Sa scriu... sa sriu pentru ca nu am mai scris de mult. pentru ca uneori uit de mine si ma las ingropata de problemele altora... incerc sa ma readuc la suprafata si incerc sa imi dau seama daca am ales viata pe care mi-o doresc... intr-adevar, societatea ne dicteaza sa terminam scoala ca sa "avem un drum de succes in viata", dar cine trage linia? ce inseamna succesul pentru voi si ce inseamna pentru mine?
m-am saturat de asa-zisii prieteni care nu se vad decat pe ei, pretinzand ca tin la mine; nu am nevoie decat de oameni sinceri si care stiu si isa traiesc viata cu adevarat, fara sa pretinda ca o fac. viata citita din carti nu este viata decat daca este si traita. tineti-va parerile pentru voi.
am invatat ca viata mai poate oferi si alti prieteni decat cei cu care te-ai obisnuit, desi o prietenie veche va fi vesnica (unicul soul mate; prietena adevarata, fara false sentimente sau fite).
am invatat ca partenerul de viata, iubitul, iti este si cel mai bun prieten. asta inseamna o relatie cu adevarat, cel putin in ceea ce ne priveste: iubire si prietenie, complicitate, sinceritate si nebunie. mi se par de cacat relatiile in care el se ascunde de ea si vice versa, sau in care el nu ii spune ei ca el iese cu colegele de servici, de parca ar avea sa se culce cu toate, de parca nu ar mai putea exista prietenie intre membri de sex opus. ei bine exista. intelege, ca femeie ca trebuie sa respecti intimitatea persoanei de langa tine si sa ii dai timp si loc sa respire. astfel vei lasa loc unei frumoase prietenii. si lasa naibii fitele si fii sincera, deschisa si gata de distractie.
oricum aberez si nu conteaza ce scriu, insa exista in anturajul meu o situatie foarte nasoala ce nu se va termina bine pentru nimeni. asta de ce? pentru ca o nunta nu se face in pripa, pentru ca a te casatori la o varsta frageda, cand nu esti sigur pe sentimentele tale Nu este o solutie. pentru ca 2 ani nu este suficient timp in care sa cunosti un om. si in fond si la urma urmei, why the hell rush things?
vreau sa terminam o data cu mutatul asta, vreau sa treaca timpul mai repede si sa ma vad la casa mea. cu cat pare ca este mai putin de facut, cu atat dureaza mai mult. m-am saturat sa fiu ca tiganul cu cortul, cand intr-o parte cand in alta, m-am saturat de mama si de parintii lui, nu mai vreau ca destinul meu sa se intersecteze cu nimanui decat cu al lui; vreau sa fumez cat vreau si unde vreau si mai ales cand vreau; nu mai vreau scandal, morala si discutii inutile de la niste pers care si asa nu pricep care e treaba cu noi. ne vreau pe noi 2. in spatiul nostru. si imi doresc sa imi pot chema prietenii la mine, sa vina si sa plece cand vor, fara alte conditii. sa speram ca pana in martie o sa ne vedem si la casa noastra....
si vreau sa strang bani pentru a reveni in Cambogia... sa imi revad prietenii...
ciudat cum se schimba si ne schimba viata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu