green wings

green wings

vineri, 14 august 2009

da, ne plac baietii rai :)

in dimineata asta de vineri stau si nu fac nimic la munca. nu pentru ca nu vreau, ci pentru ca nimeni nu are chef sa isi imparta din sarcini. utopic, nu imi place chestia asta intrucat sunt o persoana activa, careia nu ii place sa stea degeaba. vin de la 9 la munk, sunt punctuala pentru ca asta mi-e firea, si stau degeaba. asta pt ca mai tarziu lumea sa isi dea seama de volumul imens de munk si sa ma impovareze la maxim. asta e. sa-i spunem lipsa de profesionalism.
stau de vba pe mess cu Miki (http://hi5.com/friend/profile/displayJournal.do?viewself=true&ownerId=25507798), o tipa pe care am cunoscut-o prin intermediul comunitatii MJ romania si ma bucur nespus. dau click pe statusul ei si vad un articol despre "de ce ne plac baietii rai"....

"Venind spre zilele noastre, ezitarile si pendularile feminine au ramas, desi imbracate in alte haine si purtand alti pantofi, aceleasi. Carrie Bradshaw ne-a scos din minti cu obsesia ei pentru un las, dar misterios Mr. Big. Desigur, in carti si filme, povestile se incheie cu clopote de nunta si pahare de sampanie incrucisate.

Cand ne intalnim, ne prinde noaptea discutand despre ei. Sangele se infierbanta si pulsul creste in ritmul cestilor de cafea golite si umplute cu mucuri de tigara. Baietii rai ne atrag asa cum moliile se indreapta oarbe, de fiecare data, catre becul incins. Ne ard aripile, dar ne intoarcem mereu. Pentru ca ei stiu sa ne tranteasca in pat ca nimeni altii. Pentru ca bratele lor ne inving bratele si uneori o astfel de infrangere e tot ce ne trebuie. Pentru ca imbratisarea lor, desi doare, e vie si o preferam alteia care ne lasa intregi. Pentru ca ne place sa ne aranjam oasele la loc, dupa ce ei au iesit din viata noastra.
Feministele vor protesta. Imi vor spune ca sunt o sclava, ca nu m-am eliberat, ca n-am inteles ca merit respect. Ca sunt o victima care se indragosteste de calau. Sindromul asta poarta un nume. Poate ca asa e. Sau poate ca pun, mai presus de respect, o anumita vrie, o anumita betie. Pe care numai baietii rai sunt in stare sa mi-o inoculeze, sa-mi otraveasca sangele cu ea.
Baietii rai stiu sa apuce cu mainile tot ce e bun. Baietii buni asteapta sa li se intample. Baietii rai nu cersesc dragoste, ci si-o reclama ca si cum ar fi dreptul lor inalienabil. Baietii buni ne fac clatite, baietii rai o apuca pe carari nebanuite si ne tarasc dupa ei. Baietii buni ne plimba cu caleasca, dar cei rai ne imping spre bungee jumping si spre cel mai infricosator roller-coaster.
De ce ne plac baietii rai? Pentru ca ne duc acolo unde nu am avea curajul sa mergem singure. Uitam intr-o clipita tot ce ne-au invatat mama, revistele de femei si Oana Cuzino. In caz ca a ascultat-o cineva vreodata. Pentru ca in spatele aspectului "polisat", "lustruit" de femeie a vremurilor noastre, sexul nostru e nemachiat, neajustat, necosmetizat de toate artificiile.
Pe fruntea baietilor rai, scrie mare "tendinte sinucigase". Si ce se asorteaza mai bine cu erosul decat insusi thanatosul? Pentru ca, inconstient, speram intr-o extinctie in doi. In timp ce baietii buni promit viata, baietii rai aduc moarte. Dar o moarte extatica, spectaculoasa. Ceea ce nu intelegem noi este ca baietii rai mor singuri. Nu vom apuca sa-i tinem in brate in ultimele lor clipe. Nu vom fi aruncati in acelasi mormant, nu vom face ultimul drum impreuna. Pentru ca baietii rai sunt lupi singuratici, iar noi suntem niste pasagere prin viata lor, nimic mai mult.
Si tocmai vulnerabilitatea lor, pe care o ghicim, insa la care nu vom avea niciodata acces, ne inmoaie platosa si ne face sa ne debarasam de ea ca de o pereche de cizme pe care le-am cumparat intr-un moment de neatentie, pentru ca, odata ajunse acasa, sa ne devina perfect indiferente si sa le ascundem intr-o debara. Apoi, asa cum v-am spus deja, ne aranjam oasele la loc.
Baietii buni nu trebuie sa dispere. Probabil cu ei vom merge la altar. Lor le vom purta pruncii. Asta dupa ce nu vom mai avea nimic de aranjat, nimic de rupt si ne vom multumi cu clatite, botosei si "pupici" pe frunte seara.
si afirm cu strictete: da, ne plac baietii rai. cu riscul de a suna dubios, femeia trebuie biciuita. da... hai sa dam lucrurile pe fata: baiatul care te-a luat usor de mana, care ti-a adus flori, care s-a sfiit sa te sarute.... a fost "prea bleg". mereu. ne place aventura, ne place ca barbatul de langa noi sa stie ce vrea, unde vrea, cand vrea si sa isi revendice premiul. premiul fiind noi.
putine din noi reusim sa imbalnzim baiatul rau. dar oare asta este? ramane sa vedem si sa traim.
insa, fara ezitare, ne plac baietii rai.

5 comentarii:

Alexandra spunea...

Nu cred ca puteam sa spun asta mai bine! Da, ne plac baietii rai!!!!

Tudor spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Tudor spunea...

Parerea mea este ca acest articol, desi frumos scris, este un sofism.

Incerc sa explic de ce cred asta, aici: http://calmeecuatoriale.blogspot.com/2010/01/baietii-rai-si-fetele-rele.html

Anonim spunea...

de ce sa te multumesti cu un baiat care iti da batai de cap cand poti sa il ai pe acela care iti face pe plac? nu m-au atras nicodata "baietii rai" urasc acea atitudine de macho, gesturi si vocabular de mahala. nu mi-au placut nicidata baietii care domina si iau totul ca si cum li se cuvine. cred ca pentru a ajunge la o femeie trebuie sa lupti, sa ai mai mult decat o atitudine de baiat rau si sa stii sa"o arunci in pat"...

Diana spunea...

Are dreptate...Din pacate.
Si nu, nu este un sofism. E realitate