Si totusi, ne indragostim de fantome

O mie de ganduri imi alearga frenetic prin minte in timp ce merg mecanic la munca. Deja mersul este automat, functioneaza cu exactitatea unui gps. Destinatia este setata, picioarele merg. Uneori ma gandesc la norocul pe care il am pentru ca nu am multe strazi de travesat si ca pot sa observ din nebunia gandurilor culoarea rosie a semaforului. Cateodata as vrea sa pot sa ma opresc si sa notez ceea ce gandesc, sa apuc gandurile din goana lor si sa le opresc macar pentru un moment. Un fel de pause, record, replay.

Odata ce vartejul a fost stopat toate cad si se aseaza fiecare in locsorul sau, devenind aproape imposbil sa le readuc in "mainstream".

Iata o alta tentativa de refrisare desi sunt perfect constienta ca nu vor iesi asa cum imi doresc eu.

De ce ne indragostim de fantome? pentru ca asa suntem crescuti sa o facem. sa ne agatam si sa ne indragostim de idei, de proiectiile proprii din persoana pe care o avem in fata. Ca si procese de gandire si procesare, suntem al naibii de bine conturati si creati. fascinant daca stai un pic laoparte si doar privesti.

toata viata cernem informatii, cautam persoane. Campurile de selectie se ingusteaza pe zi ce trece, iar "scanul" se modeleaza in functie de cerintele pe care le avem in momentele x. este un soi de maturizare, cu cat analiza de sine, cunoasterea de sine sunt mai profunde, cu atat vom sti mai bine ca sfera noastra de selectie se ingusteaza. poate nu stim ce cautam pe moment, desi instinctele isi spun cuvantul in momentul in care ai "ochit" ceva portivit tie. aici nu ma refer la cautarea unui partener, ci la toti cei ce ne inconjoara. pentru ca nu degeaba se spune ca cine se aseamana, se aduna. proiectam si cautam in cei din jur asemanari si portiviri cu propria persoana, in functie de starea de spirit pe care o avem in acel moment.

cheia este sa intelegem cu adevarat aceste lucruri, iar cand apar nepotriviri sa le tratam ca atare. Nu este nimic neinregula cu noi insine sau cei pe care ii cernem, puri si simplu tine dorintele proprii. greseala pe care o fac multi este aceea si anume de a se agata de aceste momente de potrivire si de a le atribui sensuri. Nu cunosti o persoana in totalitate niciodata, desi de multe ori ai senzatia ca stii multe. cunoastem oameni in care ne recunoastem pe noi sau recunoastem dorintele noastre, lasam minte si imaginatia sa curga si cream situatii. uneori suntem atat de orbiti de aceste "idealisme" personale incat nu mai observam adevarata personalitate a persoanei in cauza. deci da, de cele mai multe ori de indragostim de fantome.

intrati in spatiul intim al acesteia, avand senzatia ca se imparte lumea la doi, dorintele de moment ies la suprafata. ca exemplu am sa dau vesnicul comportament "de club". in genere, cei care merg in club, ajung aici manati de o dorinta constienta sau inconstienta de a socializa. o deschidere bine venita catre lume. zambim, suntem deschisi altor peroane, impartasim ganduri, analizam, pe scurt cautam. cautam ceea ce simtim ca avem nevoie atunci: de la dans, bautura, prieteni, parteneri, joaca, saruturi, sex, detasare etc. lucrurile se schimba cand se revine in cotidian. cand fie ne agatam de momentele traite si le atribuim anumite sensuri, fie le abandonam dandu-ne seama ca de fapt dorintele de aseara nu mai sunt dorintele de azi. si desi ele sunt mereu frumoase si binevenite, nu sunt prioritatea sinelui de zi cu zi.

prin analiza propriilor ganduri si sentimente vom ajunge sa ne dam seama de ceea ce ne dorim, cel putin pe moment. pentru ca de fapt, momentul prezent este cel care conteaza, el este cel care ne motiveaza sau ne creeaza proiectii de viitor, naste noi fantome.

a fi deschis catre lume, catre oameni, a dori sa ii cunosti cu adevarat presupune in primul rand dorinta de cunoastere de sine. atat cat iti permite momentul prezent. si cu asta, acceptarea de sine, acceptarea dorintelor, asumarea propriilor idei, dorinte, nazuinte, pe scurt propriilor patternuri.

pofta de viata vine cu acceptarea schimbarilor si cu detasarea de micile fantome. fantome din trecut, munca, micile bagaje emotionale. Constientizarea acestora si dorinta de a intelege ceea ce se intampla in mintea si trupul nostru. Cum a spus J, un suflet drag mine, "Enjoy your body, go inside of it.It's a lucky place to be".

deschide-te fata de tine, si te vei deschide si ii vei intelege pe cei din jur. fara tine ca individ nu vei putea simti viata in esenta sa. pentru ca viata este precum apa. curge prin tine in fiecare clipa, momentul prezent este cel pe care il ai acum. inchide ochii si simte-te pe interior, asculta-ti gandurile si vocea interioara. raspunde-ti si simte cum vibreaza viata in interiorul tau. recunoaste-ti particularitatile si accepta-le, asuma-ti-le.

fiecare suflet este unic, frumos si interesant in felul sau. viata este o cautare perpetua de alte suflete. cu unii exista portivire, cu altii nu. unii vor ramane altii nu. primeste oameni in viata ta, insa nu-i transforma in fantome. indragoste-te de viata si de oameni, nu de propriile proiectii. ai incredere in tine si in cei din jurul tau, in viata si in ideea de frumos.

cand va fi momentul sa gasesti persoana potrivita tie, vei intelege ca dragostea in totalitatea sa este libera. nu exista constrangeri sau limitari. nu poti sa rezumi dragostea la un inel, un gest sau la orice altceva, pentru ca nu poate fi cuprinsa in nimic concret. dragostea nu are nevoie de repere materiale pentru a-i fi dovedita existenta. pentru ca ea exista prin voi, pentru voi.

viata este frumoasa si cu fiecare minut ce trece esti mai aproape de finalul sau. acest final, cel putin.

asculta-ti dorintele si deschide-te catre natura si univers.

Numai prin tine insuti ai sa poti sa faci asta. pentru ca a trai inseamna a simti. deci a trai cu intensitate fiecare moment.

its Friday, im in love!

:) I am inlove with life!

just let life happen; and allow people in it.

Cand m-am trezit aveam mintea plina de o mie de lucruri. sentimente amestecate, imagini, flashback-uri, idei. mi s-au frunzarit prin creier tot timpul, inlcusiv pe drumul catre munca. am inceput sa merg catre munca sau catre casa intr-un soi de transa. imi las mintea sa alunece si observ ca am ajuns . obisnuinta. pe drum m-am gandit ca de abea astept sa ajung la munca sa incep sa scriu, sa incerc sa exprim miile de idei si sentimente in cuvinte, constienta fiind ca voi reusi. Acum ca am ajuns si sunt in fata tastaturii, ignorand cu succes task-urile matinale pe care le am - desi pe cele importante le-am rezolvat - observ ca mintea s-a linistit, gandurile s-au retras usor in sertarasele lor, insa simt urma pe care au lasat-o.

ideal ar fi sa reusesc candva sa constientez in mod real aceste ganduri si sa ma pot agata de ele. asta ca sa ma pot intelege mai bine, sa ma cunosc.

astazi iar am trait o clipa de fericire si de pace. ador cand am astfel de momente, atunci cand viata iti da mici semne si tu le iei ca atare.

De un an si ceva vad mereu in aceleasi locuri (pe bancuta in parc sau la metrou) la victoriei (iesirea kiseleff) un domn. este un domn sarac, fara casa, care a devenit involuntar parte din viata mea. il vad zilnic si de cate ori ni se intalnesc privirile este un salut mutual al fiecarei dimineti. Sta mai mereu pe banca si face rebusuri, citeste, hraneste cateii din putinul sau sau se gandeste. Acum ca a venit frigul se refugiaza la gura de metrou. niciodata nu cere nimic. in vara l-am vazut luand un chistoc de tigara de pe jos sa-l fumeze. m-am apropiat de el si i-am oferit o tigare. mi-a multumit si ne-am "vazut" de vieti. de atunci cand am tigari sau mancare i le ofer. si incerc s-o fac in asa fel incat sa nu-l jignesc.

De cand cu frigul, decate ori il vad mi se strange stomacul. Eu dardai de frig in comfortul casei mele. In "bogatia" mea. ma plang de vreme si de viata de "rahat" pe care o duc doar pentru ca trebuie sa strabat distanta asta prin frig pentru a ajunge la munca. sunt o nercunoscatore, stiu asta, insa sunt om. el traieste afara. probabil frigul i-a pus stapanire pe oase incat a devenit parte din el. De cand am venit d ela munte am descoperit ca am o pereche de pantaloni de fas groasa care mi-a ramas mare. II am de ceva timp, nu sunt in stare perfecta dar sunt, cum se spune, "purtabili". ma chinui de o luna sa i-i dau. dar m-am lasat furata de alte lucruri "mai importante" si nu am reusit. Cand am parasit garsoniera, mi-am reimpachetat viata in cutii pe care le-am desfacut partial. au iesit la iveala amintiri, placute si dureroase deopotriva. triajul doare. amintirile dor. am gasit si perechea de pantaloni care mi-a tinut cald si mi-a fost prieten de nadejde pe partie ani la rand. este momentul sa ne despartim. :) am spalat panatlonii, i-am pus intr-o punga, si ieri pentru ca am avut de carat un bagaj mai greu i-am dat mamei sa-i lase domnului respectiv.

Mi-era teama sa nu il jigneasca, desi mi-am zis ca daca el nu are nevoie de ei singur gaseste un amarat caruia sa ii tina de cald. In dimineata asta, dupa cum am zis, afundata in gandurile mele, aproape ca am trecut fara sa il observ. am ridicat intamplator privirea si am intalnit-o pe a lui. nu stiu daca stie ca eu si mama sunt astfe inrudite,(si mama ii mai lasa chestii si am facut-o de vreo doua ori si impreuna), insa acesta este cel mai purin important lucru. am simtit o energie calda din partea sa si nu m-am putut abtine a zambi cand am vazut ca poarta pantalonii. I-au tinut si ii tin de cald. Poate este banal, dar ideea intamplarii nu este aceea ca am dat ceva de-al meu cuiva. Asta fac de cand ma stiu. Ofer sentimente si obiecte. Viata inseamna a darui. Insa ideea ca am lasat om sa imi patrunda in minte si suflet, ca l-am simtit si ca l-am ajutat cumva. este mic ajutorul, insa pentru mine a contat. si sentimentul de pozitivitate care ma insoteste in continuare este divin.

Dupa cum am mai zis, in ultima vreme sunt incarcata de energie. Parca se zbate in mine si vrea sa explodeze, sa se dezintegreze in mii de particule colorate.

Nu mai vreau ceea ce doream de la viata. Vreau sa cunosc oameni, sa impartasesc sentimente, sa ii cunosc. Iubesc oamenii si este foarte usor sa fac asta. nu vb de iubire frivola aici.

. M-am saturat de jocuri, texte, pretexte, feluri de a fi. Nu vreau relatii, aventuri de-o noapte. cand va fi sa fie ceva, va fi, sunt sigura de asta. dar stiu ca fiecare om vine in viata sa si a altora cu un scop. totul are un sens, nu trebuie decat sa il vezi cu adevarat. nu este mereu ceea ce iti doresti, adevarat, dar nimic nu este usor. sa simti inseamna sa traiesti. Dragostea este libera si este de o mie de feluri. Dragostea se schimba si se coloreaza.

Nu am mai simtit de mult emotia adolescentei, si zambesc ca un copil cand ma gandesc acum. Am intalnit un om recent care fara sa aiba cea mai vaga idee mi-a redat emotia traiata la 16 ani. intamplator, pur si simplu, sau poate nu. mi-a prins mana si mi-a soptit o fraza intr-o noapte care mirosea a tutun. l-am simtit cald si sincer, desi poate ma insel. m-a facut sa simt niste lucruri de care uitasem de ani si ani de zile. si pentru asta iti multumesc. nu conteaza de ce, conteaza ca mi s-a intamplat si asta este adevarul. nu am asteptari, nu vreau nimic. as fi vrut sa iti multumesc personal pentru aceasta mica intamplare, insa nu a fost sa fie acum momentul. sau poate asta a fost tot. nu mai caut idei ascunse, intelesuri candide, cand adevarul este sub nasul meu. ma simt libera si vreau sa iubesc oamenii, si sa iubesc viata.

uneori ma simt coplesita de toate astea si simt ca energiile din jurul meu vuiesc. nu sunt inca gata pentru multe, insa fac pasi marunti.

si stiu ca se intampla lucruri, ca se vor intampla lucruri, vesele, triste, pozitive, negative.

just let life happen and enjoy the ride.

Astazi straluceste soarele. este frig. dar este frumos. simt ca va fi o zi frumoasa, cum a fost si cea de ieri. si cum a fost si weekendul trecut, in care am retrait mii de trairi. mi-era dor de liceu si copilarie.

In cautarea timpului pierdut si pregatirile pt ballantine's day

Deschid calculatorul si sunt bombardata de zeci de propuneri cu privire la Valentines day. unde sa skiezi, unde sa mananci, unde sa faci sex, unde sa saruti, ce sa cumperi, cum sa iubesti, cum sa traiesti. de parca toate aceste mici/mari gesturi pe care unii indragostiti le considera portivite ar avea o mai mare insemnatate pe 14 februarie in fiecare an. de ce as iubi altfel sau intr-un anumit fel in aceasta zi?? presupunand ca imi plac dulcegariile astea ieftine - no offence, dar dragostea nu se masoara in inimioare, jucarii, bombonele sau flori in perceptia mea - de ce nu as face asta pe data de 24 febr de dragobete?? nah, ma intreb si eu.

suntem copy cats. maxim. :)) nu ne place sf andrei, petrecem de halloween. dragobetele nu inseamna nimic, pt ca avem sf valentin pentru a ne arata "adevaratele" sentimente.

stii ce cred eu?? astfel de sarbatori nu fac altecva in maj. cazurilor decat sa indeparteze cuplurile.

ca doar nu imi imaginez faptul ca barbatilor chiar le face placere mizeria asta :))

factori majori de stress in plus (pe langa chinul constant de a retine ziua de nastere a partenerei) :))

- nu trebuie sa uite ca vine valetines day (asta daca mai vrea sa faca sex amaratul) :))

- nu trebuie sa uite sa: ia floricele, maimutele, bombonele, toate la suprapret si intr-o aglomeratie de nedescris, alergand printre sutele de tarabe care vand "dragoste".

Nu mai bine ne aratam noi dragostea frumusel in intimitatea "cabanei paturica" in compania unei sticle de vin daca nu cumva ne sarbatorim dragostea zilnic deja, asa cum este normal?

maybe its just me, dar deja imi ies pe nas chestiile astea.

vindem si cumparam sentimente, inglobam sentimente in obiecte, judecam dragostea dupa aceste obiecte. pt ca daca el nu ti-a adus un mutunache de sf valentin, nu tine cu adevarat la tine. grow up. learn to love and be loved si nu va mai ingreunati relatia cu drame inutile. e mult prea fragila dragostea reala in ziua de azi ca s-o mai comercializam si noi.

oricum am "scapat" de probleme anul asta, si nu, acest post nu este o refulare personala legata de statusul meu single. in clipa asta ma bucur de acest status din plin. nu sunt definita existential vbind de un astfel de status asa ca atunci cand voi face slalomul din centru de pe strazi printre sute de tarabe nu voi simti decat durere de ochi de la prea mult rosu si roz si probabil nervi pt ca trebuie sa ma inghesui sa trec.

sugestie: daca tot ne place sa petrecem , de ce nu facem noi ziua de 14 febr Ballantine's day? nu mai dam banii pe chestii 'pufoase', luam wiskey, si fiecare, cu mic cu mare, luat sau liber, petrecem? astia micii norocosii care se au unul pe altul la cabana paturica, si noi astia vild' n free, la gramada?? numai cu conditia sa scapati de roz. prea mult roz. facem naibii diabet!