Dupa cum am mai specificat probabil in postari anterioare, prietenia este cel mai fragil lucru din viata unui om. Uite este, uite nu este, pentru ca foarte multi "prieteni" inteleg prin prietenie comoditate si disponibilitatea ta atunci cand ei simt nevoia si au chef sa te asculte si sa te vada. la asta se rezuma tot. sa fereasca sfantul sa mai ai si tu ceva de zis. in fine. poate unii isi sunt autosuficienti si dragostea pt sine e de ajuns.
cum puii mei sa numesti prietenie o relatie in care "prietenii" trag unii de altii sa se vada pentru a se simti bine? asta nu e prietenie... e obligatie. deci, acum redefinesc ceea ce inseamna pt mine prietenie: fara fite, fara minciuni si arfe. prietenii sunt acolo si la bine si la rau, dar mai ales la bine. iar cand nu sunt instare sa se adune nici macar la bine, la distractie, ce facem? e clar: devenim cunostinte care se vad in an in paste pt ca " a trecut mult timp si ar cam fi cazul sa ne vedem... ca ... deh....".
intre prieteni nu exista minciuni si biericute, fete ascunse si "suferinte". cu prietenii te simti bine, la ei alergi pentru o gura buna de viata si voie buna, cu ei razi, cu ei plangi, le esti si iti sunt alaturi la bine si la rau. nu exista mai putin de atat intr-o prietenie, cel putin asa cum o vad eu si cum sunt eu pentru putinii prieteni ramasi.
prietenii nu judeca, iar daca o fac o fac de fata cu tine in cadrul unei discutii si nu ca sa arate lumii ce "destepti" si "indispensabili lumii" sunt ei.
aici fac apel persoanelor care s-au numit prietene in viata asta a mea, care spera sa comunice indirect pe bloguri, care sunt materialiste, si care nu fac nimic mai mult decat oamenii pe care ii condamna. fac referire prietenei care dupa 8 ani de zile a pretins ca este o femeie deschisa la minte, care a pretins ca este genul de persoana careia i se pot spune lucruri in fata si care cand s-a simtit inchisa a preferat sa dea bir cu fugitii, sa jigneasca and she was never heard from again. asta nu e prietenie frate. asta nu e "dragoste". vai ce mult ne-am iubit noi... da... ne-am iubit unele pe altele ca mai tarziu sa ne iubim pe sine. asta este.
viata e o sita. cerne, cerne cerne. si, vorba' lu mama saraca': "fata draga, asculta bine, in viata asta o sa ai maxim 2 prieteni buni... daca or ramane si aia".
pana una alta 3 pers mi-au demostrat ca prietenia este ceva real si ca exista, si le raspund si le voi raspunde mereu cu aceeasi moneda: Miki, Ruxi si Bogdan (plus inca cativa buni amici - de numarat pe degete).
Restul... restul e tacere. este sau nu este. cand este, este bine.. dar daca nu e ... nu e... pentru ca nu mai avem nevoie unele de altele si pentru ca dragoste cu de-a sila nu se poate.\
acum trag linie si nu ma mai uit in trecut. ce a fost a fost. nu mai suntem la fel.
cine vrea sa ma vada, sa ma auda, sa afle de mine, are cum sa faca asta. cine nu o face, nu simte nevoia si nu am nimimic impotriva acestui lucru.
i wish you all the best in the world!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu