green wings

green wings

vineri, 16 martie 2012

Cu timpul inveti....de Jorge Luis Borges

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si cu ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in “astazi” si “acum”, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc, insa, la jumatate drumului. Si dupa un timp, omul invata ca, daca e prea multa, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui arde si calcineaza. Astfel incat incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori. Si invata ca, intr-adevar, poate suporta. Ca intr-adevar are forta. Ca intr-adevar este valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi, invata. Cu timpul, inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu, vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul, intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Cu timpul, iti dai seama ca, daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil, vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Cu timpul, ajungi sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu, se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul, inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa-i faca rau celui ranit. Cu timpul, inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul, intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul, iti dai seama ca, desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi, vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul, iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul, iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu, va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul, inveti ca, grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca, in final, ele un vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul, iti dai seama ca, in realitate, cel mai bine nu era “viitorul”, ci momentul pe care-l traiai exact atunci. Cu timpul, vei vedea ca, desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul, vei invata ca, incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens. Dar din pacate, se invata doar cu timpul...

marți, 6 martie 2012

If you are going to try...

“If you're going to try, go all the way. Otherwise, don't even start. This could mean losing girlfriends, wives, relatives and maybe even your mind. It could mean not eating for three or four days. It could mean freezing on a park bench. It could mean jail. It could mean derision. It could mean mockery--isolation. Isolation is the gift. All the others are a test of your endurance, of how much you really want to do it. And, you'll do it, despite rejection and the worst odds. And it will be better than anything else you can imagine. If you're going to try, go all the way. There is no other feeling like that. You will be alone with the gods, and the nights will flame with fire. You will ride life straight to perfect laughter. It's the only good fight there is.” ― Charles Bukowski, Factotum Aseara am vazut doua filme cu si despre Bukowski. Acest lunatic zevzec care ma intriga cu fiecare fragment pe care am sansa sa il citesc. L-am descoperit acum cativa ani din pura curiozitate, urmand ca vara trecuta sa pun mana pe una din cartile lui de la Crina. Am citit cat am putut insa nu am putut sa ii "fur" cartea. :) am cautat fara succes prin anticariate lucrarile lui, limitandu-ma la pdf-uri si info gasite pe net. Insa eu fac parte din aceia carora inca le place sa simta esenta cartilor, sa le atinga, sa le miroasa. rezist cu greu tentatiei de a citi cu o tigare aprinsa, o cana de cafea, ceai sau vin in cele mai ciudate pozitii. deci astept cuminte sa pun mana din nou pe cartile sale. reamintindu-mi scene si fragmente odata cu filmele in sine, mi s=au reaprins ganduri si idei legate de ceea ce presupune viata aceasta, de ce si cum alegem sa o traim. ce inseamna normalul si ce limite are acesta. cine seteaza limitele si ce inseamna cu adevarat nebunie? raman adepta propriului concept de libertate, anume ca fiecare are libertatea sa. tot ce trebuie sa faci este sa simti cu adevarat si sa iti asculti busola corpului. sa iti accepti originalitatea, felul de a fi, cu bune si cu rele si sa ai curajul necesar sa traiesti cu adevarat. sa ai curajul sa realizezi ceea ce iti doresti, sa nu iti fie teama sa iesi din rutina care te inneaca si sa traiesti cum simti. iar am stat si am privit indelung oamenii din jurul meu. din metrou, de pe strazi, din autobuze. oameni gri, incruntati, care nu zambesc, nu vorbesc si nu ies sub nici o forma din tipare. la munca se plang de viata de cacat pe care o duc, in timpul liber se plag de munca de cacat pe care o au and so on intr-un cerc vicios nesfarsit. recomand cu incredere o doza de incredere in sine, o guma de sters care sa stearga usor marginea cercului si sa incerce sa traiasca sa spunem un pic hedonist. sunt mult prea recunoscatoare pentru dramul de nebunie ce salasluieste in mine. de fapt, nu e nebunie, e realitatea vietii. voi, robotii, sunteti nebuni. macar incercati sa traiti. si daca tot incercati... :)