In ultima vreme incerc sa iau lucrurile mai usurel. sa traiesc mai mult pentru mine si pentru cei apropiati mie. pamantul nu se va opri daca eu nu voi mai face cutare lucru sau cutare lucru. am ajus la 23 de ani sa ma simt atat de obosita si de sictirita incat sunt surprinsa ca mai traiesc. ma rog, asta pana acum ceva vreme. vreau sa ma opresc din robotism, sa il las pe ultimul plan, si sa investesc mai mult in mine, individual. aka, sa citesc, sa alerg, sa fac sport, sa zambesc, sa dansez... sa ma detasez de mizeria creata de altii in jurul meu, de toata drama asta emotionala artificiala. a se intelege clar diferenta dintre nenorocirile reale ce se intampla in jur, fata de care nu am sa pot ramane in veci indiferenta, si cele pe care unii le creeaza, le amima, si de care se agata cu incapatanare.
fuga, stress, alergatura. pentru ce? agitatie, nebunie. si nu pentru mine. majoritatea nebuniei se limita la ceea ce "trebuia" sa fac eu pt cutare sau cutare, sau, ma rog ceea ce credeam eu ca "trebuie".
am trait intr-un balon de plastic in care eu eram dedicata 100% altora. problemele tuturor erau mai importante decat ale mele.
ei bine, lucrurile s-au schimbat. Odata cu varsta, odata cu experienta, odata cu clipele frumoase si cu cele neplacute prin care am fost nevoita sa trec, ma schimb si devin alta persoana.
devin mai rece.
cei care nu fac altceva decat sa se planga si sa astepte sa le pice de la altul sau din senin imi provoaca mila. imi provoaca sila ipocrizia. falsitatea. prostia.
se spune ca singura dovada ca nu ti-ai indeplinit scopul pe acest pamant este faptul ca traiesti. dar cati dintre noi stim ce inseamna a trai? ai senzatia ca ceea ce e frumos vine moca? pica? tot ce este frumos si real in viata aceasta vine dupa munca si dorinta. si cei care au cateva principii ramase stiu foarte bine ca treaba cu dupa fapta, si rasplata se aplica.
a sta cu curul jos si a te plange constant, dar de nu a avea curajul sa te ridici in picioare si sa faci ceva, denota fapul ca nu te cunosti nici macar 0.1%, nu vrei sa faci asta, si ca de fapt esti 100% fericit in nefericirea ta. te complaci si cerseti mila. atata timp cat pe lumea asta exista copii care ar da ORICE sa se poata afirma, sa poata studia, sa poata merge la scoala, dar nu pot din cauza saraciei, foametei, razboiului, bolilor, NU ai nici un feld e scuza in fata mea.
tipologia asta de "of of ce grea e viata cu curul afundat in fotoliu" imi creaza cel mai acut dispret.
ca si cei care sunt sugative. femei si barbati deopotriva. traiti pt materialism: toale, masini telefoane. dar nu sunteti instare sa munciti pt ele, sa realizati in viata si sa obtineti ceea ce va doriti.
am observat ca tendinta generala este de a fi fericit in nefericire si de a persevera in ea. Si va intreb: de ce? nu este lumea asta atat de mare? va tine cineva legati cu lanturile de pamantul de sub voi? este atat de greu sa vrei sa schimbi ceva legat de viata pe care o duci si EVENTUAL s-o si faci? este atat de simplu sa dai din gura si sa comentezi, cand de fapt tu NU faci nimic. astepti sa vina cineva sa te ia de manuta sa iti arate drumul? ei bine, nu o sa se intample. ai sa fii mereu un nefericit care traieste zilnic prin vise pe care nu le va urma niciodata.
ei bine, eu am curajul sa pasesc in afara patratelului meu. Eu visez colorat si mult, insa stiu ca va fi greu sa imi ating visul. visul meu se schimba mereu, putin cate putin, dar stiu ca sunt pe drumul cel bun. Stiu ca seara pun capul pe perna linistita, si stiu ca am curajul sa fiu altfel, sa fiu eu. sunt eu, port culori si nu mai fac concesii. dupa ani de zile in care m-am pus deoparte, acum n-o mai fac. pentru nimeni.
si am sa imi urmez visul, fara teama. si am sa lupt pentru ca nothing comes easy. and i wont settle for less.
Asa ca lasa dracului bullshitul. Nu te mai plange si fa ceva pentru tine. O viata ai. timpul trece. ca doar nu degeaba "youth is wasted on the young".
viseaza. zambeste. gandeste. ajuta. priveste. simte. progreseaza. paseste inainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu