green wings

green wings

miercuri, 2 martie 2011

imi tot vine sa rad mai mereu - post fara rost

si nu stiu de ce. acum stiu. ba nu stiu. dar trebuie? :))
important e ca eu ma simt bine si asta conteaza acum.
in vertigo-ul existentei mele din ultima vreme observ ca ma surprind singura prin cat de deschisa am devenit vietii si cat de ok este. treaba asta cu lasatul bagajelor emotionale in urma chiar functioneaza pentru mine.
in limita bunului (meu) simt fac ce vreau si cand vreau, cunosc oameni noi - si imi place si vreau sa fac cat mai multe lucruri. citesc, rad, dansez, rad, si nu mai adun si nu mai las mizeriile altora sa se adune in mine sau chiar pe langa mine. am mai discutat de treaba cu tirajul. buna idee.
de lecturat am lecturat mai putin, ce-i drept, mai ales de cand nu mai am stare si nu prea stau pe acasa, insa citesc cat pot pe genunchi cum s-ar zice, acum delectandu-ma cu maestrul Plesu, si anume Despre frumusetea uitata a vietii. da, robotei dragi, viata este frumoasa si este asa cum ne-o facem. nu contest ca este si grea, dar cele mai frumoase si pline de satisfactii lucruri sunt cele pe care obtinem cu greu. da-mi-te pe tava si te voi lua cu totul, saturandu-ma intr-un final de festin. joaca-te cu mine, dezvaluie-mi putin cate putin din tine si din ce am putea fi, si te voi dori din ce in ce in ce mai mult.
„Daca iti acorzi un cat de mic ragaz, daca arunci, de jur imprejur, o privire odihnita, curioasa si nepatimasa, vei gasi destule argumente sa te bucuri. Lucrurile (inca) functioneaza. Sarpanta lumii (inca) tine. Mai exista inca oameni intregi, traditii vii, intalniri miraculoase. Traim intr-un sos toxic, dar el contine inca mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare inca sa ia in serios agitatia noastra propagandistica, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trai. Se poate trai bine. Se poate (inca) trai frumos.“
Andrei Plesu
nu citez mai mult din cartea maestrului desi spun drept ca am fost tentata, pentru vreau ca aceasta carte sa fie cumparata sau data macar din mana in mana.
am spus oare vreodata pana acum ca imi plac la nebunie oamenii nebuni? oamenii care nu se tem sa fie cine sunt, sa spuna ceea ce gandesc, oamenii care nu se tem de a fi ei insisi si care nu se ascund dupa masti? o spun acum. va iubesc, nebunilor. pentru mine mine nu sunteti nebuni, sunteti doar adevar si claritate. sunt inconjurata de frustrati si roboti, de masti care nu exprima nimic. macar daca ar rade sau plange. dar sunt beton. sunt nimic. nici pe interior nu mai stiu sa urle. sunt pietre. pietre pe usb :))) da pe usb. conectati la curent. dependenti. scoate-i din priza si ai sa-i vezi cum mor :). nu as vrea sa ii vad cum mor. as vrea sa ii vad alergand si traind. desi nu toti pot face asta.
ma multumesc sa traiesc in culori si sa fiu colorata. da, sunt nebuna si uneori vartejul mintii mele ma absoarbe atat de puternic incat nu mai stiu cine sau unde sunt. nu imi mai este frica de nimeni si de nimic. am trait pana acum suficient incat sa stiu ca cei pe care ii am lanmga mine sunt suficienti de puternici incat sa ma accepte asa cum sunt. iar eu sunt suficient de puternica incat sa ii accept si iubesc asa cum sunt ei.
pt cei nou veniti in viata mea, se stiu ei care sunt :), sunt gata sa va accept si sa va iubesc exact asa cum sunteti. si sa va cunosc. da, vreau sa va cunosc si sa traiesc si cu voi.
nu mai am feelingul pe care l-am avut, de neliniste ca se va inatmpla ceva. stiu ca se va intampla ceva. insa parca nu mai zvacnesc atat de puternic.
ua ce post fara sens. nu ma mai chinui sa ma uit in urma, nu are rost. stiu doar ca acu'mi-a sunat telefonul si mi-am pierdut ideea - ca de obicei. in fond si la urma urmei, care idee, ca habar nu am de ce scriu :))
stiu doar ca mi-am dat seama de ce atunci cand eram mai mica si-mi placea de tipii mai mari si ei ma considerau doar adorabila, eu traiam niste drame geniale. asta am aflat zilele astea. :)) dragut de-a dreptul. mi-e dor de vremurile alea in a way. everything was so exciting. si acum este insa la un alt nivel.
si acum ma opresc.
cred ca am sa va rog sa uitati ca ati citit postul asta. it doesnt make and never will make any sense

4 comentarii:

Streza Florin spunea...

Foarte frumos postul! Ai stil se vede ca scri din suflet si ce scrii sunt trairi de-ale tale! Nota 10 pentru postul acesta! Nu mai am cuvinte sa vb despre el, chiar daca zici ca e un post fara rost sa sti ca e tare si ca merita citit pana la capat cu toate semnele de punctuatie fara sa ratezi nimic!

Dragonfly spunea...

:) :) iti multumesc mult

Anonim spunea...

un post colorat si scris cu stil...

streza florin spunea...

hai inca un post ca acesta! ai rama in urma... nu vreau sa te pierd ... mai scrie ceva...