If you are going to try...

“If you're going to try, go all the way. Otherwise, don't even start. This could mean losing girlfriends, wives, relatives and maybe even your mind. It could mean not eating for three or four days. It could mean freezing on a park bench. It could mean jail. It could mean derision. It could mean mockery--isolation. Isolation is the gift. All the others are a test of your endurance, of how much you really want to do it. And, you'll do it, despite rejection and the worst odds. And it will be better than anything else you can imagine. If you're going to try, go all the way. There is no other feeling like that. You will be alone with the gods, and the nights will flame with fire. You will ride life straight to perfect laughter. It's the only good fight there is.” ― Charles Bukowski, Factotum Aseara am vazut doua filme cu si despre Bukowski. Acest lunatic zevzec care ma intriga cu fiecare fragment pe care am sansa sa il citesc. L-am descoperit acum cativa ani din pura curiozitate, urmand ca vara trecuta sa pun mana pe una din cartile lui de la Crina. Am citit cat am putut insa nu am putut sa ii "fur" cartea. :) am cautat fara succes prin anticariate lucrarile lui, limitandu-ma la pdf-uri si info gasite pe net. Insa eu fac parte din aceia carora inca le place sa simta esenta cartilor, sa le atinga, sa le miroasa. rezist cu greu tentatiei de a citi cu o tigare aprinsa, o cana de cafea, ceai sau vin in cele mai ciudate pozitii. deci astept cuminte sa pun mana din nou pe cartile sale. reamintindu-mi scene si fragmente odata cu filmele in sine, mi s=au reaprins ganduri si idei legate de ceea ce presupune viata aceasta, de ce si cum alegem sa o traim. ce inseamna normalul si ce limite are acesta. cine seteaza limitele si ce inseamna cu adevarat nebunie? raman adepta propriului concept de libertate, anume ca fiecare are libertatea sa. tot ce trebuie sa faci este sa simti cu adevarat si sa iti asculti busola corpului. sa iti accepti originalitatea, felul de a fi, cu bune si cu rele si sa ai curajul necesar sa traiesti cu adevarat. sa ai curajul sa realizezi ceea ce iti doresti, sa nu iti fie teama sa iesi din rutina care te inneaca si sa traiesti cum simti. iar am stat si am privit indelung oamenii din jurul meu. din metrou, de pe strazi, din autobuze. oameni gri, incruntati, care nu zambesc, nu vorbesc si nu ies sub nici o forma din tipare. la munca se plang de viata de cacat pe care o duc, in timpul liber se plag de munca de cacat pe care o au and so on intr-un cerc vicios nesfarsit. recomand cu incredere o doza de incredere in sine, o guma de sters care sa stearga usor marginea cercului si sa incerce sa traiasca sa spunem un pic hedonist. sunt mult prea recunoscatoare pentru dramul de nebunie ce salasluieste in mine. de fapt, nu e nebunie, e realitatea vietii. voi, robotii, sunteti nebuni. macar incercati sa traiti. si daca tot incercati... :)