate cele ce se vad si-n cele ce nu se vad pe televiziunile mogulilor. Astfel incat sunt incredintat ca Futevant va avea o binemeritata sansa ca, intr-una din escapadele ON AIR ale acestor zile, sa-nvete a silabisi la randul sau slagarul urmatorilor cinci ani: ”Mircea Geoana nici nu stii/ Cat de mic incepi sa fii!”. Dar asta este previzibil, caci orice roman de bun-simt nu va vota acest personaj dubios. Numai ca Futevant s-ar putea sa descopere curand - la putina vreme dupa ce va da cu capu-n usa inchisa-n nas de capitanul de nava de la Cotroceni - ce inseamna sa fii halit cu fulgi cu tot de adevaratii lideri ai PSD, marii rapitori profesionisti, care l-au bagat in fata.
Iata de ce mi-e mila de baiatul asta asexuat care MIMEAZA barbatia politica si se viseaza presedintele romanilor. Daca se va destepta vreodata din visul sau de prostanac impins intr-un joc care-l depaseste, va trebui sa ne-arate intai cum se ia la tranta, barbateste, cu Iliescu, Hrenbenciuc, Nastase, Vanghelie, Voiculescu & co. Si-apoi, peste cinci ani, vom mai vedea...

Arcasul lui Stefan

sa zicem ca am zis

2009-10-01T15:05:00.002+03:00

postare fara noima. sunet de taste degeaba. nu mai pot, nu mai vreau. pentru ce? m-am saturat de aceeasi oameni egoisti. m-am saturat ca eu sa vreau si voi sa nu vreti. nu ma mai agat in trecut. gasesc suflete noi acum. sunteti liberi sa faceti ce vreti, cand vreti. sunteti liberi sa va uitati prietenii. la urma urmei... ce inseamna un prieten? daca ati sti nu am fi ajuns aici.
deci, fantome ale trecutului, nu sunteti mai mult de atat pt mine.... fantome ce prind contur din cand in cand.
sunt alta acum. ce am.... ce am, am. ce am, pot pierde; ce am, pretuiesc. ce am, pot avea pentru vecie. ce nu am.... nu am...
numai eu stiu ce am vrut sa spun aici... dont try to understand me... cuz ur words are not enough.

this is it

2009-09-09T13:21:00.000+03:00

„This is it”, filmul documentar care contine repetitiile pe care Michael Jackson le-a realizat cu doar cateva zile inaintea decesului, va ajunge in cinematografele din Romania pe 30 octombrie. Afisul oficial al productiei a fost deja realizat si vi-l prezentam in premiera.

„This is it” va rula doar 2 saptamani in cinematografe iar biletele vor fi puse in vanzare cu 2 sau 3 saptamani inaintea premierei (inca nu s-a stabilit o data exacta). Filmul va contine secvente 3D astfel ca va fi proiectat in sali de cinema care sunt dotate cu astfel de tehnologie.

sursa: http://www.agentiadepresamondena.com/

may you rest in peace...

2009-09-04T10:01:00.001+03:00

Michael Jackson, ultimul show!

StirileProTV.ro

hail....

2009-09-03T21:01:00.001+03:00

the best commercial ever ;)

2009-09-03T20:41:00.001+03:00

flashmob bucharest 29 august 2009

2009-08-31T21:51:00.002+03:00

His music will live forever!

hehe in plazza ma vad si eu mik acolo :)

love u MJ! u're always in my heart!

da, ne plac baietii rai :)

2009-08-14T13:12:00.002+03:00

in dimineata asta de vineri stau si nu fac nimic la munca. nu pentru ca nu vreau, ci pentru ca nimeni nu are chef sa isi imparta din sarcini. utopic, nu imi place chestia asta intrucat sunt o persoana activa, careia nu ii place sa stea degeaba. vin de la 9 la munk, sunt punctuala pentru ca asta mi-e firea, si stau degeaba. asta pt ca mai tarziu lumea sa isi dea seama de volumul imens de munk si sa ma impovareze la maxim. asta e. sa-i spunem lipsa de profesionalism.
stau de vba pe mess cu Miki (http://hi5.com/friend/profile/displayJournal.do?viewself=true&ownerId=25507798), o tipa pe care am cunoscut-o prin intermediul comunitatii MJ romania si ma bucur nespus. dau click pe statusul ei si vad un articol despre "de ce ne plac baietii rai"....

"Venind spre zilele noastre, ezitarile si pendularile feminine au ramas, desi imbracate in alte haine si purtand alti pantofi, aceleasi. Carrie Bradshaw ne-a scos din minti cu obsesia ei pentru un las, dar misterios Mr. Big. Desigur, in carti si filme, povestile se incheie cu clopote de nunta si pahare de sampanie incrucisate.
Cand ne intalnim, ne prinde noaptea discutand despre ei. Sangele se infierbanta si pulsul creste in ritmul cestilor de cafea golite si umplute cu mucuri de tigara. Baietii rai ne atrag asa cum moliile se indreapta oarbe, de fiecare data, catre becul incins. Ne ard aripile, dar ne intoarcem mereu. Pentru ca ei stiu sa ne tranteasca in pat ca nimeni altii. Pentru ca bratele lor ne inving bratele si uneori o astfel de infrangere e tot ce ne trebuie. Pentru ca imbratisarea lor, desi doare, e vie si o preferam alteia care ne lasa intregi. Pentru ca ne place sa ne aranjam oasele la loc, dupa ce ei au iesit din viata noastra.
Feministele vor protesta. Imi vor spune ca sunt o sclava, ca nu m-am eliberat, ca n-am inteles ca merit respect. Ca sunt o victima care se indragosteste de calau. Sindromul asta poarta un nume. Poate ca asa e. Sau poate ca pun, mai presus de respect, o anumita vrie, o anumita betie. Pe care numai baietii rai sunt in stare sa mi-o inoculeze, sa-mi otraveasca sangele cu ea.
Baietii rai stiu sa apuce cu mainile tot ce e bun. Baietii buni asteapta sa li se intample. Baietii rai nu cersesc dragoste, ci si-o reclama ca si cum ar fi dreptul lor inalienabil. Baietii buni ne fac clatite, baietii rai o apuca pe carari nebanuite si ne tarasc dupa ei. Baietii buni ne plimba cu caleasca, dar cei rai ne imping spre bungee jumping si spre cel mai infricosator roller-coaster.
De ce ne plac baietii rai? Pentru ca ne duc acolo unde nu am avea curajul sa mergem singure. Uitam intr-o clipita tot ce ne-au invatat mama, revistele de femei si Oana Cuzino. In caz ca a ascultat-o cineva vreodata. Pentru ca in spatele aspectului "polisat", "lustruit" de femeie a vremurilor noastre, sexul nostru e nemachiat, neajustat, necosmetizat de toate artificiile.
Pe fruntea baietilor rai, scrie mare "tendinte sinucigase". Si ce se asorteaza mai bine cu erosul decat insusi thanatosul? Pentru ca, inconstient, speram intr-o extinctie in doi. In timp ce baietii buni promit viata, baietii rai aduc moarte. Dar o moarte extatica, spectaculoasa. Ceea ce nu intelegem noi este ca baietii rai mor singuri. Nu vom apuca sa-i tinem in brate in ultimele lor clipe. Nu vom fi aruncati in acelasi mormant, nu vom face ultimul drum impreuna. Pentru ca baietii rai sunt lupi singuratici, iar noi suntem niste pasagere prin viata lor, nimic mai mult.
Si tocmai vulnerabilitatea lor, pe care o ghicim, insa la care nu vom avea niciodata acces, ne inmoaie platosa si ne face sa ne debarasam de ea ca de o pereche de cizme pe care le-am cumparat intr-un moment de neatentie, pentru ca, odata ajunse acasa, sa ne devina perfect indiferente si sa le ascundem intr-o debara. Apoi, asa cum v-am spus deja, ne aranjam oasele la loc.
Baietii buni nu trebuie sa dispere. Probabil cu ei vom merge la altar. Lor le vom purta pruncii. Asta dupa ce nu vom mai avea nimic de aranjat, nimic de rupt si ne vom multumi cu clatite, botosei si "pupici" pe frunte seara.
si afirm cu strictete: da, ne plac baietii rai. cu riscul de a suna dubios, femeia trebuie biciuita. da... hai sa dam lucrurile pe fata: baiatul care te-a luat usor de mana, care ti-a adus flori, care s-a sfiit sa te sarute.... a fost "prea bleg". mereu. ne place aventura, ne place ca barbatul de langa noi sa stie ce vrea, unde vrea, cand vrea si sa isi revendice premiul. premiul fiind noi.
putine din noi reusim sa imbalnzim baiatul rau. dar oare asta este? ramane sa vedem si sa traim.
insa, fara ezitare, ne plac baietii rai.

OFFICIAL DANCE TRIBUTE MJJ BUCHAREST 2009

2009-08-10T13:29:00.001+03:00

filmuletul oficial al comutatii MJRomania.
www.mjromania.ro

Michael Jackson Tribute Dance Bucharest, 08.08.2009

2009-08-09T15:59:00.013+03:00

procesez si videoul cu dansul in sine; pana una alta, finalul:

si Tineretului, unde a iesit cel mai bine:

si la mai mare!

TNB finally, desi neprocesat

Mj's drawings

2009-08-02T14:08:00.018+03:00

"u're fighting for your life inside a killer thriller tonight..."
Paul Mcarthney and MJ: the girl is mine ;)

Autoportret :))

Have you seen my childhood?
E clar ca Mickey is BAD!
Prince sau Peter Pann

Charlie Chaplin...

childhood - before you judge me.... try hard to love me

2009-07-29T23:42:00.002+03:00

Michael Jackson este tatal biologic al copiilor!

2009-07-19T23:54:00.001+03:00

"Michael este tatal biologic al copiilor sai!" VEZI VIDEO!

StirileProTV.ro

Nu ca ar fi existat dubii in ceea ce ma priveste!
respect autorului! Geeniaaal
RIP MJJ

money ;)

2009-07-17T15:50:00.009+03:00

Money.
Money...
Lie for it
Spy for it
Kill for it
Die for it
So you call it trust
But I say it's just
In the devil's game
Of greed and lust
They don't care
They'd do me for the money
They don't care
They use me for the money
So you go to church
Read the Holy word
In the scheme of life
It's all absurd
They don't care
They'd kill for the money
Do or dare
The thrill for the money
You're saluting the flag
Your country trusts you
Now you're wearing a badge
You're called the "Just Few"
And you're fighting the wars
A soldier must do
I'll never betray or deceive you my friend but... If you show me the cash Then I will take it If you tell me to cry Then I will fake it If you give me a hand Then I will shake it You'll do anything for money...
Anything
Anything
Anything for money
Would lie for you
Would die for you
Even sell my soul to the devil
Anything
Anything
Anything for money
Would lie for you
Would die for you
Even sell my soul to the devil
Insurance?
Where do your loyalties lie? Is that your alibi? I don't think so You don't care You'd do her for the money
Say it's fair
You sue her for the money
Want your pot of gold
Need the Midas touch
Bet you sell your soul Cuz your God is such
You don't careYou kill for the money
Do or dareThe thrill for the money
Are you infected with the same disease
Of lust, gluttoney and greed?
Then watch the ones With the biggest smiles The idle jabbers...Cuz they're the backstabbers
If you know it's a lie
Then you will swear it
If you give it with guilt
Then you will bear it
If it's taking a chance
Then you will dare it
You'll do anything for money...
Anything
Anything
Anything for money
Would lie for you
Would die for you
Even sell my soul to the devil
Anything
Anything
Anything for money
Would lie for you
Would die for you
Even sell my soul to the devil
Anything
Anything
Anything for money
Would lie for you
Would die for you
Even sell my soul to the devil
Anything
Anything
Anything for money
Would lie for you
Would die for you
Even sell my soul to the devil
You say you wouldn't do it
For all the money in the world
I don't think soIf you show me the man
Then I will sell him
If you ask me to lie
Then I will tell him
If you're dealing with God
Then you will hell him
You'll do anything for money
Anything
Anything
Anything for money
Would lie for you
Would die for you
Even sell my soul to the devil
Even sell my soul to the devil
Even sell my soul to the devil
Even sell my soul to the devil
Even sell my soul to the devil
Even sell my soul to the devil
Even sell my soul to the devil
Even sell my soul to the devil

Michael jackson - MONEY

why am i a Michael Jackson fan?

2009-07-16T10:41:00.004+03:00

I'm a fan (and you should be too) because...
I grew up on MJJ's music and i'm poud of it!
i was only 5 when he came to Bucharest for the 1st time and he had a huge concert. :) my mum listened to his music and that's how i "knew" him. i remember asking my mom to play his tapes and concert all the time as i used to sing and dance around the house. i only listned to his music. i didin't understand much at the time, but i knew i loved him. :) i used to always cut my mom's gloves (pretty expensive ones :)) ) so that i would look like him, and i always stole my grandpa's hats :). i used to have a poster in my room which i gave a kiss to daily - ok, many kisses a day. because i was too young, my mom didin't take me to that concert and i cried the whole night listening to his music.when i grew up a little bit he came back for a concert in 1996, when i was 9 and not going to the concert was out of the question :). i sat on my mom's shoulder's the whole concert and i remember that dj bobo had the opening act but i was too excited about MJJ to care :). my poor mom wasn't able to dance a bit since i was all over her so that i could see the stage. i was so happy that i could see him, even though i couldn't understand everything that was going on.
i was scared to watch the thriller video but i also enjoyed it a lot :) like a sadistic lil' pleasure. actually i enjoyed all of his videos as a child because they always had a good story and there were always kids involved. i used to dream about being one of those kids in his videos.
as i grew up i learned more about him, his music, his videos and the man that he was - and still is.
i really wanted to spend some time with him and play at neverland. i still wish i could do that...
michael is my childhood and he will always be in my soul. now i cannot stop listening to his music.. it's all i do...
But i love him because he was and he will always be Peter Pann.
he will always live through his music, his videos, and the huge finger print he left on the world and the music industry. last but not least, i will rember him by the human, the sweet, good, beautiful man he was. i will always have his sincere smile in my heart and i hope that he made me try be a better woman...
we should all start with the man in the mirror...
i'll never let you part MJJ, you're always in my heart!

MJJ as Charlie Chaplin

2009-07-13T17:37:00.003+03:00

"Black Or White"

I Took My Baby
On A Saturday Bang
Boy Is That Girl With You
Yes We're One And The Same

Now I Believe In Miracles
And A Miracle
Has Happened Tonight

But, If
You're Thinkin'
About My Baby
It Don't Matter If You're
Black Or White

They Print My Message
In The Saturday Sun
I Had To Tell Them
I Ain't Second To None

And I Told About Equality
An It's True
Either You're Wrong
Or You're Right

But, If
You're Thinkin'
About My Baby
It Don't Matter If You're
Black Or White

I Am Tired Of This Devil
I Am Tired Of This Stuff
I Am Tired Of This Business
Sew When The
Going Gets Rough
I Ain't Scared Of
Your Brother
I Ain't Scared Of No Sheets
I Ain't Scare Of Nobody
Girl When The
Goin' Gets Mean

[L. T. B. Rap Performance]
Protection
For Gangs, Clubs
And Nations
Causing Grief In
Human Relations
It's A Turf War
On A Global Scale
I'd Rather Hear Both Sides
Of The Tale
See, It's Not About Races
Just Places
Faces
Where Your Blood
Comes From
Is Where Your Space Is
I've Seen The Bright
Get Duller
I'm Not Going To Spend
My Life Being A Color

[Michael]
Don't Tell Me You Agree With Me
When I Saw You Kicking Dirt In My Eye

But, If
You're Thinkin' About My Baby
It Don't Matter If You're Black Or White

I Said If
You're Thinkin' Of
Being My Baby
It Don't Matter If You're Black Or White

I Said If
You're Thinkin' Of
Being My Brother
It Don't Matter If You're
Black Or White

Ooh, Ooh
Yea, Yea, Yea Now
Ooh, Ooh
Yea, Yea, Yea Now

It's Black, It's White
It's Tough For You
To Get By
It's Black , It's White, Whoo

It's Black, It's White
It's Tough For You
To Get By
It's Black , It's White, Whoo

SHOUT

2009-07-10T16:19:00.002+03:00

Ignorance of people purchasing diamonds and necklaces,
And barely able to keep the payments up on their lessons,
And enrolled in a class and don't know who the professor is,
How low people go for the dough and make a mess of things,
Kids are murdering other kids for the fun of it,
Instead of using their mind or their fist, they put a gun in it
Wanna be a part of a clique, don't know who's running it,
Tragedy on top of tragedy you know it's killing me.
So many people in agony, this shouldn't have to be,
Too busy focusing on ourselves and not His Majesty,
There has to be some type of change for this day and age,
We gotta rearrange and flip the page,
Living encaged like animals and cannibals,
Eating each other alive just to survive the nine to five,
Every single day is trouble while we struggle and strive
Peace of mind's so hard to find.

Chorus
I wanna shout, throw my hands up and shout
What's this madness all about
All this makes me wanna shout
You know it makes me wanna shout,
Throw my hands up and shout
What's this madness all about
All this makes me wanna shout, c'mon now

Problems, complications and accusations
Dividing the nations and races of empty faces
A war is taking place.
No substitution for restitution, the only solution for peace
Is increasing the height of your spirituality.
Masses of minds are shrouded, clouded visions
Deceptions and indecision, no faith or religion, how were living.
The clock is ticking, the end is coming, there'll be no warning,
But we live to see the dawn.

How can we preach, when all we make this world to be
Is a living hell torturing our minds.
We all must unite, to turn darkness to light,
And the love in our hearts will shine.

We're disconnected from love, we're disrespecting each other
Whatever happened to protecting each other
Poisoned your body and your soul for a minute of pleasure,
But the damage that you?ve done is gonna last forever.
Babies being born in the world already drug addicted and afflicted,
Family values are contradicted.
Ashes to ashes and dust to dust, the pressure is building and I've had enough.

Shout - Michael Joseph Jackson RIP - the king will live 4 ever...

the most beautiful and sincere smile :)

2009-07-08T13:51:00.007+03:00

Stau si incerc sa imi dau seama ce a insemnat si ce inseamna MJ pt lumea asta. De ce nu suntem instare sa apreciem si sa spunem adevarul la timp? adica de ce a trebui sa moara pt ca lumea sa ii recunoasca in totalitate meritele? de ce a trebuit sa moara pt ca pustiul care l-a acuzat pe MJ in 1993 de pedofilie sa recunoasca acum, dupa moartea sa, ca a fost o minciuna si ca tatal lui l-a pus sa declare aceste lucruri pt bani? da, intr-adevar, better later than never... desi mi se face scarba cand ma gandesc la noi, la oameni. am uitat sa traim, suntem orbiti de bani si rautate. oare chiar ne vom schimba vreodata in bine?
oricum, oamenii sunt lumea, si numai oamenii o pot schimba prin schimbarea de sine. Just look at urself and make a change...
odata cu Mj a murit si o parte din mine, din noi toti, dar totusi va ramane o parte din el in noi pentru vecie. aseara o lume intreaga a plans, s-a tinut de mani, s-a unit pt pace si dragoste... a fost cel mai frumos lucru pe care il puteam face pt MJ... sa ne unim pt dragoste si pace, mii de oameni, in acelasi moment, din toate colturile lumii.
sper ca presa sa il lase sa se odiheasca macar acum dupa moarte, sa nu mai scorneasca tot soiul de mizerii si povesti. macar acum, in ultimul ceas, sa il respecte si sa se respecte pe sine, sa nu mai fie tabloide de duzina.
sper ca Prince, paris si blanket sa ramana cu bunica lor, dupa cum a dorit si mj, sper ca dorintele lui mj sa fie respectate si lasata aceasta familie in sfarsit in pace...

Michael jackson - Smile - (A tribute to Charlie Chaplin)

Smile, though your heart is aching
Smile, even though it's breaking
When there are clouds in the sky
You'll get by...
If you smile
With your fear and sorrow
Smile and maybe tomorrow
You'll find that life is still worthwhile if you'll just...
Light up your face with gladness
Hide every trace of sadness
Although a tear may be ever so near
That's the time you must keep on trying
Smile, what's the use of crying
You'll find that life is still worthwhile
If you'll just...
Smile, though your heart is aching
Smile, even though it's breaking
When there are clouds in the sky
You'll get by...
If you smile
Through your fear and sorrow
Smile and maybe tomorrow
You'll find that life is still worthwhile
If you'll just Smile...
That's the time you must keep on trying
Smile, what's the use of crying
You'll find that life is still worthwhile
If you'll just Smile

Te voi iubi mereu.... sunt mandra ca am trait in aceeasi era cu tine. You are my childhood and my soul! I'll never let you part... You're always in my heart..... May you rest and dance upon the moon and stars...

the boy who never grew up ...

2009-07-04T12:37:00.006+03:00

"Gone Too Soon"

Like A Comet
Blazing 'Cross The Evening Sky
Gone Too Soon

Like A Rainbow
Fading In The Twinkling Of An Eye
Gone Too Soon

Shiny And Sparkly
And Splendidly Bright
Here One Day
Gone One Night

Like The Loss Of Sunlight
On A Cloudy Afternoon
Gone Too Soon

Like A Castle
Built Upon A Sandy Beach
Gone Too Soon

Like A Perfect Flower
That Is Just Beyond Your Reach
Gone Too Soon

Born To Amuse, To Inspire, To Delight
Here One Day
Gone One Night

Like A Sunset
Dying With The Rising Of The Moon
Gone Too Soon

Gone Too Soon

RIP MJ

Ma simt surpinsa de cat de mult m-a afectat moartea lui Mj, desi sunt perfect constienta de faptul ca el a lasat doar o cochilie in urma, traind vesnic, atat dupa moarte si in lumea asta prin marile daruri pe care le-a facut omenirii.
este trist ca oamenii nu au stiut sa il asculte, dar niciodata nu este prea tarziu.
este trist ca oamenii tind sa priveasca rautatea si sa dea crezare barfelor in loc sa isi faca propriile idei.
In opinia mea Mj a fost un dar al acestei lumi, a oferit atat de multe, atata dragoste si ne-a oferit muzik si dans, a invatat lumea sa danseze.
astazi avem artisti care isi creaza imaginea pe ceea ce a existat deja, imbunatatind acest lucru, uitand sa creeze cu adevarat
asa cum a sustinut MJ: "artistul sta intr-un fel in calea muzicii, nu mai stati in calea muzicii, lasati muzica sa se scrie singura".
pentru mine MJ a insemnat copilaria. deh, unii cresc cu Gutza, eu si generatia mea am crescut cu Michael, si sunt mandra de asta. sunt mandra de mama care m-a dus l concertul din 1996 unde am fost cel mai fericit copil din lume, desi nu aveam decat 10 ani. as fi mers si la cel dn 1992, dar eram "prea mica" si intr-un fel asa e :), dar asta nu m-a impiedicat sa plang si sa suspin o noapte intreaga :).
sunt mandra cand dansez pe muzica lui, cand ma simt inspirata de el, chiar daca nu iese ca la carte :)
cand vad oameni cu palarii si o manusa pe strada simt ca Mj traieste prin noi. traieste in fiecare suflet si prin fiecare melodie, fiecare miscare de dans, prin fiecare copil salvat din spitale si din lume.
am fost surprinsa sa ii citesc cartea de poezii, Dancing the Dream, si sa ii regasesc sinceritatea de copil dar si o profunzime acuta.
poate oamenii au inceput sa se trezeasca, poate nu vor mai pune atat de mult accent pe tabloide si lucruri superficiale, poate vom incepe sa traim si sa vedem cu adevarat ceea ce inseamna darul vietii.
MJ era si ESTE Peter Pan.
Te vom iubi mereu...
Singrul om din lume care reuseste sa adune atatia oameni pt armonie si dragoste din toate colturile globului....

Stars never fade.....

2009-06-29T03:34:00.002+03:00

celebrating your life 4 ever...

RIP Michael.....& Farrah

2009-06-26T12:59:00.007+03:00

se pare ca MJ a murit ieri in urma unui atac cardiac.
alte detalii nu mai conteaza. vestea este confirmata de o gramada de surse precum TMZ.COM, MSNBC.COM, CNN.COM, LATIMES.COM si presa din Romania.
se pare ca ar exista si un filmulet in care acesta este dus la spital (http://www.youtube.com/watch?v=QuXRaJFdmKU)
pot spune ca imi pare rau sa aflu aceste vesti, intrucat muzica lui mi-a infrumusetat copilaria. notabila este contributia sa in lumea muzicii, dansului, a intregii industrii muzicale.
pentru prima data radiourile vuiesc cu muzica lui, parca intr-un ultim omagiu... insa MJ va ramane viu prin muzica sa.
de cate ori cineva va dansa moonwalk el va fi acolo :))

I was wandering in the rain
Mask of life, feelin' insane
Swift and sudden fall from grace
Sunny days seem far away
Kremlin's shadow belittlin' me
Stalin's tomb won't let me be
On and on and on it came
Wish the rain would just let me

How does it feel (How does it feel)
How does it feel
How does it feel
When you're alone
And you're cold inside

Here abandoned in my fame
Armageddon of the brain
KGB was doggin' me
Take my name and just let me be
Then a begger boy called my name
Happy days will drown the pain
On and on and on it came
And again, and again, and again...
Take my name and just let me be

How does it feel (How does it feel)
How does it feel
How does it feel
How does it feel
How does it feel (How does it feel now)
How does it feel
How does it feel
When you're alone
And you're cold inside

How does it feel (How does it feel)
How does it feel
How does it feel
How does it feel
How does it feel (How does it feel now)
How does it feel
How does it feel
When you're alone
And you're cold inside

Like stranger in Moscow
Like stranger in Moscow
We're talkin' danger
We're talkin' danger, baby
Like stranger in Moscow
We're talkin' danger
We're talkin' danger, baby
Like stranger in Moscow
I'm live in lonely
I'm live in lonely, baby
Stranger in Moscow

so.... R.I.P. MJ

tot ieri a murit din cauza cancerului si Farrah Fawcett, celebra dupa rolul jucat in serialul Charlie’s Angels din 1976 si dupa celebrul potster (vezi dreapta), cel mai vandut poster din lume (peste 12 milioane de copii), sex simbol al anilor 70-80. Actrita si modelul a murit la varsta de 62 de ani.

New7Wonders of Nature

2009-06-25T14:52:00.001+03:00

Parcul Retezat - încă două locuri şi intră în a doua etapă de selecţie - Cele 7 minuni naturale ale lumii

2009-06-25T14:49:00.001+03:00

Parcul Naţional Retezat are nevoie de voturile tuturor iubitorilor de natură pentru a putea să urce încă două poziţii, până pe locul 11, şi să se califice astfel în etapa a doua a competiţiei internaţionale Cele şapte minuni naturale ale lumii, iniţiată de Fundaţia New7Wonders.

Este singurul parc din România selectat pentru acest concurs internaţional. Aria protejată este înscrisă în grupa E, destinată pădurilor, parcurilor naţionale şi rezervaţiilor naturale.

Voturile trebuie să fie exprimate prin telefon sau pe Internet, la adresa

http://www.new7wonders.com/nature/en/vote_on_nominees/

, până pe 7 iulie, cel târziu, când vor fi desemnaţi candidaţii pentru etapa a doua a concursului.

Retezatul trebuie să se menţină, cel puţin pe locul 11 în grupa E, la data menţionată a selecţiei.

