M-am pierdut acolo undeva...

M-am pierdut undeva in Cambogia si nu vreau sa ma mai regasesc. M-am regasit acolo, am regsait oamenii si viata. Am redescoperit zambetul si copiii, natura si cerul. Aromele mi-au invadat simturile si culorile mi-au chimbat judecata. De ce imi pierd eu existenta intre betoane si in orase triste si gri? De ce alerg si nu mai traiesc?
Primul lucru care te izbeste in Bangkok (caci acolo ajungi din Romania) este aerul greu, innecacios. Foarte cald... Simti cum esti inundat. Privesti in imensitatea aeroprtului, oamenii vorbesc o limba grea si neinteleasa, sunt agitati, si vezi printre ei si turisti... americani, europeni, din toate colturile lumii. Unii au ajuns aici pt prima oara, ca si mine, altii au sosit si nu au mai putut pleca. Am avut 5 ore de stat in Bagkok pentru a putea zbura catre Cambogia, Siem Reap. Asa ca ne-am urcat in taxi si primul lucru pe care l-am observat este ca ei conduc ca in Anglia. Merg cu viteza mare, insa respecta regulile de circulatie. Taxiul ne-a lasat pe Khaosan, marea strada a backpackerilor, locul unde se intalnesc calatorii, mananca, cumpara si se distreaza. Timpul a trecut repede si ne-am indreptat spre aeroport. Traficul este ingrozitor, da, se poate mai rau decat in Bucuresti. Pentru un moment chiar am crezut ca nu vom prinde avionul. Dar am avut noroc si dupa 45 de minute de zbor am ajuns in Siem Reap, printre singurele destinatii vizitate de turisti ale Cambogiei. templele iti taie rasuflarea, si oamenii sunt extraordinari. Ceea ce te frapeaza este prapastia imensa intre clasele sociale. Langa hoteluri de 5000 de dolari pe noapte, vezi "case", mai degraba cocioabe, si oameni care merg cate 8 pe un scuter, si copii care mor de foame. Primul lucru de stiut este ca NU trebuie incurajata cersetoria; daca esti miscat de un copil si vrei sa il ajuti, si daca nu are nimic de vanzare, pune-l sa deseneze ceva, sa stie ca a facut un lucru pentru banuti. Nu te lasa intimidat de aparenta preturilor mai mici decat ale noastre, poti ajunge mult mai jos. Nu ezita sa te tocmesti la sange, acest lucru face parte din cultura si modul lor de viata. Templele sunt breathtaking, si daca vrei sa le vizitezi recomandabil este sa iei un tuk-tuk de la hotel. Pentru 10 dolari este toata ziua la dispozitia ta si este si mai placuta plimbarea.
mancarea este geniala, si in ceea ce priveste recomandarile lonely planet, pot spune ca le-am ignorat pe toate cu succes, neavand absoulut niciunfel de problema.
Dupa doua zile petrecute in Siem Reap, am vizitat o regiune mai saraca, un loc deosebit de cald, care ne-am schimabt pe toti definitiv, nascand in noi dorinta de a nu mai reveni niciodata in tara... da, povestile pe care le auzi cu oameni care au plecat in vacanta in Asia si nu s-au mai intors sunt complet credibile, reale, frecvente si traite pe propria piele. Am fost la un minut de a spune : NU MA MAI INTORC. De ce ne-am intots? Pentru ca nu imi place sa las lucrurile neterminate; termin ce mai am de facut aici, dupa care ma voi pierde total in Cambogia.
Cu regret am pornit catre Sihanoukville, o regiune litorala unde din pacate se intampla multe lucruri dezgustatoare. pedofilia este in floare, coruptia mare, si din pacate ai tendinta permanenta de a-i crapa capul unui barbat libidinos venit singur pe plaja privind cate un copil. Nu am petrecut decat o ora acolo, caci am luat barca catre o insula idilica, paradisul pe pamant, unde am petrecut 5 zile rupte de oricefel de realitate cotidiana.
Apoi am ramas o noapte in capitala, ne-am plimbat un pic si cu regretul de rigoare am parasit Cambogia dupa 2 saptamani in care m-am regasit.
Bangokul l-am regasit exact cum l-am lasat, aglomerat, agitat si murdar. Singurul lucru genial a fost vizita la templul cu tigri, de care auzisem pe animal planet, mi-am dorit din totdeauna sa ajung acolo, acum realizandu-se un vis pe care nu as fi crezut ca il voi implini vreodata.
Acum ma hranesc cu ideea ca la anul voi reveni, de data asta pentru o luna intreaga :)