green wings

green wings

marți, 3 august 2010

mi-am dat seama ca....

Mi-am dat seama de curand ca eu scriu aici din an in paste, si mai ales cand sunt suparata, frustrata etc. am stat si mi-am recitit posturile si cu putine exceptii, scrierile mele sunt la fel. de unde am tras concluzia clara ca de ani am aceleasi frustrari si ca, se pare, nu am facut nimic sa le elimin. comoditate, prostie, necunostiinta de cauza, sperante desarte in schimbare... cine mai stie?
un lcuru e cert insa: timpul nu sta pe loc, nu ne asteapta. si ca suntem intr-o continua schimbare. cautam perfectiunea. ce este aceasta? ne oprim vreodata? va fi mereu un mic ceva pe care ti-l vei dori. odata obtinut, vei aspira catre alt ceva. Un alt CEVA. unde se opreste dorinta? cand?
vrem scoala ca sa avem job ca sa brem bani. vrem sala, ca sa avem corpuri frumoase. btw, frumusetea este in ochiul privitorului. asta este cert. dar spiritual de ce sunt atat de putini oameni care vor mai mult? cunoastere de sine, cunoasterea dorintelor, PACEA cu sine. de ce nu isi doresc oamenii decat lucruri materiale?
si mai stiu ceva. nimic ce este frumos nu dureaza o vesnicie. asta este o constatare trista pt mine, destul de dura, si cei care au trait asta stiu la ce ma refer. frumosul este efemer. intodeauna.
cu noi ne nastem, prin viata trecem, devenim urme in existenta celor din jurul nostru, o atingem, o facem sa infloreasca, lasam urma, pentru ca apoi sa disparem usor.
da, si, dragostea. oh ce mama ei de treaba e dragostea??? dragostea, in mare parte e egoism. asa cum zice un prieten bun si vechi, pe care nu l-am mai vazut de luni. "te iubesc atata timp cat ma faci fericit". ce se intampla insa cand dam de greu? ce se intampla cand frustrari apar si egosimul isi arata coltii?? hmm sa nu ii spunem egoism: instinct de conservare, supravietuire. se intampla ca se cam duce totul dracului, pt ca viata nu e numai lapte si miere din pacate. si mai si crestem, alea alea. si daca partenerul nu este gata sa creasca impreuna cu tine, vrei nu vrei, doare ca dracu, ruptura se produce.
Bun, vine intrebarea: se repara? se mai repara? mai trebuie reparata? cand te opresti din nebunia incercarii de a cooase si recoase o sutura care continua sa pocneasca???
care e semnul ca trebuie sa NU mai innoti, si sa te lasi sa ajungi usor la fundul marii? de unde, poate ca da, sau poate ca nu, vei primi un colac de salvare?
Cand se separa drumurile, cand e timpul sa o apuci pe calea ta?
si de ce, de ce trebuie sa doara atat de tare?

Un comentariu:

Anonim spunea...

Nu sunt de acord.eviti premisele,le stii bine.ca sa fiu in ton cu orizontul tau de lectura oriental,am sa iti spun doua lucruri: Buddha,intrebat de un elefant cum si-a obtinul claritatea constiintei a raspuns ca s-a asezat la umbra copacului pentru ca pierduse drumul.si ca sa-l regaseasca,trebuie sa se intoarca la inceputul calatoriei.de asemenea,un pasaj din Savigandra sutra,spune: "adesea lucrurile nu par ceea ce sunt si nu altceva".