Până la 7 iulie, din totalul celor 261 de nominalizări de pe tot Globul, vor fi alese 77 de locaţii în urma votului exprimat pe internet de oameni din întreaga lume http://www.new7wonders.com/nature/en/

Primele 77 de candidate vor fi evaluate de un comitet de experţi care, pe 21 iulie, va stabili 21 de finaliste.

Selecţia finală va fi efectuată tot printr-un vot popular exprimat pe Internet, rezultatul urmând să fie anunţat în anul 2011.

Cu o suprafaţă de peste 380 de hectare, Parcul Naţional Retezat a fost înfiinţat în anul 1935 pe structura fostului domeniu de vânătoare al Casei Regale. Parcul este acum unul dintre puţinele locuri din România, unde natura a avut cel mai puţin de suferit în urma intervenţiei omului. În arealul acestuia trăiesc 185 de specii de păsări, 1.190 de specii de plante - o treime din totalul celor din România, 90 de dintre acestea fiind unice în ţară.

Unicitatea Parcului derivă şi din faptul că în Masivul Retezat se găsesc 20 de vârfuri muntoase cu o înălţime de peste 2.000 de metri, iar între văile acestora se află 80 de lacuri şi tăuri glaciare. Dintre acestea se disting Lacul Bucura, cel mai întins din ţară, cu o suprafaţă de nouă hectare, şi Lacul Zănoaga, cu o adâncime de 29 de metri, cea mai mare din România.

a fost odata o poveste cu 4 fete...

2009-06-02T19:16:00.004+03:00

Dupa cum am mai specificat probabil in postari anterioare, prietenia este cel mai fragil lucru din viata unui om. Uite este, uite nu este, pentru ca foarte multi "prieteni" inteleg prin prietenie comoditate si disponibilitatea ta atunci cand ei simt nevoia si au chef sa te asculte si sa te vada. la asta se rezuma tot. sa fereasca sfantul sa mai ai si tu ceva de zis. in fine. poate unii isi sunt autosuficienti si dragostea pt sine e de ajuns.
cum puii mei sa numesti prietenie o relatie in care "prietenii" trag unii de altii sa se vada pentru a se simti bine? asta nu e prietenie... e obligatie. deci, acum redefinesc ceea ce inseamna pt mine prietenie: fara fite, fara minciuni si arfe. prietenii sunt acolo si la bine si la rau, dar mai ales la bine. iar cand nu sunt instare sa se adune nici macar la bine, la distractie, ce facem? e clar: devenim cunostinte care se vad in an in paste pt ca " a trecut mult timp si ar cam fi cazul sa ne vedem... ca ... deh....".
intre prieteni nu exista minciuni si biericute, fete ascunse si "suferinte". cu prietenii te simti bine, la ei alergi pentru o gura buna de viata si voie buna, cu ei razi, cu ei plangi, le esti si iti sunt alaturi la bine si la rau. nu exista mai putin de atat intr-o prietenie, cel putin asa cum o vad eu si cum sunt eu pentru putinii prieteni ramasi.
prietenii nu judeca, iar daca o fac o fac de fata cu tine in cadrul unei discutii si nu ca sa arate lumii ce "destepti" si "indispensabili lumii" sunt ei.
aici fac apel persoanelor care s-au numit prietene in viata asta a mea, care spera sa comunice indirect pe bloguri, care sunt materialiste, si care nu fac nimic mai mult decat oamenii pe care ii condamna. fac referire prietenei care dupa 8 ani de zile a pretins ca este o femeie deschisa la minte, care a pretins ca este genul de persoana careia i se pot spune lucruri in fata si care cand s-a simtit inchisa a preferat sa dea bir cu fugitii, sa jigneasca and she was never heard from again. asta nu e prietenie frate. asta nu e "dragoste". vai ce mult ne-am iubit noi... da... ne-am iubit unele pe altele ca mai tarziu sa ne iubim pe sine. asta este.
viata e o sita. cerne, cerne cerne. si, vorba' lu mama saraca': "fata draga, asculta bine, in viata asta o sa ai maxim 2 prieteni buni... daca or ramane si aia".
pana una alta 3 pers mi-au demostrat ca prietenia este ceva real si ca exista, si le raspund si le voi raspunde mereu cu aceeasi moneda: Miki, Ruxi si Bogdan (plus inca cativa buni amici - de numarat pe degete).
Restul... restul e tacere. este sau nu este. cand este, este bine.. dar daca nu e ... nu e... pentru ca nu mai avem nevoie unele de altele si pentru ca dragoste cu de-a sila nu se poate.\
acum trag linie si nu ma mai uit in trecut. ce a fost a fost. nu mai suntem la fel.
cine vrea sa ma vada, sa ma auda, sa afle de mine, are cum sa faca asta. cine nu o face, nu simte nevoia si nu am nimimic impotriva acestui lucru.
i wish you all the best in the world!

the most beautiful woman in the world ;)

2009-05-20T18:27:00.004+03:00

Frumusetea are multe fete... atat de diferite. :) insa Kat Von D reprezinta pentru mine idealul frumusetii feminine.
ce sa spun mai mult? de ce? 'cuz u gotta be able to look beneath the skin ;)
si pentru ca viata trebuie abordata cu curaj, pentru ca viata este libertate, alta sansa nu mai exista. de ce sa fim robotei model? viata e facuta pentru unicitatea noastra, pentru a fi altfel, pentru fi DIFERITI!

si pentru ca recent am descoperit pasiunea pt tatuaje. Daca as avea ocazia sa imi tatueze Kat un sleeve as face-o cu cea mai mare bucurie.
pana una alta urmaresc cu interes miscarea tattoo artistilor din RO.
head's up :P

"Kat's Biography- As told by one who knows her.

It's a funny thing about biography pages on websites... they never seem to achieve their goals. Ostensibly, the facts presented seem to attempt to give you some idea of the artist, where they are from, where they are going, what they believe to be valuable, etc... they are intended to let the visitor know better the person behind the work, but usually fall far short of communicating any real sense of their character. They read more like a bland political pamphlet than an insight into their personality, and in doing so, nothing more than a contrived sense of image is conveyed. It is with this in mind and in the spirit of trying to do better that, when asked, I gladly accepted the chance to write this little note and hopefully help those who are curious to know more about my friend Katherine.

I guess it makes sense to start with the basics. Born on March 8th, 1982, in the town of Nuevo Leon, Mexico, she moved to the States when she was four, settling in Colton, Ca. Her father René Drachenberg and her mother Sylvia Galeano were both born in Argentina, though René's family origins were German and Sylvia's Spanish-Italian. Kat's paternal grandmother played a significant role in shaping her artistic development, particularly in playing piano and exposing her to the great composers, which, as anyone who knows her can attest to, led to her love for the works of Beethoven . Kat maintains a strong relationship with her parents and her siblings, a brother Michael and a sister Karoline, and finding the time to spend with her family is a priority.. Growing up in the Inland Empire, a collision of influences led Kat into our world much earlier than most, her first tattoo came at age 14, an old english "J" on her ankle, a memento of a love gone-by. Shortly thereafter, realizing her natural art ability, in early 1996 her friends asked her to pick up the machine and get to work on them (her first effort was a Misfits skull with a homemade rig), the tattooing wasn't easy but she knew it felt right and she knew she wanted to pursue it. In 1998, she began working in her first professional shop, Sin City Tattoo, a local place in her neighborhood. A year and a half later, she moved on to Blue Bird Tattoo in Pasadena for a year then on to Red Hot Tattoo in Arcadia. A little under two years later she started working with the talented bunch at Inflictions, a shop out in Covina, Ca.. This was a great period of growth in her work and led to her eventually moving down to True Tattoo, a chance to work with Clay Decker and Chris Garver. Any tattooist worth their salt can see what an honor and an opportunity this was, and any one who had known Kat over the course of her career to that point knew that not only did she deserve the chance but was sincere and talented enough to add to the already high standards of that shop. In addition, it afforded her the opportunity to live and work in Hollywood, the heart of the city that she loves, Los Angeles. With this group together and the quality of the visiting artists and the additions to the line-up over the years, True Tattoo has become one of the shops that any real enthusiast (whether artist or client) must visit, a place where something great is always happening.

So much for the basics of her biography, let's move on to the what I think really matters, who I feel she is as a person and who she is as my friend. From the moment we met, I knew she was a bright, talented girl with a true affinity for tattooing and our six years of friendship have offered me a view of her life that not only confirmed my initial impressions but exceeded my expectations. As many of you who have tried to arrange an appointment with her know, she's booked completely with a long waiting list, but what most people aren't aware of is that long before she appeared on television, she was one of the busiest artist's in Los Angeles. Her work spoke for itself and each piece she finished brought in fresh interest, this in addition to her comfortable bedside manor had her working at a pace that few equaled. To this day, I'm regularly astonished at her work ethic and enthusiasm for every piece she does, and her endurance, I say with lack of any exaggeration, is extraordinary. She is generous to a fault, incredibly loyal to her family, friends, and those in our business who treat her fairly; and despite all the bullshit that is part and parcel of this industry and the demands she is under, she is generally in a good mood and always finds the time to be there for you if you need her. I am glad to know her and proud to call her my friend.

with all sincerity,
I am,
Kore Flatmo

August 15, 2006" http://www.katvond.net/bio.php

Modern world

2009-04-30T13:51:00.002+03:00

Crazy way to get your kicks,
shoot the silicone in your lips.
If your figure makes you sad,
they suck the fat right of your back.

Make up your mind about your tits girls,
they can puff em up so no bra will fit girls.
Theres only one thing they can't fix.
No I wont let you be mislead.
And that's the hole in your head
Can't do nothing about that.

Hail hail modern world.
Hail to all you boys and girls.
Hail hail the colour green.
Hail hail to what I've seen.
Hail hail hail this modern world.

You tell her that she's beautiful,
and put her on a pedestal.
But as you google tripple x,
imagination kicks in.

The more you think about sex boys,
with someone else the better it gets boys.
You have a purpose in your life,
Besides cheating on the wife.
For fucks sake show some sense. oh

Hail hail modern world.
Hail to all u boys and girls.
Hail hail the colour green.
Hail hail to what I've seen.
hail hail hail this modern world.

yeah yeah yeah yeahh 2x

Well these days adoption is a hot thing,
you can get a child for nearly nothing.
You take them home to a nanny,
buy off your guilt with toys and candy.
But all the money that you work for girls,
can't compare it to love boys.

There's only one thing they can't fix,
no I wont let you be mislead
and that's the hole in your head.

Can't do nothing about that.

hail hail modern world
hail to all you boys and girls
hail hail the colour green
hail hail to what I've seen
hail hail hail this modern world

ahhh
yeah yeah yeah yeahhh 4x

diverse ganduri aruncate aici

2009-04-28T23:05:00.003+03:00

incep sa imi dau seama ca anumite lucruri nu inseamna nimic, si ca cei cu adevarat importanti sunt cei de langa tine;lucrurile reale conteaza in viata asta, nu vorbele, promisiunile si falsitatea.
prietenii buni am ajuns sa mi-i numar pe degete, in timp ce adevaratii prieteni si cei mai apropiati dealtfel se triaza pe zi ce trece.
ce este viata? viata e traire, real, sentiment, spontaneitate. viata fara spontaneitate este nimic.
nu vreau sa ajung ca aceia care scriu despre lucruri doar visand la ele si neavand curajul sa le traiasca, eu vreau sa le traiesc si sa scriu despre ele.
am fost pt prima si ultima data cu colegii de la munk intr-un weekend la costesti. nu k nu m-as fi simtit bine, as fi ipocrita sa sustin altceva, insa m-au deranjat niste lucruri aparent banale cu ar fi: uniforma gagicilor de cabana, unitatea cu care ne-am deplasat, manelele si chiuituri in plina noapte, mersul cu masina pana in buza pesterii. sincer nu asta este idealul meu de weekend la munte, fie el pt distractie, fie el pentru catarat e munti.
in fine, cam atat.
vara asta mi-am propus sa vizitez macar o parte din Carpati si sa revad Gentiana din Retezat... mi-e asa de dor de cabana asta...

Mieii de paste....

2009-04-20T15:06:00.002+03:00

In galantare, in cuptoare, raman mii de kg de carne de miel neconsumata... Ciudat mod de a sarbatori Invierea, prin omorarea atator fiinte. Daca am pune cap la cap toti mieii, rauri de sange ar trece prin fata ochiului si-am auzi coruri lugubre de behaituri inspaimantate. O traditie, fie si ea si traditie, daca este atat de urata, este inacceptabila. Ocupate cu protectia animalelor de langa casa, respectiv cu caini si pisici, asociatiile pentru protectia animalelor din diverse orase nu mai ajung sa lupte si pentru miei niciodata. Dreptul la viata este sfant si nu ar trebui tratat cu atata indiferenta de consumatorii de carne. Macar in perioada sarbatorilor cand onoram de fapt viata.

www.cutu-cutu.ro

Grija obsedanta a lui Basescu pentru romanii din Basarabia destabilizeaza regiunea

2009-04-17T23:01:00.005+03:00

Presedintele Vladimir Voronin i-a dat o replica dura miercuri seara presedintelui Traian Basescu, acuzand "conducerea de varf" a Romaniei de "revansism statal", amestec in treburile interne, instigare la continuarea dezordinii stradale, atatare a urii interetnice si destabilizare regionala.

Intr-un discurs rostit la televiziunea de stat Moldova 1, Voronin a calificat drept "extrem de tendentioase si inoportune toate actiunile pe care le intreprinde fata de Republica Moldova conducerea de virf a Romaniei".
Invocand discursul rostit marti in Parlament de presedintele Romaniei, precum si presupusele "actiuni conspirative" desfasurate de ambasadorul roman la Chisinau, alaturi de "ostilitatea tuturor canalelor romanesti de televiziune" in zilele protestelor, Voronin acuza Romania ca alimenteaza separatismul transnistrean, aducand totodata prejudicii Ucrainei si "impingand intreaga regiune spre pericolul unei balcanizari periculoase", transmite NewsIn.

"Deosebit de dramatic este faptul ca promovarea unui romanism fundamentalist si agresiv, ca si actiunile de destabilizare politica a Moldovei doar alimenteaza separatismul transnistrean, justificindu-i pretentia unui pericol iminent care ar emana dinspre Romania. Anume de aceea, toti cei care le inspira fatis cetatenilor minori ai tarii mele scenarii fanteziste despre refacerea Romaniei Mari, in primul rind submineaza stabilitatea regionala. Nemaivorbind de faptul ca actiunile provocatoare sub acoperirea patriotismului aduc un prejudiciu indiscutabil si intereselor nationale ale Ucrainei, integritatii ei teritoriale, impingind astfel intreaga regiune spre pericolul unei balcanizari periculoase. Trebuie sa recunosc ca in aceasta calitate a sa Romania, din pacate, nu este un generator de stabilitate pentru Republica Moldova si pentru regiunea din jur", a spus Voronin, al carui discurs integral este redat de agentia Moldpres.

Voronin il acuza pe seful statului roman ca prin grija sa "obsedanta" pentru romanii din Basarabia contribuie la manifestarea "romanismului agresiv" si la atatarea "vrajbei interetnice".

"Pretentia domnului Basescu de a se preocupa de 'cele patru milioane de romani' nu este decit o dovada a neintelegerii realitatilor de la noi. Asemenea atitudine, printre altele, nu tine seama de faptul ca in Republica Moldova traiesc cetateni de diferite nationalitati, care au drepturi egale cu cele ale natiunii titulare, grija obsedanta a domnului Basescu pentru romanii din Basarabia fiind nu doar o manifestare a romanismului agresiv, ci si un factor de atitare a vrajbei interetnice. Imi pare rau ca autoritatile de la Bucuresti confunda istoria si cultura cu politica. Ar fi bine ca ele sa inteleaga un simplu adevar: afinitatea lingvistica si spirituala nu acorda nici unui om de stat de la Bucuresti dreptul sa-si extinda autoritatea politica asupra cetatenilor Republicii Moldova", a spus liderul de la Chisinau.

Voronin, vizibil deranjat de faptul ca Basescu i-a numit romani pe toti cetatenii R. Moldova, revine apoi la vechea sa teza, aceea ca Romania sustine si finanteaza partidele liberale de la Chisinau, care actioneaza impotriva independentei statului de peste Prut: "Discursul presedintelui Romaniei, Traian Basescu, (...) constituie un exemplu de revansism statal si nu mai lasa nici un fel de indoieli in privinta la aceea cine anume ii inspira pe acei politicieni, putini la numar, din Moldova, pentru care lupta pentru valorile liberale se identifica, nu stiu de ce, cu lupta impotriva independentei Moldovei. Spre regretul nostru, presedintele Romaniei, in declaratia sa, (...) a indraznit sa declare ca intreaga populatie a Republicii Moldova e constituita din romani, s-a angajat sa sporeasca sprijinul organizatoric si financiar pentru toate acele structuri care vorbesc zilnic despre necesitatea lichidarii Moldovei, s-a adresat catre tineretul moldovenesc cu un apel de solidaritate si a promis sa-i duca pe toti romanii de peste Prut in Europa, prin acordarea in masa a cetateniei Romaniei. Daca toate acestea nu inseamna amestec in afacerile interne ale Republicii Moldova si instigare la continuarea dezordinilor stradale, atunci, pe baza principiilor dreptului international, toate acestea pot fi calificate in termeni mai duri", este concluzia lui Vladimir Voronin.

Seful statului vecin s-a plans ca "in timpul desfasurarii evenimentelor din 7 aprilie, conducerea de virf (a Moldovei - n.r.) a asteptat in zadar o reactie de condamnare din partea Romaniei". Reactie, care, isi dorea Voronin, "sa fi continut cel putin o desolidarizare de pogromistii care asaltau sediul Parlamentului si al administratiei prezidentiale purtand drapele romanesti si lozinci unioniste. A urmat insa o tacere stranie si elocventa", a afirmat Voronin.

Intrebat marti seara la TVR1 daca l-a sunat pe omologul Voronin, presedintele Traian Basescu a raspus ca nu, adaugand ca a considerat ca nu era cazul sa faca un asemenea gest.

Ajungand la momentul expulzarii ambasadorului Romaniei la Chisinau, Voronin l-a acuzat ca "a transformat Ambasada condusa de el nu intr-un loc al dialogului politic dintre doua state, ci intr-un loc de intalniri conspirative cu diferite personaje ale politicii moldovenesti, care cauta sprijin nu atat din partea societatii (moldovene), cat din partea Guvernului Romaniei". Usor ironic, Voronin ii da insa circumstante atenuante lui Filip Teodorescu: "Dar se dovedeste ca stimatul diplomat se comporta asa numai de aceea ca, in primul rind, pentru propriul sau presedinte nu exista notiunile de identitate moldoveneasca si de independenta moldoveneasca".

Apoi, Voronin a justificat impunerea vizelor pentru cetatenii romani blamand partial pentru aceasta si presa: "In acea zi deosebit de incordata (7 aprilie - n.r.) toti au remarcat ostilitatea deosebita, practic, a tuturor canalelor romanesti de televiziune, care chemau fatis populatia tarii noastre la rebeliune. Societatea moldoveneasca a vazut cum se organizau voluntarii din Romania pentru a fi trimisi de urgenta peste granita, la Chisinau, cum toate protestele stradale erau etichetate cu mindrul cuvint 'revolutie'. Toate aceste semnale alarmante ne-au determinat sa introducem regimul de vize pentru cetatenii romani. Aceasta masura impusa este doar un raspuns statului vecin, care s-a lasat antrenat fatis in evenimentele politice interne din Moldova", a spus presedintele R. Moldova.

Voronin revine apoi la un ton mai impaciuitor si incearca sa singularizeze vinovatul pentru deteriorarea relatiilor moldo-romane: "Raman pe constiinta Presedintelui Basescu toate aprecierile lui dure si declaratiile sale neretinute".

In acelasi timp, presedintele moldovean ar dori ca actiunile lui Traian Basescu sa fie judecata de forurile europene, sugerand ca si Uniunea Europeana poarta o parte din responsabilitate: "Sper ca ele vor constitui obiectul unei investigatii speciale in cadrul Uniunii Europene, care este obligata sa poarte raspundere colectiva pentru actiunile unei tari care a procedat la provocarea de ciocniri stradale in alta tara. In acelasi timp, forta si spiritul valorilor europene rezida nu numai in capacitatea de a tine in frau instinctele de grota ale unor politicieni europeni. Forta lor rezida in a identifica in comun consensul in cele mai dificile situatii. Cu mare parere de rau, relatiile dintre Moldova si Romania, fac astazi parte din aceasta categorie de probleme", a conchis Voronin.

Publicat: 16 Aprilie 2009
sursa http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/127918/Grija-obsedanta-a-lui-Basescu-pentru-romanii-din-Basarabia-destabilizeaza-regiunea.html

APEL CONTRA CRIMELOR COMUNISMULUI DIN CHISINAU

2009-04-17T22:42:00.001+03:00

Descoperirea celui de-al treilea tanar asasinat, de la Soroca, face credibila si informatia privind cel putin alti sapte asasinati, ale caror cadavre au fost ascunse de fortele speciale de securitate subordonate comunistilor de la Chisinau.

Informatia "pe surse" devine deci, credibila, si dat fiind precedentul invocat, ne asumam tragerea unui semnal de alarma cu privire la aceste asasinate si torturari in masa, inclusiv asupra minorilor - mai ales ca exista un numar de cateva sute de disparuti - si sesizam presa, organizatiile care au ca scop apararea drepturilor omului, cetatenii, organizatiile internationale, procurorii care mai respecta Codul Penal si Codul de Procedura Penala, sa intervina urgent pentru oprirea actiunilor criminale ale regimului comunist.

Consideram imperativa crearea unui Tribunal Penal International pentru Republica Moldova (inclusiv Transnistria). Solicitam ONU si UE sa intervina si sa sustina cercetarea crimelor, sa fie inspectate sectiile de politie, inchisorile, unitatile militare, toate transformate in lagare de detentie si tortura.

Aceste asasinate, tortura, violentele grave, detentia ilegala in astfel de lagare improvizate, teroarea din orase - sunt fapte mult mai grave, pedepsite mai aspru, atunci cand se petrec in timp de pace. In Republica Moldova nu exista razboi civil, exista doar o grupare criminala terorista care a acaparat parghiile de putere ale organizarii statale de la Chisinau si reprima pe oricine care, cu ocazia protestelor, sau anterior, a indraznit sa i se opuna

17 aprilie 2009
Comitetul pentru Alegeri Libere in Republica Moldova, constituit la 8 aprilie 2009 in Piata Universitatii (Bucuresti)

Initiatoarea 'Revolutiei Twitter' este in arest la domiciliu

2009-04-16T15:49:00.000+03:00

Jurnalista Natalia Morar, care a fost printre organizatorii actiunii de protest din 6 aprilie impotriva victoriei comunistilor la alegerile parlamentare care avusesera loc cu o zi mai devreme, este in arest la domiciliu.

Sotul Nataliei Morar, Ilia Barabanov, scrie pe blogul jurnalistei ca aceasta nu se ascunde de nimeni. "Natalia Morar nu a fugit in Romania si nici nu s-a refugiat pe teritoriul Ambasadei SUA. La prima solicitare, imediat ce a venit citatia, ea s-a prezentat de bunavoie la Procuratura Generala si a raspuns la toate intrebarile", relateaza Ilia Barabanov, conform NewsIn.

Initiatoarea 'Revolutiei Twitter', vanata de autoritati

Potrivit lui Barbanov, in prezent se fac investigatiile, iar dosarul intentat jurnalistei tine de articolul 285 din Codul Penal al Republicii Moldova – organizarea de dezordini in masa. "Natalia nu-si recunoaste vina. Si speram ca in urma unor investigatii obiective toate pretentiile formulate fata de ea vor disparea. Ea nu este in inchisoare, ci doar in arest la domiciliu, cu mama si fratele si nu are voie sa comunice decat cu rudele foarte apropiate”, mai scrie Ilia Barabanov.

Acesta ii roaga pe toti prietenii sa nu o sune pe jurnalista in urmatoarele zile, sa nu-i trimita SMS-uri si nici mesaje electronice.

Intr-un interviu acordat postului de radio Eho Moskvi, Barabanov este de parere ca durata arestului la domiciliu pentru Natalia Morar nu va depasi zece zile.

Declaratiile lui Ilia Barabanov sunt contrazise insa chiar de Natalia Morar, care este citata miercuri de cotidianul britanic The Guardian cu declaratia ca este obligata sa doarma in fiecare noapte in alta parte, pentru ca politia sa nu o gaseasca. Jurnalista a spus ca nu a dormit de doua nopti si se muta din apartament in apartament, ca sa nu fie gasita de politie.

sursa http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/127979/Initiatoarea-Revolutiei-Twitter-este-in-arest-la-domiciliu.html

Basescu: Am avut multa rabdare cu situatia din Republica Moldova

2009-04-14T08:12:00.000+03:00

Presedintele Traian Basescu a declarat luni ca a avut "foarte multa rabdare" in ceea ce priveste situatia din Republica Moldova si ca nu a dorit sa raspunda "peste gard" lui Vladimir Voronin pentru ca ar fi insemnat sa-i faca jocul, precizand ca va da detalii in discursul de marti din Parlament

"In ceea ce priveste Republica Moldova, vreau sa stiti ca am avut, pe de o parte, foarte multa rabdare, pentru a avea o analiza completa cu privire la ceea ce s-a intamplat in Republica Moldova, iar, pe de alta parte, mi s-a parut ca a raspunde peste gard presedintelui Voronin este exact jocul in care domnia sa ar fi vrut sa intre cu Romania", a spus seful statului.

Presedintele Basescu a spus ca Voronin poate decide "sau poate incerca sa ridice o cortina de fier pe Prut", dar ca nu va avea ocazia sa faca acest lucru pentru ca Romania va avea "un comportament european". "Un comportament responsabil, nu fata de presedintele Voronin, ci fata de cei 4 milioane de romani care traiesc in Moldova. 4 milioane de romani, cetateni ai Republicii Moldova, parte a acestui popor", a aprecizat Traian Basescu.

Seful statului a anuntat ca marti va sustine in Parlament un discurs "dedicat exclusiv evenimentelor din Moldova si acuzatiilor nefondate pe care autoritatile de la Chisinau, inclusiv presedintele Voronin, le-au adus Romaniei".

"Va fi un discurs de circa 30 de minute dedicat evenimentelor din Moldova si cu aceasta ocazie voi lamuri punctul de vedere al statului roman", a spus Basescu.

Presedintele Traian Basescu se va adresa Camerelor reunite ale Parlamentului cu un mesaj pe politica externa marti, cel mai probabil de la ora 17.00, potrivit programului Senatului, o decizie definitiva asupra orei urmand a fi luata in Birourile Permanente reunite.

Birourile permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului se reunesc marti, incepand cu ora 12.45, pentru a decide asupra orei la care presedintele Romaniei se poate adresa deputatilor si senatorilor. Programul Senatului, afisat pe siteul institutiei, prevede ca sedinta de plen comun va incepe la ora 17.00.

Presedintele Traian Basescu a trimis, joi, o scrisoare presedintelui Senatului, Mircea Geoana, si presedintelui Camerei Deputatilor, Roberta Alma Anastase, prin care solicita sa se adreseze Parlamentului marti, 14 aprilie, cu un mesaj pe probleme de politica externa.

http://www.mondonews.ro/Basescu%3A-Am-avut-multa-rabdare-cu-situatia-din-Republica-Moldova+id-9357.html