cu fiecare zi ce trece invat si traiesc lucruri noi. mi se arata atat de multe senzatii si trairi nou noute. de parca pana acum am fost o larva adormita ce de abea in ultimele luni si-a inceput incursiunea in aceasta viata. stiu ca totusi am trait mult si pana acum, insa modul in care percep viata acum este complet diferit de tot de pana acum.
stiu ca mai am n la puterea o mie de oameni de cunoscut, lucruri de facut, locuri de vazut si ceea ce ador este ca nu ma grabesc nicaieri. nerabdarea caracteristica zodiei si copilariei mele s-au domolit. da, mai am zvacniri de nerabdare dar starea mea generala este una de entuziasm calm. astept cuminte (dar nu prea :) ) sa mi se intample povestile.
ma simt din ce in ce mai deschisa catre lume, univers, oameni, catre experiente noi si trairi inedite, fie ele fericite pe moment sau mai putin. pentru ca dupa cum am mai spus de o mie de ori fiecare experienta si are rolul ei bine definit. singura noastra "treaba"este sa invatam ceva despre noi si despre lumea in care ne aflam.
niciodata nu mi-a placut sa ranesc oamenii si mereu am evitat asta. am evitat chiar cu pretul "nefericirii"mele interioare. in ideea ca vezi doamne trebuie sa-i menajez pe cei fata de care am simtit ca am facut o un soi de promisiune nescrisa, indiferent de tipul de relatie umana de care este vorba. ca sa ma incadrez in patternul prietenei mele de-o viata Lutine (sau Lorelai, sau Alexandra, sau Sis) :), lectia recenta invatata este ca nu trebuie sa fac asta. din pacate (sau nu), viata este asa cum este si nu voi putea niciodata sa ii mentin pe toti cunoscutii mei fericiti. plus ca si nefericirea isi are rostul ei in existenta cuiva. si ca imi fac prea multe griji in legatura cu cei pe care ii las sa intre in viata mea.
da, nu spune nimeni sa calci pe sentimentele celor din jur. nu pot sa fac asta si nici nu vreau. insa nici sa mor prea mult de grija altuia.
o alta lectie este a nu mai lasa nou venitii sa patrunda adanc in viata mea pana cand nu voi fi si eu sigura de asta. insa m-am gandit de ce tind sa fac asta. adica de ce las mai ales baietii nou veniti sa patrunda mai adanc decat este cazul pentru ca la un moment x eu sa imi dau seama ca nu mai simt ceea ce "trebuie" si sa le spun ca s-a terminat si ca ar fi dragut sa ramanem prieteni (conform posturilor anterioare trebuie sa ma las si de asta pentru ca daca va fi cazul, se va intampla de la sine).
are legatura cu viata pe care am dus-o acum nici un an de zile, de faptul ca am trait legata de EL-ul meu de pana acum cu fiecare suflare. activitati intreprinse impreuna, in tot si toate, si desi ador independenta mea de acum si ca singuratatea nu mai este o problema pentru mine, ba mai mult ma bucur de ea ca si sansa de introspectie activa, exista pe alocuri reminiscente din trecut. si evident dorinta interioara de a-l gasi pe EL-ul de acum. pana la care simt ca mai este ceva drum de parcurs si ca mai am lucruri de rezolvat cu mine insumi.
inca un lucru resubliniat este faptul ca urasc din suflet dramele, barfele, situatiile care nasc scandaluri. mie imi place ca lucrurile sa fie spuse verde in fata, cu pretul durerii. si ador oamenii care au curajul sa faca asta.
am avut si tema de gandire mai altfel azi noapte, am citit despre cititul in cafea si am aflat ca si mama citeste in cafea. eu nu pot. si nu stiu nici simbolistica nici a citi. scurt la obiect nu vad nimic. poate e si mai bine :)) desi habar nu am daca cred sau nu. probabil ca daca se va ädeveri in vreun fel vreun simbol interpretat citirii mele voi ceva mai receptiva.
adica eu cred in magie si spiritualitate insa exista si un dram de scepticism ce invaluie si asta. mai ales ca interpretarile apartin unor persoane necunoscute. oricum, este un domeniu interesant de analizat. pana la urma totul tine de potentialul creierului uman, de interpretare, de vise, de premonitie, lucruri in care cred. imi place cand viata mea ia si turnuri magice, mistice.
either way, i love coffee. :) indiferent ce ascunde in cescuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu