green wings

green wings

joi, 18 august 2011

si totusi, traiesc acum...

cand totul se petrece cu un motiv, cand totul capata un sens, cand cunoasterea de sine prinde contur. cand oamenii pe care ii cunosti iti umplu sufletul. cand piesele de puzzle pica la locul lor, cand fiecare experienta vine sa te construiasca intru ceea ce esti tu. cine esti tu? cati isi pun intrebarea asta? ce iti doresti pentru tine? pentru sufletul tau, pentru personalitatea ta?
cand scoti noroiul din tine si il transformi in aur, cand experientele trecute devin semne de recunoastere pentru persoanele ce urmeaza sa mearga o bucata de drum cu tine, inseamna ca cel putin din perspectiva mea esti pe drumul cel bun. catre ce anume? catre fericirea ta.
cineva a crezut ca fug. ca am fugit. din contra, in anii ce au trecut am fugit de mine, mi-a fost frica sa ma cunosc. cu bune cu rele. am crescut, si acum ma cunosc din ce in ce mai bine. m-am privit in oglinda si mi-am invins demonii, iar acum nu imi mai este frica de nimic. si de nimeni. si am curajul sa merg mai departe. eu cu mine.
cand dai totul unui om ani de zile, si mai ales atunci cand iubesti din tot sufletul, ai senzatia ca trebuie sa oferi tot. si apoi ramai os pe os. si cand realizezi lucruri, cand iti dai seama ca nu a mai ramas nimic din tine, doare. si este normal. nu este usor sa iti dai seama ca poate nimic din ce era universul tau nu este ceea ce credeai. ca ceea ce credeai despre iubire nu este asa cum a fost atunci. si din greseli se invata, se iarta, si asta nu inseamna ca nu raman urme adanci. timpul este cheia acceptarii si vindecarii. si timpul este cheia iertarii si acceptarii de sine.
ce am invatat eu? nimic nu este aici pentru totdeauna. tot ce poti face este sa simti cu adevarat, sa nu te ascunzi si sa nu creezi povesti. cand simti ca o persoana iti face rau sa pleci. pentru ca dragostea nu este durere. dragostea nu este concesie. dragostea este libertate. cand doua suflete se regasesc in tumultul vietii, cand se cauta, cand poti sa iubesti sincer si real chiar si pentru un minut, o zi sau o ora, sau chiar o viata. cand o strangere de mana sincera iti umple sufletul.
am mai invatat ca nu trebuie sa lasi pe nimeni sa iti faca rau, sa te raneasca, sa te loveasca. cand omul de langa tine te loveste din ce in ce mai tare pentru ca nu este instare sa isi gestioneze si sa faca fata trairilor personale, trebuie sa pui punct acestui capitol. cand cel de langa tine te lasa sa cazi si te priveste de sus, trebuie sa strangii pumnii si sa te ridici.
am invatat ca sunt puternica, am invatat si mi s-a aratat ca sunt femeie. lucru pe care in trecut nu l-am simtit niciodata, pentru ca mi-au fost smulse aripile. dar pentru tot ceea ce am trait atunci sunt recunoscatoare. acum aripile mele sunt si mai colorate, ma poarta din ce in ce mai sus.
am invatat ca sunt o fire libera si ca dragostea pentru mine are alte forme si semnificatii.
mi-am dat seama ca sunt curajoasa, ca imi aleg singura calea, bazandu-ma pe ceea ce simt eu, fara sa fac concesii sau sa trag bagaje dupa mine. am fost iubita, sunt iubita si iubesc, fara contracte sau alte forme de control. fac ceea ce simt mereu si asa voi fi mereu. sunt libera.
cheia fericirii mele este confruntarea bucata cu bucata a experientelor trecute pe care nu am stiut sa le constientizez in trecut. noroiul care a iesit la iveala zilele trecute a iesit pentru ca de abea acum, dupa aproape un an de zile, am parcurs anii trecuti. cu bune cu rele, cu tot ceea ce poate simti un om poate intr-o viata. nu crezi ca este normal sa doara confruntarea cu sine? iti spun eu este. insa am scos tot ce era de scos. sunt linistita acum, sunt pe pace cu mine, sunt gata sa ard din nou, dar de data asta fara sa devin scrum. sunt gata sa iubesc real, sa traiesc fara sa ma leg, fara sa ma autodistrug.
sunt fericita ca am reusit sa ma eliberez pentru ca muream zi de zi fara sa stiu. incercand mereu sa fac sufletul de langa mine sa se gaseasca pe el. si poate am reusit pentru ca foarte multe trairi si spuse ale sale au o farama de mine in ele. asta a fost singura cale pentru ca el sa simta ceea ce simte acum.
si vama asta cu luna sa plina a fost magica, cu revelatii si trairi, cu oamenii extraordinari.
simte fara obligatii, iubeste fara sfori. respecta-te. iubeste-te. iubeste viata, respecta personalitatea oamenilor din jurul tau. nu ii polua cu frustrarile tale. sunt numai ale tale. numai tu poti sa le transformi in invataminte. numai tu iti cunosti calea. nu judeca si nu gandi pentru altii. nimic nu este usor. ne-am plictisi daca ar fi asa. nu-ti fie teama sa explorezi si sa simti, si nu iti fie frica sa fii tu cu tine. teama de singuratate este semnul clar al temerii de sine.
nu te autocenzura. este ceea ce esti, esti unic, esti frumos, esti tu. perfectiunea este ceea ce percepe fiecare. nu exista un pattern universal al acesteia.

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead."
— Charles Bukowski

"For those who believe in God, most of the big questions are answered. But for those of us who can't readily accept the God formula, the big answers don't remain stone-written. We adjust to new conditions and discoveries. We are pliable. Love needs not be a command nor faith a dictum. I am my own god. We are here to unlearn the teachings of the church, state, and our educational system. We are here to drink beer. We are here to kill war. We are here to laugh at the odds and live our lives so well that Death will tremble to take us."
— Charles Bukowski

"If you're going to try, go all the way. Otherwise, don't even start. This could mean losing girlfriends, wives, relatives and maybe even your mind. It could mean not eating for three or four days. It could mean freezing on a park bench. It could mean jail. It could mean derision. It could mean mockery--isolation. Isolation is the gift. All the others are a test of your endurance, of how much you really want to do it. And, you'll do it, despite rejection and the worst odds. And it will be better than anything else you can imagine. If you're going to try, go all the way. There is no other feeling like that. You will be alone with the gods, and the nights will flame with fire. You will ride life straight to perfect laughter. It's the only good fight there is."
— Charles Bukowski (Factotum)

"You have to die a few times before you can really
live."
— Charles Bukowski (The People Look Like Flowers At Last: New Poems)




am murit de 2 ori. si acum traiesc cu adevarat.

luni, 8 august 2011

si inca mai....

si inca ma intorc si te intorc, si simt cutite cum imi sfarteca sufletul. simt cum ma napadesc lacrimi negre, cum ma inneaca. si nu stiu de ce, nu vad cum si nu vad cand. si nu mai inteleg nimic din ce sunt si ce am fost. si daca am sa inteleg vreodata. caci iar am ramas os pe os, simt frecusul asta inconfundabil. si vreau sa scap, sa ma eliberez complet, sa pot sa simt din nou si sa nu te mai am in minte, in sistem.
caci ani grei mi-ai trait sub piele, si cu tine am invatat si aflat ce inseamna tot.
si nu te mai vreau langa mine, am zile cand imi doresc sa nu te fi avut niciodata.
as lua un baros si as darama zidurile noasre, sa nu mai ramana nimic, sa nu mai ramana nici praf. si arde tot pana la temelii si as lua-o de la cap. fara temeri, fara durere, fara amintiri ce dor.
dar stiam ca asa va fi, caci unele lucruri raman acolo adanc incrise. si astept cu nerabdare clipa in care vor ramane doar niste cicatrici fine si cand doar trecand mana peste ele am sa zambesc amar.
caci nu mai cred in juraminte, in timp, in promisiuni.
si singurul mod in care pot sa merg inainte este sa scot tot ce mai zace in mine. singurele urme de negru si noroi si lacrimi. sa iasa, sa se spele.