azi am inceput ziua cu ploaie, cafea si facebook. rasfoind prin profilele oamenilor mei :), am descorperit urmatorul post pe pagina Monicai, (http://www.facebook.com/profile.php?v=feed&story_fbid=1382528050685&id=1456491970#!/note.php?note_id=411020440802&id=1456491970&ref=mf ), pe care doresc sa il impartatsesc. Toouche!
" Ucidem zile intregi, cu goana noastra descreierata dupa weekend-uri, vacante si Revelioane. Alungam timp din propria viata ca sa ajungem mai repede in weekend, sa vina primavara, sa luam salariul, sa treaca tusea si cosul din frunte, sa se astampere copiii, sa invete catelul sa faca pipi afara… De zeci de ori pe zi mintea noastra toarce un pacat autodistructiv: sa treaca si asta, sa vina mai repede clipa cand…
…Cand murim, de fapt…
Abia asteptam sa treaca timpul, apoi, dupa ce anii se usuca si pica, ne intrebam sablonard unde naiba s-au dus. Miorlaim in permanenta ca timpul trece prea repede, apoi, in clipa urmatoare si-n alte o mie de clipe, ne rugam sa treaca timpul mai repede - ca sa inceteze ploaia, sa ni se intoarca iubitul, sa slabim, sa nastem, sa terminam facultatea...
Stiu, tragem zilnic de boccelele plictisului, ale jobului, ale parului electrizat, ale iubitului ratacitor, ale fripturii prea tari, ale iernii lungi, ale PMS-ului, ale traficului… Toate astea trebuie usuite, zburatacite, afurisite. Sa plece, sa dispara, sa inceteze! Dar,odata cu ele, se scurge in sifonul chiuvetei timp din viata noastra. Orele noastre, anotimpurile noastre…
Cati dintre noi nu se trezesc luni tanjind dupa weekend? Cati dintre noi nu dau pinteni vietii pentru a alerga mai repede?
Weekend-urile sunt intotdeauna un joc de ruleta. De cate ori nu ti le doresti speciale si romantice si le primesti rutiniere, solitare, plictisitoare?
Am avut multe zile de luni mai frumoase decat zilele de sambata. Cu toate astea, ingrata si superficiala in a-mi judeca sufletul, am continuat sa urasc zilele de luni.
Weekend-urile nu-si merita dragostea mea neconditionata; m-au lasat de prea multe ori plansa, deceptionata, cu asteptarile facute ghem in stomac. Rochii pe care le-am pregatit toata saptamana au ramas atarnate dramatic pe cate-un spatar de scaun, singurul martor al iubirilor fragile. Weekend-urile dupa care tanjim intreaga saptamina, cu zvarcoliri de anticipatii placute, sfarsesc uneori prin a ne rade-n nas.
Weekend-urile s-au tradus, de foarte multe ori, prin telefoane care nu suna, vesti intepenite pe drum, vorbe asteptate degeaba, caderi in abisul iluziilor mele.
Prin petreceri pe care le-am asteptat sase zile si le-am ratat intr-a saptea.
Prin saruturi pe care le-am asteptat de luni pana vineri, iar sambata au venit, dar pe obraz.
Prin “te iubesc”-ul pe care l-am asteptat ani si care a venit intr-o duminica, deghizat intr-un “tin foarte mult la tine”. Ulterior, m-am prefacut ca a fost, totusi, un “te iubesc”.
Daca la asfintit de viata ai putea edita trairile tale in asa fel incat sa comprimi, intr-o inregistrare unica, numai ce-a meritat trait, ai avea un soc si te-ai sinucide inainte ca soarta sa aiba aceasta onoare. Ai constata ca, din 75 de ani, ai trait cu adevarat, intens si frumos, vreo trei. Pe restul, i-ai asteptat nerabdator sa treaca."
si cu asta, Monica a zis tot
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu