green wings

green wings

vineri, 12 august 2016

Revenire și reverie

Ce este timpul și cum trece peste noi? Cum ne afectează el și cum îl lăsăm să ne schimbe? De ce uităm să ne exprimăm liber și ne lăsăm închiși în noi înșine? Ce se schimbă de fapt în noi atunci când se schimbă?
M-am tot uitat în anii aștia de blocaj emoțional, în care nu am fost înstare să scriu absolut nimic, pe postările mele din urmă. Și m-am surpins făcând asta cu tristețe, cu jind. Nu la viața de atunci, să nu mă înțelegi greșit, ci la libertarea cu care scriam și reușeam să îmi exprimam sentimentele pe acest blog - și nu numai. Mă exprim liber verbal și acum însă ceva s-a schimbat drastic de atunci. Cred că mi-am ciopârțit singură aripile creativității. M-am urâțit și aruncat singură în întuneric. Am lăsat monstrul din mine să mă calce din nou în picioare. Sună dubios, da. Dar asta simt când mă uit la mine cea de acum. Nu m-am simțit vrednică de mai nimic și poate de asta nici nu a ieșit nimic concret din nimicul meu. Deși dorința e acolo. E vie și arde, ca o săgeată ce mai are puțin și îmi rupe cutia toracică.
E iubirea pentru tot ce mă înconjoară, iubirea pentru fiecare clipă și om de lângă mine, dorința de a fi iubită, dorința de a lăsa temerile în urmă. Mă macină teama de a nu mai trăi, de nu mai simți, de a nu mă bucura din plin de fiecare clipă a vieții și teama de a nu îmi fi împărtașită în acceași măsură dragostea. Și cu cât mai curajoasă vreau sa par a fi, cu atât îmi dau seama ca alimentez frica din mine. Așa ca astăzi iau decizia să accept frica și să reîmbrățișez frumusețea necunoscutului. Îmi îmbrățișez teama de a nu fi suficient de bună pentru voi, cei din jurul meu, de a putea fi singură cu adevărat în anumite momente, de a nu mă conforma cu adevărat în idealul feminin fizic și nu numai.
M-am închis în mine și în casă la un nivel, m-am uitat și am uitat să ma descopăr.
Fac un mic pas înainte, astăzi prin acest post fără rost. Trecerea dintre fata curajoasă din urmă și femeia ce se redescoperă din nou. Că doar sunt cu un pas - sau mai mulți către pragul de 30 de ani. Și da, e și ăsta un prag de trecut.
Am nevoie de ochelari. Nu mai văd bine. Merdre.

Niciun comentariu: